Braul Maicii Domnului

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

                                      Așezarea în raclă a brâului Maicii Domnului-31 august

Cinstitul Brâu al Preacuratei Maicii lui Dumnezeu, cel adus în Constantinopol într-un sicriaş de aur cu pecetluire împărătească, a fost pus în biserica pe care dreptcredinciosul împărat Teodosie cel Tânăr o zidise în numele Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, la locul ce se numea Halcopratie, adică "târgul de aramă".
Manastirea Vatoped detine si Braul Maicii Domnului ce reprezinta una din putinele ramasite ce ne-au ramas de la Nascatoarea de Dumnezeu. Potrivit traditiei, Braul Maicii Domnului a fost facut de ea insasi din par de camila. Imparateasa Zoe, sotia lui Leon VI, ca semn de recunostinta pentru o vindecare miraculoasa, a brodat Braul cu fir de aur. Initial, Braul a fost pastrat in Ierusalim, iar mai apoi in Constantinopol, unde in sec. XII, in timpul domniei lui Manuel Comnenul (1143-1180), o sarbatoare inchinata acestuia a fost stabilita la 31 august. Ioan VI Cantacuzinul (1347-1355), care a fost legat in mod deosebit de Manastirea Vatoped, a adus Braul fratilor din aceasta manastire.

Din acea vreme, Braul Maicii Domnului a fost pastrat in Manastirea Vatoped. In prezent acesta se afla intr-o racla de argint, ce are reprezentata imaginea manastirii. Jos, in partea dreapta a raclei, se afla reprezentat chipul donatorului, Imparatului Cantacuzin, impreuna cu o inscriptie ce face referire la darul sau oferit manastirii. Nenumarate sunt minunile care s-au facut pana in prezent la Braul Maicii Domnului.

Căldura focului - pildă

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

În timpul Sfintei Spovedanii, un tânăr l-a întrebat pe duhovnicul său:
- Părinte, îmi simt sufletul greu de păcate. Cum pot să fiu iarăşi liniştit, când ştiu că am greşit?
- Fiule, omul nu trebuie să-şi piardă niciodată speranţa. Chiar dacă am păcătuit, Dumnezeu ne va ierta greşelile, dar cu o condiţie: să ne căim. Să ne căim cu sinceritate, din suflet. O să-ţi dau un exemplu. Afară este iarnă grea, gerul este mare. Du-te şi adu-mi un ţurţure de gheaţă.
Când tânărul s-a întors ţinând bucata de gheaţa în mână, părintele a luat-o şi a aruncat-o în sobă, unde țurțurele a început imediat să se topească la căldura focului.
- Ai văzut gheaţa pe care ai luat-o de afară?! Era aşa de la începutul iernii şi tot aşa ar mai fi rămas, oricât ar fi stat în frig. Dar acum, că ai adus-o înăuntru, vezi cum a început să se topească? Devine iarăşi apă curată şi folositoare. Cât era îngheţată nu era bună de nimic.
La fel este şi sufletul, atunci când îngheaţă de atâtea păcate. Dar dacă te căieşti sincer, căldura rugăciunii tale şi harul Domnului topesc tot ce-i rău şi-ţi aduc viaţă şi linişte în suflet.
- Priveşte pomii de afară, i-a mai spus părintele. Sunt îngheţaţi de ger, dar, la primăvară, soarele îi va încălzi şi iarăşi se vor trezi la viaţă.
La fel să ai şi tu răbdare şi încredere în bunătatea şi mila lui Dumnezeu şi să te căieşti din suflet, fiindcă aşa cum căldura focului topeşte gheaţa, la fel căinţa sinceră vindecă sufletul bolnav de păcate.

„Mărturisirea faptelor rele este începutul faptelor bune” (Fericitul Augustin).