DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...
Să nu uităm să mulţumim lui Dumnezeu pentru toate: bune, mai puţin bune, rele sau chiar tragice pentru unii dintre noi, pentru că Dumnezeu le rânduieşte pe toate.
Iată mai jos ce ne sfătuieşte, cu înţelepciune, Sfântul Vasile cel Mare: «Fiecare dintre noi, dacă vrea să fie socotit înţelept, să nu uite să mulţumească lui Dumnezeu pentru tot ce i se întâmplă în viaţă».
Însă cei mai mulţi dintre oameni fac precum cei nemulţumitori: dispreţuiesc cele ce au şi doresc cele ce le lipsesc. Robul e nemulţumit că nu-i liber. Cel născut liber e nemulţumit că nu s-a născut în altă ţară, mai cu vază, că nu-i dintr-o familie renumită prin nobleţe, care să fie celebră. Cel de neam slăvit se plânge că nu-i putred de bogat; cel bogat se întristează că nu-i stăpân peste oraşe şi popoare; generalul se plânge că nu-i împărat, împăratul se plânge că nu stăpâneşte toată lumea de sub soare. Toate acestea îi conving pe aceştia că nu trebuie să mulţumească Binefăcătorului pentru ceva.
Noi însă, lăsând la o parte supărarea pentru cele ce ne lipsesc, să ne învăţăm a-I mulţumi lui Dumnezeu pentru cele ce avem.
În împrejurările grele ale vieţii, să spunem înţeleptului Doctor: «Bine-mi este mie că m-ai smerit», «Suferinţele din vremea de acum nu sunt vrednice de slava care ni se va descoperi», «Puţin am fost bătuţi pentru cele ce am păcătuit!» Omule, uşurează greutatea celor prezente cu nădejdea celor viitoare.
După cum cei bolnavi de ochi îşi întorc privirile de la obiectele foarte strălucitoare odihnindu-le pe flori şi pe câmpiile înverzite, tot aşa şi sufletul nu trebuie să privească necontenit la cele ce pricinuiesc întristare, nici să se lipească de nenorocirile prezente, ci să-şi plimbe privirea spre contemplarea adevăratelor bunătăţi. Vei reuşi să te bucuri pururea dacă vei privi necontenit la Dumnezeu, iar nădejdea răsplătirii va uşura necazurile vieţii.
Ai fost batjocorit? Caută la slava pe care o ai păstrată în ceruri pentru răbdarea ta! Ai suferit vreo pagubă? Uită-te la bogăţia cea cerească şi la comoara pe care ţi-ai agonisit-o prin faptele tale bune! Ai fost alungat din patrie? Dar ai patrie Ierusalimul ceresc! Ai pierdut copilul? Ai însă îngeri împreună cu care te vei veseli lângă tronul lui Dumnezeu, cu o veselie veşnică!
Dacă ducem o viaţă strălucită, să spunem cuvintele lui David: «Ce voi da în schimb Domnului pentru toate câte mi-a răsplătit mie?» Pentru noi a venit Dumnezeu între oameni; pentru trupul cel stricat, «Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit între noi», cu noi, cei nerecunoscători»
(Extras din „Sfântul Vasile cel Mare” - «Omilii şi cuvântări», Colecţia Părinţi şi Scriitori Bisericeşti 1, Omilia a IV-a şi a V-a).
Să nu uităm să mulţumim lui Dumnezeu pentru toate: bune, mai puţin bune, rele sau chiar tragice pentru unii dintre noi, pentru că Dumnezeu le rânduieşte pe toate.
Iată mai jos ce ne sfătuieşte, cu înţelepciune, Sfântul Vasile cel Mare: «Fiecare dintre noi, dacă vrea să fie socotit înţelept, să nu uite să mulţumească lui Dumnezeu pentru tot ce i se întâmplă în viaţă».
Însă cei mai mulţi dintre oameni fac precum cei nemulţumitori: dispreţuiesc cele ce au şi doresc cele ce le lipsesc. Robul e nemulţumit că nu-i liber. Cel născut liber e nemulţumit că nu s-a născut în altă ţară, mai cu vază, că nu-i dintr-o familie renumită prin nobleţe, care să fie celebră. Cel de neam slăvit se plânge că nu-i putred de bogat; cel bogat se întristează că nu-i stăpân peste oraşe şi popoare; generalul se plânge că nu-i împărat, împăratul se plânge că nu stăpâneşte toată lumea de sub soare. Toate acestea îi conving pe aceştia că nu trebuie să mulţumească Binefăcătorului pentru ceva.
Noi însă, lăsând la o parte supărarea pentru cele ce ne lipsesc, să ne învăţăm a-I mulţumi lui Dumnezeu pentru cele ce avem.
În împrejurările grele ale vieţii, să spunem înţeleptului Doctor: «Bine-mi este mie că m-ai smerit», «Suferinţele din vremea de acum nu sunt vrednice de slava care ni se va descoperi», «Puţin am fost bătuţi pentru cele ce am păcătuit!» Omule, uşurează greutatea celor prezente cu nădejdea celor viitoare.
După cum cei bolnavi de ochi îşi întorc privirile de la obiectele foarte strălucitoare odihnindu-le pe flori şi pe câmpiile înverzite, tot aşa şi sufletul nu trebuie să privească necontenit la cele ce pricinuiesc întristare, nici să se lipească de nenorocirile prezente, ci să-şi plimbe privirea spre contemplarea adevăratelor bunătăţi. Vei reuşi să te bucuri pururea dacă vei privi necontenit la Dumnezeu, iar nădejdea răsplătirii va uşura necazurile vieţii.
Ai fost batjocorit? Caută la slava pe care o ai păstrată în ceruri pentru răbdarea ta! Ai suferit vreo pagubă? Uită-te la bogăţia cea cerească şi la comoara pe care ţi-ai agonisit-o prin faptele tale bune! Ai fost alungat din patrie? Dar ai patrie Ierusalimul ceresc! Ai pierdut copilul? Ai însă îngeri împreună cu care te vei veseli lângă tronul lui Dumnezeu, cu o veselie veşnică!
Dacă ducem o viaţă strălucită, să spunem cuvintele lui David: «Ce voi da în schimb Domnului pentru toate câte mi-a răsplătit mie?» Pentru noi a venit Dumnezeu între oameni; pentru trupul cel stricat, «Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit între noi», cu noi, cei nerecunoscători»
(Extras din „Sfântul Vasile cel Mare” - «Omilii şi cuvântări», Colecţia Părinţi şi Scriitori Bisericeşti 1, Omilia a IV-a şi a V-a).
