DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...
In Biserica noastra drept-maritoare -Biserica Ortodoxa -, Maica Domnului este la loc de cinste si este pomenita totdeauna dupa Domnul nostru Iisus Hristos. Anume, la sfarsitul slujbelor, cand se face incheierea, preotul, dupa ce Il pomeneste pe Domnul nostru Iisus Hristos, zicand, de pilda: "Hristos, adevaratul Dumnezeul nostru", spune indata: "Pentru rugaciunile Preacuratei Maicii Sale", apoi ii pomeneste si pe unii dintre sfinti si cere ajutor de la Mantuitorul nostru Iisus Hristos, ca sa ne miluiasca si sa ne mantuiasca pe noi. Asta inseamna ca, in gandirea ortodoxa, indata dupa Domnul nostru Iisus Hristos este Maica Domnului.
Slujbele dumnezeiesti ale Bisericii noastre, care sunt prilej de intalnire cu Dumnezeu, prilej de a sta in fata lui Dumnezeu, prilej de indoctrinare, de invatatura duhovniceasca, sfintele noastre slujbe care ne aduc in fata lui Dumnezeu, care creeaza o atmosfera pentru Dumnezeu si pentru credinciosi, in gandul la Dumnezeu, sfintele slujbe ale Bisericii noastre o cuprind la loc de cinste si pe Maica Domnului.
La sfintele slujbe suntem cu totii si cinstitori ai Maicii Domnului, pentru ca la sfintele slujbe slujesc toti cei care participa. Unele slujbe sunt in asa fel randuite de parintii cei duhovnicesti, incat in cuprinsul lor sunt chemati toti cei care iau parte la ele, ca slujitori, nu ca asistenti; adica noi suntem in fata lui Dumnezeu ca sa facem lucrul lui Dumnezeu, cu totii.
As vrea sa retineti, pentru toata cealalta vreme a vietii, ca la sfintele slujbe nu slujesc numai slujitorii sfintiti si cei care-i ajuta pe slujitorii sfintiti, de pilda cantaretii sau corul bisericesc, ci toti credinciosii trebuie sa slujeasca; si slujesc, la masurile lor.
Daca ne gandim la ziceri de la sfintele slujbe care o pomenesc pe Maica Domnului, cel mai des auzita in legatura cu Maica Domnului e partea aceea care zice asa:
"Pe Preasfanta, curata, preabinecuvantata, marita, stapana noastra, de Dumnezeu Nascatoarea si pururea Fecioara Maria, cu toti sfintii sa o pomenim"; "Pe noi insine si unii pe altii si toata viata noastra lui Hristos Dumnezeu sa o dam."
Asa se zice mai nou. Cand eram eu copil si cand eram tanar, zicerea aceasta era in felul urmator:
"Pe Preasfanta, curata, preabinecuvantata, marita stapana noastra, de Dumnezeu Nascatoarea si pururea Fecioara Maria, cu toti sfintii pomenind-o, pe noi insine si unii pe altii si toata viata noastra lui Hristos Dumnezeu sa o dam"; iar in timpul cat se ziceau aceste cuvinte, credinciosii cantau: "Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, mantuieste-ne pe noi" Mai nou, zicem: "Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, miluieste-ne pe noi". Asa cum se zic cuvintele acestea in vremea noastra, se are in vedere mai mult un indemn de a o pomeni pe Maica Domnului, de a ne gandi la Maica Domnului, iar cum se zicea in trecut, tot in Biserica noastra, dupa randuiala care era atunci, faptul de a o pomeni pe Maica Domnului se considera ca un lucru de sine inteles.
Indemnul pe care ni-l da Biserica acum, sa o pomenim pe Maica Domnului, cuprinde in contextul lui sapte calitati care tin de Maica Domnului. Mai intai, pe Maica Domnului, pe Fecioara Maria, o numim Preasfanta; dupa aceea, curata; apoi, preabinecuvantata - a treia; marita - a patra; stapana noastra - a cincea; de Dumnezeu Nascatoarea - a sasea; si pururea Fecioara Maria - a saptea. Deci sapte lucruri care tin de Maica Domnului. Cine nu cunoaste ceva despre Maica Domnului, poate invata, daca e atent la sfintele slujbe, aceste sapte lucruri care tin de Maica Domnului. Astfel, invata ca Maica Domnului este Preasfanta, deci e mai mare decat sfintii ceilalti, e cea dintai intre sfinti; apoi, e curata; e binecuvantata: "Binecuvantata esti tu intre femei si binecuvantat este rodul pantecelui tau" - sunt cuvinte pe care le gasim in Sfanta Evanghelie de la Luca (1, 28). Si anume, ingerul binevestitor, dupa marturia Sfantului Evanghelist Luca, i-a zis Preasfintei Fecioare Maria, cand i-a vestit ca este aleasa sa-L nasca pe Fiul lui Dumnezeu: "Bucura-te, cea plina de dar, Domnul este cu tine; binecuvantata esti tu intre femei". Iar Sfanta Elisabeta, mama Sfantului Ioan Botezatorul, purtandu-1 in pantecele sau pe Sfantul Ioan Botezatorul si primind vizita Preasfintei Fecioare Maria, care ii era rudenie si care il purta in pantecele ei pe Mantuitorul lumii, a zis catre Maica Domnului: ,Binecuvantata esti tu intre femei si binecuvantat este rodul pantecelui tau" Luca 1, 42) si apoi a pus intrebarea: "De unde mie cinstea aceasta, ca sa rina Maica Domnului meu la mine?"
Deci Maica Domnului este Preasfanta, este curata, este preabinecu vantata si este marita - de ingeri si de oameni; este stapana noastra, este facatoare de Dumnezeu si este pururea Fecioara.
Toate slujbele dumnezeiesti ale Bisericii noastre o au in vedere si pe Domnului. Sa ne gandim, de pilda, la ceea ce se intampla la Sfanta Liturghie. Dupa ce preotul zice cuvintele:
"Ale Tale dintru ale Tale, Tie iti aducem de toate si pentru toate", credinciosii canta: "Pe Tine Te laudam, Tine bine Te cuvantam, Tie iti multumim, Doamne, si ne rugam Tie, Dumnezeului nostru". In timpul acestor cuvinte cantate, in timpul acestui imn se intampla prefacerea celor ce inchipuie Trupul si Sangele Mantuitorului nostru Iisus Hristos, adica prefacerea painii anume pregatite (prescura anume pregatita) si a vinului amestecat cu apa din potir in Trupul si Sangele Mantuitorului nostru Iisus Hristos. Iar cele dintai cuvinte rostite de preot dupa imnul "Pe Tine Te laudam..." sunt: "Mai ales pentru Preasfanta, curata, preabinecuvantata, marita, stapana noastra, de Dumnezeu Nascatoarea si pururea Fecioara Maria". Ca si cand ni s-ar spune: "E bine ca-I aduceti lauda lui Dumnezeu, dar sa nu uitati nici de Maica Domnului". Numai asa ne putem explica alaturarea cuvintelor: "Pe Tine Te laudam, pe Tine bine Te cuvantam, Tie iti multumim, Doamne, si ne rugam Tie, Dumnezeului nostru", cu cuvintele: "Mai ales pentru Preasfanta, curata, preabinecuvantata, marita, stapana noastra, de Dumnezeu Nascatoarea si pururea Fecioara Maria".
