Un altfel de blog -bucuria de a iubi: Cugetari

 BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...
Cugetari

Prin pocainta, prin postire si prin milostenie se curata toate pacatele.

Parintele Arsenie Papacioc- "Dumnezeu ne iubeste mai mult decat ne uraste dracul!"
Parintele Arsenie Boca ”Citeste capitolele 5, 6 şi 7 din Evanghelia de la Matei si daca le împlinesti o sa te mântuiesti.” „Cel care crede în Mine, râuri de apă vie vor curge din pântecele lui“.
"Dar minunea lui Dumnezeu e că oile biruie lupii!"
"Nu se poate, să nu se poată"
"Rugati-va la Dumnezeu sa va pedepseasca în aceasta viata pentru faptele nespovedite de voi sau nedezlegate de duhovnicii vostri, caci în viata de apoi, amarnice sunt pedepsele Celui de Sus."
"Vrajmasii mântuirii sunt acestia: lumea, trupul si diavolul."
"Iubirea lui Dumnezeu faţă de cel mai mare păcătos este mai mare decât iubirea celui mai mare sfânt faţă de Dumnezeu."
Fatarnic este cel care isi exprima dragostea(..) fata de aproapele sau, ii spune cuvinte blande(..), dar in suflet simte ura fata de el, urzeste rele impotriva lui. Fatarnic este cel care ascunde de oamenii din jur toate pornirile rele, intunecate ale sufletului lui, toate gandurile intinate, si vorbeste cu aproapele sau, prefacandu-se iubitor, neavand nimic rau in sufletul sau.SFANTUL LUCA AL CRIMEEI
Matei (13:42), unde Iisus spune referitor la iad: “si-i vor arunca in cuptorul aprins; acolo va fi plansul si scrasnirea dintilor”.
„Fiţi luători aminte la menirea voastră!” (Agheu 1,5,7).
Ne-a adus Dumnezeu din nefiinta la fiinta, dar sa ne mantuiasca nu poate fara noi.
Dacă vrei să-i spui altuia despre puterea lui Dumnezeu, trebuie să simţi întâi tu puterea Lui“.(Fer. Martir Daniil)
Atata vreme cat tinem pacatele nemarturisite, ascunse cu voia, atata vreme atarna pedeapsa lor asupra noastra, ca o sabie care sta sa cada peste viata noastra. De indata insa ce marturisim pacatele si vinovatia, primejdia mortii o inlatura Dumnezeu de deasupra noastra. (Parintele Arsenie Boca)
"Trebuie sa nu uitam nici o clipa ca zilele noastre sunt scurte pe Pamant. Dar eternitatea, vesnicia o avem in cer, promisa de Dumnezeu, si pe aceea trebuie sa o pastram cu sfintenie" - Pr. Ilarion Argatu
SFANTUL LAVRENTIE AL CERNIGOVULUI: “Vai, cat de multi sunt in focurile iadului…. daca i-ati vedea, vi s-ar rupe sufletul de durere”
* Dăruiţi necondiţionat şi veţi primi *Consideraţi timpul folosit pentru a face o faptă bună, nu ca o cheltuială, ci ca un venit; nu ca o pierdere, ci ca un câştig, căci dvs., prin acea faptă bună necondiţionată, primiţi sau veţi primi mai mult decât aţi dat. Cu siguranţă Dumnezeu vă va răsplăti!
Sf. Pavel: „Neîntrerupt vă rugaţi” (1 Tesaloniceni 5,17),
Sfantul Teofan Zavoratul- Vrajmasul are o lege a lui – nu ne ataca de la inceput cu Episcop vicar Daniel Partosanul- Patima intreaga, ci ne-o inradacineaza printr-un gand si prin deasa repetare a lui, păcatele se cuvine să fie ispăşite, spovedite, iertate, dezlegate şi stinse în harul, puterea şi iubirea lui Dumnezeu, prin pocăinţa noastră, prin umilinţă, prin lacrimă, prin rugăciune, prin smerenie.
La judecata lui Dumnezeu sunt numai două: legea iubirii de Dumnezeu şi legea iubirii de oameni, în care se cuprinde toată Scriptura. "Pe vârful limbii călăreşte satana." (Pr.Arsenie Boca)
Cautati mai intai imparatia lui Dumnezeu si dreptatea Lui si toate acestea se vor adauga voua. Nu va ingrijiti de ziua de maine, caci ziua de maine se va ingriji de ale sale." (Matei 6, 25-34)
"Aminteste-ti ca Dumnezeu este in noi cand suntem in harul Sau, si in afara noastra cand suntem in pacat: dar ingerul Sau nu ne paraseste niciodata. El este cel mai sincer si de incredere prieten, chiar si atunci cand facem greseala sa-l intristam prin reaua noatra comportare".(Padre Pio)
"Doamne Iisuse Hristoase, deschide-mi ochii inimii ca sa inteleg si sa fac voia Ta"- Sf. Ioan Gura de Aur
Dumnezeule, pentru rugăciunile robului tău Vlasie, ajută-mi, aceluia, Tu, Doamne, grăbeşte spre ajutor şi dă-i tămăduire întru slava şi cinstea sfîntului Tău nume".