Legatura intre aceste cuvinte si cele care se spun inainte, insa nu cu glas tare, ci in taina (adica se spun de catre preot fara sa se auda), este urmatoarea: dupa ce se prefac Cinstitele Daruri in Trupul si Sangele Mantuitorului nostru Iisus Hristos, preotul spune de ce anume cere sa se intample aceasta, adica sa fie la indemana credinciosilor, pentru impartasire, Trupul si Sangele Mantuitorului. Si zice asa:
"Inca aducem aceasta slujba cuvantatoare pentru cei ce s-au savarsit intru buna credinta: parinti, patriarhi, prooroci, apostoli, propovaduitori, evanghelisti, mucenici, marturisitori, pustnici si pentru tot sufletul cel drept care s-a savarsit intru buna credinta". Aceste cuvinte se spun fara sa se auda; si apoi, cu glas tare, in auzul tuturor: "Mai ales pentru Preasfanta, curata, preabinecuvantata, Marita, stapana noastra, de Dumnezeu Nascatoarea si pururea Fecioara Maria".
Noi spunem cuvintele acestea in legatura cu Sfanta Liturghie; anume, spunem ca Sfanta Liturghie este in amintirea Mantuitorului nostru Iisus Hristos si in amintirea celor alesi ai Lui, dintre care-i pomenim, cum am zis, pe parinti, pe patriarhi, pe prooroci - acestia toti din Vechiul Testament; apoi, pe sfintii apostoli, pe sfintii propovaduitori, pe evanghelisti - cei patru evanghelisti si pe toti evanghelistii, pentru ca toti propovaduitorii sunt, intr-un fel, evanghelisti, adica aducatori de veste buna; apoi pe mucenici, adica pe cei care si-au dat viata pentru Mantuitorul nostru Iisus Hristos, pentru credinta in Mantuitorul. Pe urma, pe marturisitori - cei care au suferit chinuri pentru Mantuitorul nostru Iisus Hristos; n-au murit, pentru ca n-au ajuns sa moara, nu li s-a cerut sa moara, dar au suferit inchisoare, au suferit mutilari si chinuri. Apoi, ii pomenim pe pustnici si pomenim tot sufletul drept care s-a savarsit intru buna credinta.
Si, dupa ce noi, preotii, spunem aceste cuvinte fara sa se auda, spunem apoi cu glas tare: "Mai ales - deci dintre toti acestia, o pomenim in chip special pe Maica Domnului - mai ales pentru Preasfanta, curata, preabinecuvantata marita, stapana noastra, de Dumnezeu Nascatoarea si pururea Fecioara Maria".
Apoi se continua lista de sfinti si, tot fara sa se auda, preotul zice "Pentru Sfantul Ioan Proorocul, Inaintemergatorul si Botezatorul, pentru Sfintii, slavitii si intru-tot-laudatii Apostoli, pentru Sfantul (i se spune numele), a carui pomenire o savarsim, si pentru toti sfintii, cu ale caror rugaciuni, miluieste-ne pe noi, Doamne!" Si apoi, se pomenesc cei din Biserica luptatoare si cei din Biserica triumfatoare, se pomenesc credinciosii care au murit intru dreapta credinta, se pomenesc apoi episcopii ortodocsi, preotii si diaconii; se aduce aminte de cei care vietuiesc intru dreapta credinta, de conducatorii care asigura linistea popoarelor, de cei vii si de cei morti, si in felul acesta se arata ca Sfanta Liturghie ii cuprinde pe toti.
Dupa ce se spun cuvintele aducatoare-aminte de Maica Domnului, de obicei credinciosii izbucnesc din sufletele lor, isi revarsa cinstirea catre Maica Domnului prin cuvintele:
"Cuvine-se cu adevarat sa te fericim pe tine, Nascatoare de Dumnezeu, cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce esti mai cinstita decat heruvimii si mai marita fara de asemanare decat serafimii, care fara stricaciune pe Dumnezeu Cuvantul ai nascut, pe tine, cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, te marim".
Aceste cuvinte sunt cuprinse in doua parti: o parte este cea in care se spune:
"Ceea ce esti mai cinstita decat heruvimii si mai marita fara de asemanare decat serafimii, care fara stricaciune pe Dumnezeu Cuvantul ai nascut, pe tine, cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, te marim. Acestea sunt cuvinte alcatuite, sub puterea Duhului Sfant, de catre un imnograf, de catre un bun cinstitor al Maicii Domnului, Sfantul Cosma Melodul, la inceputul secolului al VIII-lea. Deci pe la anii 700 au inceput sa se spuna in Biserica cuvintele acestea: "Ceea ce esti mai cinstita decat heruvimii...". Vorbim cu Maica Domnului prin aceste cuvinte si spunem ca Maica Domnului este mai cinstita decat heruvimii si mai marita fara de asemanare decat serafimii.
Cine sunt heruvimii, cine sunt serafimii? Heruvimii sunt fiinte ceresti re care se spune ca sunt cu ochi multi, adica sunt cu multa cunostinta de Dumnezeu (pentru ca asta inseamna ochi multi: multa cunostinta). Prin ochi vin foarte multe cunostinte in constiinta omului, iar despre heruvimi se spunene ca sunt cu ochi multi, deci cu multe posibilitati de a cunoaste. Pe cine? Se intelege, pe Dumnezeu. Revarsarea de cinstire fata de Dumnezeu, de preamarire fata de Dumnezeu, de cinstire fata de Maica Domnului, este o varsare pe masura cunostintei. In masura in care cunoastem maretiile lui Dumnezeu, in masura in care cunoastem maretiile Maicii Domnului, noi aducem preamarire lui Dumnezeu si preacinstire Maicii Domnului. Si zicem: "Ceea ce esti mai cinstita decat heruvimii - decat cei care au cunostinta multa de Dumnezeu - si mai marita fara de asemanare decat serafimii", adica decat fiintele care sunt in imediata apropiere de Dumnezeu. Heruvimii, serafimii si tronurile sunt in apropiere de Dumnezeu, iar Maica Domnului e mai cinstita decat heruvimii si e mai marita fara de asemanare decat serafimii.
Si zicem:
"Care fara stricaciune pe Dumnezeu Cuvantul L-ai nascut". L-ai nascut pe Dumnezeu Cuvantul, pe Domnul nostru Iisus Hristos, in chip mai presus de fire, intr-un chip in care numai Domnul Hristos S-a nascut in aceasta lume, ca Fiu al lui Dumnezeu care S-a facut om. Domnul Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Care S-a nascut din Preasfanta Fecioara Maria, de la Duhul Sfant, in chip mai presus de fire, numai El, El singur S-a nascut in felul acesta. De aceea zicem: "Fara stricaciune pe Dumnezeu Cuvantul L-ai nascut - deci in chip mai presus de fire -, pe tine, cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, te marim". Adica pe tine, care esti cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, nu numai dupa parerea noastra, ci esti cu adevarat, in intelesul ca asa s-a intamplat in realitate.
Cum e Maica Domnului Nascatoare de Dumnezeu? Maica Domnului e Nascatoare de Dumnezeu in intelesul ca a nascut nu un om cu care S-a unit apoi Dumnezeu (cum ziceau ereticii, de exemplu nestorienii), ci L-a nascut pe Mantuitorul Iisus Hristos, Care este Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, Fiul lui Dumnezeu, Care S-a facut om, si om adevarat, nascut din Preasfanta Fecioara. Deci, cum s-ar zice intr-o alcatuire de la slujbele noastre, Maica Domnului L-a nascut pe
"Dumnezeu nu simplu, ci unit cu omul, si pe omul nu gol, ci unit cu Dumnezeu" (Penticostar la Duminica Tomii). Aceasta este credinta noastra, si anume credinta noasta drept-maritoare (credinta ortodoxa) este ca firea dumnezeiasca cea vesnica Fiului lui Dumnezeu s-a unit cu firea omeneasca in pantecele Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, asa incat Maica Domnului este Nascatoare de Dumnezeu in acest inteles, ca a nascut un om unit cu Dumnezeu. Fiul lui Dumnezeu din vesnicie este Fiul lui Dumnezeu, "S-a nascut mai inainte de veci" - zicem noi in Crez.
Deci Maica Domnului il naste pe Acela care este Dumnezeu adevarat din vesnicie si om adevarat in vremelnicie, in vremea in care a trait Maica Domnului.
Asa ca o marim pe Maica Domnului pentru ca e mai cinstita decat heruvimii, e mai marita fara de asemanare decat serafimii, care L-a nascut pe Dumnezeu si care este Nascatoare de Dumnezeu. Asta este lucrarea Bisericii noastre.
Dar aceste cuvinte, scrise de Sfantul Cosma Melodul la inceputul veacului al VIII-lea, sunt precedate de alte cuvinte, care spun asa:
"Cuvine-se cu adevarat sa te fericim pe tine, Nascatoare de Dumnezeu, cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru". Aceste cuvinte au fost aduse din cer pe pamant, prin ingerul Gavriil, in valea Adin din Sfantul Munte, prin secolul al XI-lea, asa incat din aceste doua alcatuiri s-a format una singura, care este reprezentativa pentru credinta noastra in Maica Domnului.
Cinstirea Maicii Domnului face parte din credinta noastra, in asa fel incat cineva care vrea sa slujeasca Sfanta Liturghie, preot fiind sau diacon sau episcop, slujitor sfintit, trebuie sa faca marturie despre cinstirea fata de Maica Domnului.
Inainte de a intra in altar ca sa slujeasca Sfanta Liturghie, face o marturisire de credinta ortodoxa prin rugaciunile pe care le spune; mai intai, face marturie despre cinstirea icoanei Mantuitorului nostru Iisus Hristos, zicand asa, inaintea icoanei Mantuitorului:
"Preacuratului Tau chip ne inchinam, Bunule, cerand iertare greselilor noastre, Hristoase Dumnezeule. Ca de voie bine ai voit a Te sui cu trupul pe Cruce, ca sa-i mantuiesti din robia vrajmasului pe cei ce i-ai zidit. Pentru aceasta, cu multumire iti strigam Tie: toate le-ai umplut de bucurie, Mantuitorul nostru, Cel ce ai venit sa mantuiesti lumea"; apoi saruta icoana Mantuitorului nostru Iisus Hristos, in semn de ortodoxie. in cuvintele acestea marturisim ca Domnul Hristos are un chip si, daca are un chip, noi, cand il cinstim pe Domnul Hristos, cinstim si chipul Lui, pentru ca-i chipul Lui.
Apoi la icoana Maicii Domnului se spune asa: Ceea ce esti izvorul milei, milostivirii invredniceste-ne pe noi, Nascatoare de Dumnezeu! Cauta spre poporul cel pacatos, arata, precum de-a pururea, puterea ta, ca intru tine nadajduind, strigam: Bucura-te, asa cum a strigat oarecand Gavriil, al celor fara de trupuri mai-marele voievod."
Fara aceasta marturisire cinstitoare a Maicii Domnului nu exista Ortodoxie, iar cineva care nu-i ortodox nu poate sluji Sfanta Liturghie in Biserica Ortodoxa. Liturghia o pot face numai aceia care sunt cinstitori ai Mantuitorului si ai chipului Mantuitorului si cinstitori ai Maicii Domnului. Fara cinstirea Maicii Domnului nu exista Ortodoxie. Cei care nu-s ortodocsi _ credinciosi fiind, crestini fiind - se numesc eterodocsi, adica straini de credinta ortodoxa. Toti cei care n-o cinstesc pe Maica Domnului nu sunt ortodocsi, ci sunt straini de credinta ortodoxa.
La Liturghia Sfantului Vasile cel Mare (pentru ca in Biserica Ortodoxa sunt doua liturghii depline: Liturghia Sfantului Ioan Gura de Aur si Liturghia Sfantului Vasile cel Mare), in loc de "Cuvine-se cu adevarat..." se spune asa: "De tine se bucura, ceea ce esti plina de dar, toata faptura, soborul ingeresc si neamul omenesc; ceea ce esti biserica sfintita si rai cuvantator, lauda fecioriei, din care Dumnezeu S-a intrupat si prunc S-a facut, Cel ce este mai inainte de veci. Ca bratul tau, scaun l-a facut, si pantecele tau, mai desfatat decat cerurile l-a lucrat. De tine se bucura, ceea ce esti plina de dar, toata faptura, marire tie."
Ii aducem marire Maicii Domnului, de care se bucura toata faptura, soborul ingeresc si neamul omenesc. Ingerii si oamenii se bucura de Maica Domnului. Spunem despre Maica Domnului ca este biserica sfintita si rai cuvantator, lauda fecioriei.