Parabole si zicatori de Sfintii nostrii Parinti ai Bisericii Ortodoxe
"Doamne, cand mi-e foame, trimite-mi pe cineva care are nevoie de hrana; cand mi-e sete, trimite-mi pe cineva care are nevoie de apa; cand mi-e frig, trimite-mi pe cineva care trebuie incalzit; cand sufar, trimite-mi pe cineva pe care sa mangai; cand crucea mea incepe sa fie prea grea, da-mi crucea altuia s-o impart cu el; cand sunt sarac, adu-mi pe cineva care e in nevoie; cand nu am timp, da-mi pe cineva pe care sa-l ajut o clipa; cand ma simt descurajat, trimite-mi pe cineva pe care sa-l incurajez; cand simt nevoia de a fi inteles, da-mi pe cineva care sa aiba nevoie de intelegerea mea; cand as vrea ca cineva sa aiba grija de mine, trimite-mi pe cineva de care sa am grija; cand ma gandesc la mine, indreapta-mi gandurile catre altii..."

Icoanele Maicii Domnului

"Cautati pacea cu toata lumea si sfintenia fara de care nimeni nu va vedea pe Dumnezeu"
"Iarta tuturor totul iar tie nimic. Spune lui Dumnezeu: Doamne pe nimeni nu am osandit, nici Tu nu ma osandi."
"Asculta de Dumnezeu si implineste-I poruncile ca si Dumnezeu sa-ti asculte rugaciunile si sa-ti implineasca cererile."
"Munceste ca si cum nu ai muri niciodata, dar ingrijeste-te de suflet ca si cum ai muri maine."
"Daruieste-i lui Dumnezeu inima si Dumnezeu iti va oferi cerul."
"Daca zidesti si darami niciodata nu-ti vei termina casa.
Daca te rogi lui Dumnezeu si apoi faci cele ce nu sunt placute lui Dumnezeu niciodata nu vei putea termina zidirea casei sufletului tau.
Deci, este nevoie de o staruinta din partea ta pentru a putea arata intr-o zi ca a ramas ceva nedaramat din ceea ce ai zidit ieri. Aceastava fi ceadintai zi din viata ta."
"Si nu uita ca fara spovedanie la preotul duhovnic si impartasanie cu Sfantul sange si trup al Mantuitorului Iisus Hristos nu exista mantuire."
"Sunt doua feluri de a-ti trai viata: -unul de a crede ca nu exita miracole - altul de a crede ca totul e un miracol" -Albert Einstein
"Oamenii se impart in doua categorii: cei care cauta sensul vietii fara sa-l gaseasca si cei care-l gasesc fara sa-l caute" -Emil Cioran
"Viata nu este o enigma ce trebuie dezlegata, ci o realitate care trebuie traita" - Soren Aabye Kierkegaard
"Ieşi la drumuri şi la garduri şi sileşte-i pe toţi să intre, ca să mi se umple casa."
(Luca 14:23)