Intr-o alcatuire de la slujba de Ziua Crucii, din 14 septembrie, vorbind cu Maica Domnului, zicem asa:
"Rai de taina esti, Nascatoare de Dumnezeu, care L-ai odraslit nelucrat pe Hristos, intru care lemnul Crucii, cel de viata purtator, pe Pamant s-a sadit. Pentru aceasta, inaltat fiind acum (lemnul Crucii, se intelege), inchinandu-ne lui (deci inchinandu-ne Crucii Mantuitorului), Pe tine te marim."
In Biserica noastra se face o legatura intre Maica Domnului si Crucea Domnului. O numim pe Maica Domnului "biserica sfintita si rai cuvantator"; asa o numeste Biserica si asa o numim noi, ca oameni care facem parte din Biserica Ortodoxa. De ce? Pentru ca din ea S-a nascut Dumnezeu cel mai inainte de veci, adica Dumnezeu cel mai inainte de veci Si-a lucrat in pantecele Preasfintei Fecioare Maria firea omeneasca cu care S-a unit, trupul in care S-a intrupat pentru vesnicie. De aceea Maica Domnului este biserica sfintita si rai cuvantator, pentru ca Domnul Hristos, Fiul lui Dumnezeu, intrupandu-Se, Si-a facut locas in Maica Domnului. Si zicem: "Ca bratul tau, scaun l-a facut, si pantecele tau, mai desfatat decat cerurile l-a lucrat". Si de aceea, spunem inca o data, ca la inceput: "De tine se bucura ceea ce esti plina de dar, toata faptura, marire tie!"
Acum, in vremea aceasta, cand avem in vedere inaltarea Mantuitorului nostru Iisus Hristos, avem prilejul sa zicem catre Maica Domnului asa:
"Pe tine, Maica lui Dumnezeu, - fiti atenti si luati aminte! - cea mai presus de minte si de cuvant, care ai nascut negrait sub ani pe Cel fara de ani, noi, credinciosii, cu un gand, te marim (sau te fericim)."
Cum zicem?
"Pe tine - vorbim cu Maica Domnului, cu Maica lui Dumnezeu, si-i spunem cum e -, cea mai presus de minte si de cuvant". Maica Domnului nu poate fi cuprinsa cu mintea omeneasca si nu poate fi cuprinsa cu gandul omenesc; e mai presus de minte si de cuvant. Nu ne-ajunge mintea ca sa intelegem maretiile Maicii Domnului, iar maretiile Maicii Domnului tin de maretiile Mantuitorului nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu intrupat din ea. Si nu ne ajunge cuvantul ca sa exprimam ceea ce am intelege cu mintea, daca am intelege, cat de mult am intelege. De aceea zicem: "Pe tine, Maica lui Dumnezeu, cea mai presus de minte si de cuvant, care ai nascut negrait sub ani pe Cel fara de ani - pe Cel care n-are ani, Care-i din vesnicie si ramane in vesnicie -, credinciosii, cu un gand, te marim".
Stimati ascultatori, intr-o alta alcatuire de la sfintele slujbe, vorbind cu Maica Domnului, zicem asa:
"Spaimantatu-s-au toate de dumnezeiasca marirea ta, ca tu, Fecioara neispitita de nunta, L-ai avut in pantece pe Dumnezeu, Cel peste toate, si ai nascut fiu pe Cel fara de ani, Cel ce daruieste pace tuturor celor ce te lauda pe tine."
Vorbim cu Maica Domnului despre o marire a Maicii Domnului care copleseste, care uimeste, pentru ca asta inseamna "spaimantatu-s-au toate": s-au uimit toate, toate stau cu uimire in fata maretiilor tale. De ce? "Ca tu, Fecioara neispitita de nunta - deci in chip mai presus de fire -, L-ai avut in pantece pe Dumnezeu, Cel peste toate, si L-ai nascut, ca fiu, pe Cel fara de ani, Care daruieste pace tuturor celor ce te lauda pe tine". Domnul Hristos S-a nascut din vesnicie din Tatal, fara mama, iar in vremelnicie S-a nascut din maica, fara tata, de la Duhul Sfant.
Stimati ascultatori, acestea sunt perle de gand! Sunt lucruri pe care le auzim, le spunem, le citim si le cantam la slujbele noastre, dar la care prea putin luam aminte. Ne gandim prea putin la ceea ce se spune, ne gandim prea putin la ceea ce spunem, ne gandim prea putin la Maica Domnului.
La mine vin la spovedit multi credinciosi - destul de multi - si obisnuiesc sa-i pun, adica as vrea sa-i pun pe toti sa spuna "Cuvine-se cu adevarat". De ce? Pentru ca eu, cand eram copil, in 1942 - aveam treisprezece ani si jumatate - am ajuns sa ma spovedesc la Parintele Arsenie Boca, Dumnezeu sa-l odihneasca; si l-am auzit pe parintele, dupa ce a sfarsit spovedania, dupa ce mi-a dat dezlegare, spunand: "Cuvine-se cu adevarat sa te fericim pe tine, Nascatoare de Dumnezeu...". Dupa aceea, m-am mai spovedit eu de multe ori si la multi alti preoti, si nimeni n-a zis "Cuvine-se cu adevarat", desi in Molitfelnic scrie ca preotul trebuie sa spuna "Cuvine-se cu adevarat" dupa ce-l dezleaga pe credincios. Dar prin anii '80 (in '81 parca) a venit la noi, in Eparhia Sibiului, un episcop-vicar, Preasfintitul Lucian, care acum este episcop plin la Tomis, la Constanta, si el ne-a spovedit pe noi la manastire; iar de fiecare data cand m-a spovedit pe mine, m-a pus sa zic "Cuvine-se cu adevarat". Eu atunci inca eram diacon, dar apoi mi-am luat si eu obiceiul acesta, sa-l pun pe credincios sa spuna "Cuvine-se cu adevarat". Si cu ocazia asta pot sa-mi dau seama si cat sunt oamenii de cinstitori ai Maicii Domnului, cati stiu rugaciunea. Totusi n-as putea spune ca de fiecare data ii pun sa zica... uneori ma mai si satur sa aud ca nu stiu s-o spuna, si atunci o zic eu si nu-i mai pun pe oameni. Dar de obicei intreb: stii sa zici "Cuvine-se cu adevarat"? Si multi zic: "Da, parinte!" Dar cand ii pun sa zica, ei zic doar "cuvine-se cu adevarat", ca si cand asta ar fi tot. Nu-i asta tot, dar omul nici nu stie despre ce-i vorba.
Asta inseamna ca oamenii nostri nu sunt destul de cinstitori ai Maicii Domnului, chiar daca fac parte din Biserica cinstitoare a Maicii Domnului. Pentru ca nu se poate ca cineva, facand parte din Biserica noastra si luand aminte la sfintele slujbe, sa nu auda la sfintele slujbe chemari la cinstirea Maicii Domnului. De pilda: "Pe ceea ce este marirea a toata lumea, care din oameni a rasarit si pe Stapanul L-a nascut, usa cea cereasca, pe Maria Fecioara sa o laudam."
E o chemare, e o zicere in care ni se arata importanta Maicii Domnului.
Lucrurile mari si minunate nu pot fi cuprinse in ganduri intinate, nu pot fi cuprinse in ganduri firesti, fiindca sunt supralogice, suprapamantesti, sunt ceresti. Si atunci, noi le primim in gand la masurile la care putem primi -ceva care-i mai presus de noi. Mi-as inchipui - sa zicem asa - credinta noastra si lucrurile sfinte si mari si minunate, asa cum este, de pilda, aerul care e si in noi, si in afara de noi, iar noi cuprindem din aer atata cat ne trebuie noua, atata cat cuprinde fiinta noastra, cat cuprind plamanii nostri Dar aerul e mult mai mult decat putem noi cuprinde in noi. Tot asa-i si cu adevarurile de credinta: putem sa zicem ca ele sunt la masurile noastre, cat putem cuprinde noi, dar avem constiinta ca sunt mult mai presus de noi, sunt mult mai multe, mult mai inalte si nu putem cuprinde in fiinta noastra decat o parte din ele. Asa-i cu adevarurile de credinta.
Eu v-am spus acum niste lucruri pe care le puteati sti si fara mine, dar poate ca singuri nu v-ati gandit la ele. V-am atras atentia asupra unor lucruri care-s mai presus de ceea ce poate omul cugeta si spune. Am spus mai devreme ca zicem catre Maica Domnului: "Pe tine, Maica lui Dumnezeu, cea mai presus de minte si de cuvant". Noi intelegem lucrul acesta si ne dam seama ca oricat ne-am sili sa-i aducem cinstire Maicii Domnului, totusi nu-i putem aduce atata cinstire cata i se cuvine.
In fata Maicii Domnului stam in fata unor taine, in fata unor lucruri de necuprins. Noi zicem ca tainele nu pot fi cercetate. La o alcatuire pregatitoare pentru atmosfera de gand de la sarbatoarea Nasterii Mantuitorului nostru Iisus Hristos, vorbim cu Maica Domnului si-i spunem Maicii Domnului ca ea L-a purtat in pantece pe Mantuitorul Iisus Hristos, ca L-a purtat in brate pe Mantuitorul nostru Iisus Hristos, pe Dumnezeu Cuvantul intrupat, si ca aceasta e o taina, iar taina nu sufera ispitire, taina nu poate fi cercetata, ci taina ramane taina.
Cata vreme am putea s-o cercetam, daca am putea ajunge s-o cercetam, atunci n-ar mai fi taina si n-ar mai fi mai presus de noi si n-ar mai trebui credinta. Or noi avem o credinta pe care parintii cei duhovnicesti - Sfantul Isaac Sirul, de exemplu - o numesc "usa tainelor". Prin credinta ajungem sa pretuim tainele credintei, care raman pentru noi tot taine si pe mai departe.
Ca sa putem intelege ceva din maretiile Maicii Domnului, trebuie sa avem o invrednicire, un ajutor chiar de la Maica Domnului. Sa stiti ca toate adevarurile de credinta sunt descoperite de Dumnezeu omului, nu sunt descoperite de om, in legatura cu Dumnezeu.
"Fericit esti, Simone, fiul lui Iona, ca nu trup si sange ti-a descoperit tie aceasta, ci Tatal Meu, Cel din ceruri" (Matei 16, 17) - spune in Sfanta Evanghelie cuvantul Mantuitorului nostru Iisus Hristos, referitor la Sfantul Apostol Petru, care a inteles ca Domnul Hristos este Fiul lui Dumnezeu, Care S-a facut om. Deci nu din putere omeneasca, din putere fireasca ai ajuns sa-ti dai seama ca Eu sunt Hristos, Fiul lui Dumnezeu cel viu, ci Tatal Meu, Cel din ceruri, ti-a descoperit.
Toate adevarurile de credinta ni le descopera Dumnezeu prin credinta, in masura in care suntem curati cu sufletul:
"Fericiti cei curati cu inima, ca aceia il vor vedea pe Dumnezeu" (Matei 5, 8) - sunt cuvinte ale Mantuitorului nostru Iisus Hristos si sunt cuvinte care trebuie sa ne dea de gandit. Daca suntem nereceptivi fata de lucrurile dumnezeiesti, inseamna ca inca suntem invartosati pamanteste si ne trebuie o sensibilizare pentru lucrurile lui Dumnezeu. Domnul Hristos a spus: "Fericiti cei curati cu inima, a aceia il vor vedea pe Dumnezeu". Vrei sa-L vezi pe Dumnezeu? Ce inseamna sa-L vezi pe Dumnezeu? Nu sa te uiti undeva sus si sa-L vezi, sa-L privesti pe Dumnezeu. Nu! Ci sa-L vezi pe Dumnezeu inseamna sa-ti dai seama ca Dumnezeu e mai presus de ceea ce poti intelege din Dumnezeu, ca orice ai vedea, Dumnezeu e mai presus de ceea ce vezi tu; si de fapt, Dumnezeu Se descopera omului cand vrea El si cum vrea El. Dar mai ales ni Se descopera daca intelegem ca Dumnezeu exista si ca Dumnezeu e Tatal nostru si ca Dumnezeu e "bun si iubitor de oameni", ca Dumnezeu e "milostiv si iubitor de oameni" si ca Dumnezeu are ca lucrare sa-i mantuiasca pe oameni: "Al Tau este a ne milui si a ne mantui".
Daca toate acestea le intelegem, deja L-am vazut pe Dumnezeu mai mult decat daca am vedea undeva, stiu eu, pe un nor, o aparitie care-am zice noi ca-i Dumnezeu. Parintii cei duhovnicesti se si fereau de astfel de imprejurari. Daca de exemplu vedeau ceva, isi inchideau ochii si ziceau ca nu-i pentru ei ceea ce vad. Si la mine vin oameni si-mi zic: "Parinte, L-am vazut pe Domnul Hristos!" Si de fapt n-a vazut pe nimeni... a vazut o imagine si si-a inchipuit... Si mai ales ca el e si pacatos si face fel de fel de pacate, si-apoi zice ca L-a vazut pe Domnul Hristos... Nu se poate asa ceva!
Sau c-a vazut-o pe Maica Domnului... Nu se poate! Pe Maica Domnului o vezi atunci cand ai constiinta ca n-o poti vedea, cand ai constiinta ca Maica Domnului e mai presus de ceea ce ti se pare tie, ca Maica Domnului e de necuprins, ca Maica Domnului e o fiinta mai presus de ceea ce poate cuprinde mintea si de ceea ce poate cuprinde cuvantul. De aceea noi, pentru a intelege maretiile Maicii Domnului, cerem ajutor chiar de la Maica Domnului.