Curajul smereniei
"Multă vreme am crezut că a fi creştin însemnă a avea curajul de a afirma vocal adevărul Evangheliei: alesesem partea cea mai uşoară. Pe măsură ce înaintam în acest creştinism mi se răcea inima tot mai mult... Maica Domului a avut milă de mine şi mi-a descoperit că există un alt curaj, curajul Ortodoxiei înseşi: acela de a fi smerit.
Nu am acest curaj: sunt încă un şoarece care a înghiţit un megafon: numai respiră şi ştie tot satul... Prezenţă zgomotoasă care falsifică Evanghelia, nu în literă, ci în ton...
Nu am acest curaj al smereniei, dar a rămas singurul pe care mi-l doresc... Curajul de a răbda cu mulţumire orice rău, curajul de a-mi privi cu ochii larg deschişi adâncul inimii, curajul de a mă ruga pentru duşmani şi de a le face bine, curajul de mă socoti cu toată inima vrednic de iad aşa cum sunt de fapt, curajul de a-mi înfrunta gândurile şi închipuirea, curajul de a mă face robul tuturor spre mântuire, curajul de a nu judeca, curajul de a da totul, curajul de a trăi în ascuns, curajul neîndreptăţirii de sine, curajul de a rămâne blând şi liniştit în mijlocul furtunii, curajul de a crede nelimitat şi discret...

Sunt un mormânt văruit care a făcut din pocăinţă doar o reclamă la var lavabil...

Dacă aş avea curajul să stric acest frumos cavou! Să sparg marmura, să rup barele de inox, să sfărâm epitaful scris cu atâta artă ( şi pe acest blog) şi să scot afară gunoiul: noaptea, târându-mă, fără zgomot, ca un hoţ... Mi-aş fura moartea din inimă...

Dar mie îmi plac luminile rampei, îmi place spectacolul "creştin", iubesc să mă aud vorbind, îmi place cum sună Evanghelia în gura mea...Şi pocăinţa aş face-o în buricul târgului, la oră de vârf, până şi din ea aş încerca să scot un profit de imagine...

Am făcut din creştinism un prilej de autoadulare! E drept, cea mai subtilă şi mai rafinată...

Curajul smereniei... Singurul întreg, singurul autentic: singurul în care diavolul nu are nimic...

N-am văzut niciodată şi niciunde o minune mai mare decât omul smerit: toate celelate minuni, cuvintele frumoase, gesturile evlavioase, toate trec: numai smerenia rămâne...

Smerenia e singura prin care înfrunţi în mod real sinele şi lumea: fără ea eşti un creştin imaginar...

Iată că până şi despre smerenie n-am reuşit să scriu decât tot umflat şi găunos ca un prezentator de circ... N-am reuşit decât să-i fac "reclamă", s-o imping spre derizoriu...

Rugaţi-vă pentru mine să mă izbăvească Dumnezeu de blestemul de a nu cunoaşte smerenia, curajul şi fericirea ei... Ştiu, e cel mai greu să ai milă de un ipocrit, dar, totuşi, încercaţi..."

"Cutremurator nu este faptul ca murim, cutremurator este faptul ca nu murim niciodata.(Pr. Savatie)"

Despre tăcere, despre vorbirea deşartă
A zis un ucenic lui avva Pimen:
- Avva, te rog dă-mi sfat în legătură cu tăcerea.
Atunci avva Pimen i-a zis:
- De vei tăcea, vei avea odihnă în tot locul în care vei locui, iar de vei vorbi deşărtăciuni, tulburarea va cuprinde tot sufletul tău.

Despre Dumnezeu, despre diavol
A zis avva Isidor:
- Toate lucrurile normale şi toate cele fireşti sunt născute din Dumnezeu, pe când toate cele anormale şi care sunt împotriva firii vin de la diavol.
Toată frumuseţea, simplitatea şi bunătatea vin de la Dumnezeu Creatorul, pe când toată tulburarea, cearta şi desfrânarea vin de la diavol.
Deci, să ne concentrăm spre cele simple şi smerite şi vom avea pe Dumnezeu în sufletele noastre.
Fiecare virtute, fiecare păcat
Au zis ucenicii lui avva Macarie:
- Avva, te rog să ne vorbeşti despre virtute şi despre păcat:
Atunci avva Macarie a răspuns:
- Orice virtute evanghelică este pentru suflet un mic rai, pe când orice păcat este un mic iad.