Am sa va aduc aminte acum de o alcatuire de la Sfantul Maslu, care uneori se spune, uneori nu se spune... Cel putin cand nu se face un Maslu deplin, e cam ocolita, dar mie-mi pare rau ca nu-i cunoscuta. E vorba de o alcatuire in care vorbim cu Maica Domnului si zicem asa:
”Pe tine, preacuratul palat al imparatului ceresc, ceea ce esti mult laudata, te rog, curateste mintea mea cea intinata cu tot felul de pacate si o fa locas infrumusetat al Treimii celei dumnezeiesti, ca sa laud si sa maresc puterea ta si mila ta cea nemasurata, fiind mantuit eu, netrebnicul robul tau."
Ce frumos! Ce minunat! Vorbim cu Maica Domnului si o intai, "palat preacurat al imparatului ceresc". Ce e Maica Domnului? Palat preacurat al Imparatului ceresc". Cine este Imparatul ceresc? Mantuitorul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Care S-a facut om. Maica Domnului, care L-a purtat in pantece pe Domnul Hristos, a devenit "palat preacurat al imparatului ceresc"; de aceea, noi o rugam pe Maica Domnului sa faca si din mintea noastra, din fiinta noastra, locas al Preasfintei Treimi. Zicem: "Curateste mintea mea cea intinata cu tot felul de pacate si o fa locas preacurat al imparatului ceresc". Zicem catre Maica Domnului asa pentru ca dorim sa fim si noi cum a fost ea: palat preacurat al imparatului ceresc.
Bineinteles ca asta se poate intampla in alte conditii, in alt chip de cunoastere, in alt chip de realizare. Iar ca sa putem fi si noi palat al imparatului ceresc, trebuie sa avem mintea curatita; mintea, care-i intinata cu tot felul de pacate, s-o avem minte curatita. Daca nu avem minte curatita de tot felul de pacate, nu putem fi palat preacurat al imparatului ceresc. De aceea zicem: "Curateste mintea mea cea intinata cu tot felul de pacate si o fa locas infrumusetat al Treimii celei dumnezeiesti". E vorba de locas infrumusetat al Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh.
Maica Domnului a fost si este locas infrumusetat al Preasfintei Treimi. De unde stim? Cum am ajuns la gandul acesta? Am ajuns urmarind relatarea de la Bunavestire, pe care o face Sfantul Evanghelist Luca in Evanghelia sa. Cand Preasfanta Fecioara Maria a intrebat: "Cum va fi aceasta?" (cum voi putea fi mama, de vreme ce nu stiu de barbat si nu am in vedere niste legaturi de felul acesta, care m-ar putea face mama?; cum pot sa-L nasc pe Fiul lui Dumnezeu?), ingerul binevestitor a zis asa: "Duhul Sfant Se va pogori peste tine si puterea Celui Preainalt te va umbri; de aceea, Sfantul care Se va naste din tine Fiul lui Dumnezeu Se va chema" (Luca 1, 35). Sunt cele trei persoane ale Preasfintei Treimi. Stiti ca noi credem in Dumnezeu unul in fiinta si intreit in persoana. E o taina de nepatruns, dar o taina in care noi credem. Si marturisim ca Fiul lui Dumnezeu S-a intrupat din Preasfanta Fecioara Maria de la Duhul Sfant si S-a facut om, fiind de fata si Dumnezeu Tatal, Care a umbrit-o ("puterea Celui Preainalt te va umbri"), si Dumnezeu Duhul Sfant, Care S-a pogorat peste Preasfanta Fecioara, si Dumnezeu Fiul, Care S-a intrupat si S-a nascut din Preasfanta Fecioara Maria.
Cele trei Persoane ale Sfintei Treimi au fost de fata in Preasfanta Fecioara Maria si raman de fata pana in vesnicia vesniciilor. De ce? Pentru ca Maica Domnului nu L-a purtat pe Domnul Hristos numai in pantecele ei, ci L-a purtat si in inima ei. O mama nu se desparte de copil atunci cand il naste; desi copilul se desparte de mama, el ramane in inima mamei in vesnicie. O mama este mama in vesnicie, nu-i in vremelnicie.
Maica Domnului ramane locas al Preasfintei Treimi, pentru ca il poarta si in inima ei pe Domnul nostru Iisus Hristos, il are pe Duhul Sfant asupra ei si il are pe Tatal ceresc impreuna cu ea; asa incat Maica Domnului, fiind ea insasi locas al Preasfintei Treimi, ne poate ajuta sa venim si noi locas infrumusetat al Treimii celei dumnezeiesti.
Si spunem de ce, si aici e foarte important de luat-aminte. Spunem de cerem noi sa fim curatiti de tot felul de pacate, ca sa avem mintea locas al Preasfintei Treimi. De ce? Zicem noi: "Ca sa laud si sa maresc puterea ta si mila ta cea nemasurata, fiind mantuit eu, netrebnicul robul tau". Deocamdata, Maica preacurata, eu sunt un netrebnic rob al tau. Ce-mi doresc? Intai si-ntai, imi doresc sa fiu mantuit. Ce inseamna "sa fiu mantuit"? Inseamna sa fiu curatit de tot felul de pacate, ca sa pot deveni locas al Preasfintei Treimi, si apoi, fiind locas al Preasfintei Treimi, sa-I aduc marire lui Dumnezeu si sa-ti aduc marire tie, cunoscand maretiile tale.
Sunt niste lucruri extraordinare, stimati ascultatori, pe care le avem noi in comorile Ortodoxiei noastre! Cand suntem mantuiti, intelegem ceva din lucrurile pe care nu le intelegem ca oameni nepasatori, ca oameni pacatosi, ca oameni care nu urmarim lucrurile sfinte. Dar pe masura curatiei sufletesti, suntem tot mai proprii pentru a-i aduce cinstire Maicii Domnului.
V-am spus lucrurile acestea in legatura cu sfintele slujbe ale Bisericii noastre, care cuprind maretiile Ortodoxiei, care cuprind invatatura ortodoxa. Biserica noastra se exprima pe sine in slujbele dumnezeiesti, si mai ales in Sfanta Liturghie. Slujbele Bisericii noastre sunt prilejuri de a ne ruga si de a invata, sunt prilejuri de a invata rugandu-ne si de a ne ruga invatand. Ne aduc in constiinta noastra evenimentele pe care le sarbatorim, ni-i aduc in constiinta pe cei pe care ar trebui sa-i avem mereu in constiinta (si pe care abia daca-i avem) la sfintele slujbe. Aceasta este ceea ce are Biserica noastra mai deosebit si mai specific, slujbele dumnezeiesti.
Am amintit toate lucrurile acestea pentru ca cinstirea Maicii Domnului ne este prezentata in slujbele Bisericii noastre si slujbele noastre ne angajeaza si spre cinstirea Maicii Domnului, chiar daca noi nu ne-am gandi la lucrul acesta, ca trebuie sa fim si cinstitori ai Maicii Domnului.
Dintre cei care cred in Mantuitorul nostru Iisus Hristos, dintre crestini, nu toti sunt si cinstitori ai Maicii Domnului, ci unii sunt oameni care nu-i aduc cinstire Maicii Domnului. Ei cauta niste motive ca sa nu fie cinstitori ai Maicii Domnului, dupa cum noi avem niste temeiuri pentru a fi cinstitori ai Maicii Domnului. Adevarul este ca nu vorbim aceeasi limba, nu avem in vedere aceleasi lucruri. Si anume, cei care nu au credinta in Maica Domnului cei care n-o cinstesc pe Maica Domnului... hai sa nu zicem cei care o hulesc, pentru ca poate ca nu au intentia de a o huli pe Maica Domnului, dar faptul acesta ca nu o cinstesc, ca nu-i aduc cinstire Maicii Domnului, deja ii face straini de Ortodoxie. Si n-am avea nicio treaba cu ei si nici n-avem nicio treaba cu ei, numai ca sunt unele situatii de confruntare intre unii si altii, si omul poate sa-si puna intrebarea: Bine, dar uite, noi suntem cinstitori ai Maicii Domnului; de ce nu sunt toti cinstitori ai Maicii Domnului? Ce motive au cei care nu o cinstesc pe Maica Domnului, sa n-o cinsteasca?
Unii dintre ei spun ca in Scriptura nu este destul de lamurit faptul ca noi trebuie sa avem un cult fata de Maica Domnului. Adevarul este ca, daca vrei sa gasesti temeiuri, gasesti, iar daca nu vrei sa gasesti temeiuri, le ocolesti pe cele pe care le-ai putea gasi. Si anume, stimati ascultatori, noi, care suntem cinstitori ai Maicii Domnului, stim ca Dumnezeu a ales-o pe Preasfanta Fecioara Maria sa fie mama a Fiului Sau, Care S-a intrupat; ca Preasfanta Fecioara Maria a primit sa fie mama a Fiului lui Dumnezeu, Care S-a intrupat, si asta inseamna ca Maica Domnului este aleasa de Dumnezeu, de Dumnezeu Tatal. Stim ca Dumnezeu Duhul Sfant S-a pogorat peste ea si a conlucrat la intruparea Mantuitorului nostru Iisus Hristos, deci Maica Domnului este aleasa si a Duhului Sfant. Fiul lui Dumnezeu a primit sa Se intrupeze din Preasfanta Fecioara Maria, deci Maica Domnului este aleasa si de Fiul lui Dumnezeu. Aleasa de Dumnezeu Tatal, aleasa de Dumnezeu Fiul, aleasa de Dumnezeu Duhul Sfant. Aceasta este credinta noastra si nu se poate opune nimic acestui adevar. Ori crezi ca Maica Domnului este aleasa de Dumnezeu Tatal, de Dumnezeu Fiul si de Dumnezeu Duhul Sfant si o cinstesti pe Maica Domnului, ori neglijezi lucrul acesta, pentru ca nu vrei tu, nu te intereseaza.
Si-apoi vin unii - si Dumnezeu sa-i ierte - si zic: "Pai, Maica Domnului e o femeie ca toate femeile". Stimati ascultatori, e o inselare sa zici ca Maica Domnului e femeie ca toate femeile! Ganditi-va: daca noi credem in Domnul nostru Iisus Hristos si in maretia Lui si stim cine este Domnul Hristos, mai putem zice ca Maica Domnului e o femeie ca toate femeile?!
Se zice ca un copil s-a pierdut de mama lui si o cauta prin multime; si zicea catre cei din jurul lui: "N-ati vazut-o pe mama? N-ati vazut-o pe mama?" Si cineva-i raspunde: "Mai copile, am vazut adineaori o femeie care a trecut pe aici". Si copilul zice: "Eu nu caut o femeie, eu o caut pe mama!" Deci nici in ordinea fireasca o femeie nu-i ca toate femeile. Sotia cuiva, daca-i o femeie ca toate femeile, atunci nu-i sotia lui adevarata. Mama mea, daca-i o femeie ca toate femeile, nu-i mama mea; ci, dintre toate femeile, mama mea e o aleasa: asa a ales-o Dumnezeu, sa fie mama mea, si atunci eu o cinstesc pe mama mea mai mult decat pe alte femei. Mama mea are o situatie speciala -si la fiecare-i asa -, deci mama mea e una intre femei. Sora mea nu-i o femeie ca toate femeile; chiar daca-i si o femeie ca toate femeile, dar dintre toate, ea este deosebita: e sora mea, are un regim special in constiinta mea.
Deci Maica Domnului nu-i o femeie ca toate femeile. Ingerul vestitor a zis: "Binecuvantata esti tu intre femei", Sfanta Elisabeta a zis: Binecuvantata esti tu intre femei", deci una intre femei, celelalte femei sunt mai prejos de tine, tu esti unica fata de celelalte femei; si vine un amarat de pacatos si zice: "Apai, Maica Domnului e o femeie ca toate femeile".
Atunci, inseamna ca ingerul n-a spus drept, Sfanta Elisabeta n-a spus drept, dar el spune drept, ca Maica Domnului e o femeie ca toate femeile. Apai, pe astfel de oameni trebuie sa-i ocolim.
Calatoream cu trenul de la Bucuresti spre Fagaras, in toamna, si-mi spune cineva ca i-a zis la serviciu o femeie: "Numai degeaba te mai rogi la Maica Domnului, ca Maica Domnului e o femeie moarta". Iubiti credinciosi, stimati ascultatori! Sunt lucruri hulitoare, poti sa zici hulitoare de Maica Domnului! Ce spune Biserica despre Maica Domnului, unde-i Maica Domnului? Intr-o alcatuire din 15 august, de la sarbatoarea Adormirii Maicii Domnului, se spune: "Pe Nascatoarea de Dumnezeu, cea intru rugaciuni si in folosinte neadormita, nadejdea cea neschimbata, mormantul si moartea n-au tinut-o. - De ce? - Caci ca pe Maica Vietii, la viata a mutat-o - cine? -Cel ce S-a salasluit in pantecele ei cel pururea fecioresc."
Credinta noastra este ca Maica Domnului e ridicata cu trupul si cu sufletul la cer. Nu-i numai cu sufletul la cer, ci e inaltata la cer si cu trupul, inviat si preschimbat. Nu stim unde este locul Maicii Domnului, dar fata de noi stim ca locul Maicii Domnului este mai presus de ceea ce putem noi gandi. E indata dupa Domnul Hristos, asta-i invatatura Bisericii noastre.
Multi oameni spun acum ca-i cauta unii si altii, care se prezinta ca martori ai lui Iehova, ca ce stiu eu ce, trimisi de Dumnezeu, si ca vor sa le aduca un mesaj, sa le spuna ceva deosebit. Stimati ascultatori, cand vin de astia, puneti-i sa zica: "Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, miluieste-ne pe noi!", iar daca nu zic asa, nu stati de vorba cu ei, pentru ca nu sunt ortodocsi Si nu dau marturie despre Ortodoxie. Or noi n-avem ce vorbi cu oameni care ei insisi sunt inselati si care vor sa-i insele si pe altii.
Stimati ascultatori, ganditi-va ca Maica Domnului este la loc de cinste in credinta noastra si pentru faptul ca au cinstit-o cei care au fost in jurul ei. Am zis ca a fost aleasa de Dumnezeu Tatal, a fost aleasa de Dumnezeu Fiul, a fost aleasa de Dumnezeu Duhul Sfant, a fost si este locas al Preasfintei Treimi. Ca e mai presus de minte si de cuvant. Apoi, Maica Domnului a fost cinstita si de oameni din multime. In Sfanta Evanghelie de la Luca se spune ca Maica Domnului a fost cinstita de catre o femeie care a zis catre Domnul Hristos: ".fericit este pantecele care te-a purtat si pieptul la care ai supt". Si Domnul Hristos a zis: "Adevarat! Dar fericiti sunt si cei ce asculta cuvanti lui Dumnezeu si il pazesc" (Luca 11, 27-28).
Deci noi, ca cinstitori ai Maicii Domnului, suntem mai presus de cei care n-o cinstesc pe Maica Domnului. Am zis ca n-avem nicio treaba cu ei Dumnezeu sa-i miluiasca si sa-i lumineze, ca fara lumina de la Dumnezeu nu se poate ajunge la credinta drept-maritoare a noastra. Cei care n-o cinstesc pe Maica Domnului si n-o socotesc pururea fecioara, cum o marturisim noi, spun ca in Sfanta Evanghelie sunt texte din care reiese ca Domnul Hristos a mai avut frati. E drept, se spune in Sfanta Evanghelie ca s-au dus la Domnul Hristos mama Lui si fratii Lui si ca Domnul Hristos a zis: "Mama Mea si fratii Mei sunt cei care asculta cuvantul lui Dumnezeu si-l implinesc" (Luca 8, 21).
E drept, dar asta nu inseamna ca Domnul Hristos a refuzat-o pe mama Lui si i-a refuzat pe fratii Lui, iar despre fratii Mantuitorului nu se spune nicaieri ca sunt fiii Maicii Domnului. Oricat ai cauta in Evanghelie sa gasesti asa ceva, nu gasesti. Auzi de fratii Domnului, gasesti "fratii Domnului", dar nu gasesti ca fratii Domnului sunt fiii Maicii Domnului. Deci fratii Domnului pot fi intelesi sau ca fii ai dreptului Iosif din casatoria lui, pentru ca s-ar putea intampla sa fi fost casatorit (nu e foarte sigura treaba, dar in orice caz, se da si explicatia aceasta, ca fratii Domnului ar putea fi fii ai lui losif din casatoria lui), sau au fost rudenii foarte apropiate, veri in special, pentru ca in limba ebraica, "frate" inseamna si var, si ruda apropiata.
Nu noi explicam lucrurile acestea, ci Biserica noastra vine si ne spune ca Maica Domnului e pururea fecioara, si noi primim invatatura Bisericii, iar la cei ce spun altceva nu luam aminte, desi si noi avem aceeasi Evanghelie. De altfel, textele din Sfanta Evanghelie in care vine vorba despre fratii Domnului sunt texte in care nu e vorba de niste adevaruri de credinta, ci e vorba despre ceea ce credeau si despre ceea ce stiau oamenii din vremea Mantuitorului. insa unii dintre ei il dispretuiau pe Mantuitorul si ziceau: "A, pai cine-i el, cine-i Iisus? Pai nu-i stim noi pe tatal lui si pe mama lui si pe fratii lui?
Un om dintr-o familie modesta..." (cf. Ioan 6, 42). Deci ei il defaimau pe Domnul Hristos, il scadeau pe Domnul Hristos, cand spuneau lucrurile acestea. Or noi stim ca Domnul Hristos e mai presus de oricine din lumea aceasta si ca Maica Domnului e mai presus de orice femeie, pentru ca L-a nascut pe Mantuitorul nostru Iisus Hristos. Asta-i logica noastra, si supra-logica noastra este mai presus de ceea ce putem noi cugeta si spune.
Ne spaimantam de maretiile Maicii Domnului. Dumnezeu sa-i lumineze pe toti care gandesc altfel, iar pe noi sa ne intareasca in credinta pe care o are Biserica noastra. Credinta noastra este izvoratoare de evlavie, de revarsare de cinstire fata de Maica Domnului; nu exista in Ortodoxie fara Maica Domnului. Adevarata noastra Ortodoxie o cuprinde pe Maica Domnului, ii cuprinde pe sfintii lui Dumnezeu, ii cuprinde pe alesii lui Dumnezeu, ii cuprinde pe cei sfintiti de Dumnezeu pentru randuielile de slujba ale Bisericii noastre.
Evlavia noastra fata de Maica Domnului se arata mai ales la sarbatorile Maicii Domnului: la Nasterea Maicii Domnului, din 8 septembrie, la Intrarea in Biserica a Maicii Domnului, din 21 noiembrie, la Soborul Maicii Domnului, din 26 decembrie, la Bunavestire, din 25 martie, la Adormirea Maicii Domnului, din 15 august.
Apoi, la sfintele slujbe sunt atatea si atatea alcatuiri in cinstea Maicii Domnului si sunt si slujbe speciale pentru Maica Domnului, de exemplu acatistele Maicii Domnului; ma gandesc la Acatistul Buneivestiri, la Acatistul "Bucuria celor intristati", la Acatistul Adormirii Maicii Domnului. Apoi, paraclisele Maicii Domnului, care sunt slujbe speciale in cinstea Maicii Domnului. Ne revarsam cinstirea noastra de drept-maritori crestini in aceste slujbe. Dintre sarbatorile Maicii Domnului, una singura are temei in Noul Testament, si anume Bunavestire; celelalte sunt sarbatori ale Bisericii, ale traditiei Bisericii noastre, si noi nu ne intemeiem numai pe Sfanta Scriptura, ci ne intemeiem si pe Sfanta Traditie a Bisericii noastre; asa incat noi suntem cinstitori ai Maicii Domnului pentru ca ne conduce Biserica noastra sa fim cinstitori ai Maicii Domnului si avem bucurie din cinstirea Maicii Domnului.
Parintele Teofil Paraian
.png)
.png)
.png)
.png)