Taina lui avva Aminna
Avva Aminna era mereu în cugetare la cele duhovniceşti. Avea o taină ascunsă în sufletul său, taină care îi aduce atâta linişte şi pace.
Unul din ucenicii săi a îndrăznit odată să-l întrebe:
- Avva Aminna, care este această taină a sufletului tău ?
- Taina cea mare a sufletului meu este tăcerea, a spus avva Aminna.
Nimic nu aduce mai multă pace sufletului ca tăcerea.
În tăcere şi singurătate, omul se întâlneşte cu Dumnezeu, cu Maica Domnului şi cu toţi sfinţii, îşi limpezeşte sufletul şi îşi hrăneşte mintea cu cele duhovniceşti

Despre sfârşitul vieţii
Mulţi creştini erau îngrijoraţi de sfârşitul lumii: Se gândeau ce va fi în ceasul şi în clipa aceea.

Unii dintre ei au mers la avva Antonie şi i-au spus:
- Avva Antonie, când va veni sfârşitul lumii?
Atunci avva Antonie le-a răspuns:
- Sfârşitul lumii doar Dumnezeu Tatăl îl ştie. Dar pe noi oamenii trebuie să ne preocupe viaţa duhovnicească şi moartea noastră.
Ţine-ţi minte, pentru fiecare om sfârşitul vieţii lui pământeşti reprezintă sfârşitul lumii.

Avva Sisoe
A fost întrebat avva Sisoe:
- Avva, tot aşa ispitea diavolul şi pe părinţii cei din vechime?
Atunci avva Sisoe a răspuns:
- În zilele noastre diavolul ispiteşte şi mai mult deoarece îşi simte sfârşitul aproape şi sunt ultimele lui zvârcoliri.

Mântuirea omului
A zis o femeie lui avva Aminna:
- Avva, te rog să-mi vorbeşti despre mântuire.
Atunci avva Aminna i-a spus:
- Mântuirea omului se lucrează în fiecare clipă. Precum este o viaţă de om: naştere; tinereţe, bătrâneţe, aşa şi cu fiecare zi a vieţii noastre care este formată din: dimineaţă, amiază şi seară.
De aceea, să ne gândim mereu seara înainte de odihna trupului, că ne aşteaptă sfârşitul vieţii (adică moartea trupului) şi că avem nevoie de pocăinţă pentru faptele noastre.

Fapta rea şi pocăinţa
A zis un tânăr lui avva Ieremia:
- Avva, chiar dacă omul săvârşeşte o faptă rea se pocăieşte şi Dumnezeu îl iartă.
Atunci avva Ieremia i-a răspuns:
- Nu este chiar aşa de uşor cu pocăinţa. Mai bine să nu săvârşim fapte rele. Ţine minte: Orice faptă rea lasă în inimă o întipărire de neşters care se va arăta în ziua Judecăţii.
SURSA

Un altfel de blog -bucuria de a iubi: Cugetari:

Despre Rugăciune

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

Unindu-se moral în rugăciunea adevărată cu Dumnezeu, omul nu se uneşte cu El doar pe sine însuşi, ci îi uneşte cu El şi pe ceilalţi ; el devine un inel de legătură între Dumnezeu şi creaţie, între lumea divină şi cea naturală. Predându-se liber lui Dumnezeu, voinţă omenească nu este mistuită de El, ci este asociată ei şi devine o forţă nouă, divino-umană, în stare să facă lucrarea lui Dumnezeu în lumea oamenilor. Prin aceasta, rugăciunea adevărată, ca o legătură moral-harică cu Dumnezeu, se deosebeşte de toate celelalte relaţii umane cu Divinitatea. (Vladimir Soloviov)

Nu este de ajuns să posedăm arta rugăciunii ; trebuie să devenim rugăciune, rugăciune întrupată. Nu este de ajuns consacrarea unui timp pentru rugăciune, căci fiecare act, fiecare gest, chiar şi un surâs, trebuie să devină un imn de adorare, o ofrandă, o rugăciune. Trebuie să oferim nu ceea ce avem , ci ceea ce suntem. (Paul Evdokimov)

Dacă câţiva oameni se roagă, dacă intră în starea de rugăciune şi în mod aparent nefolositoare, ei transformă universul prin simpla lor prezenţă, prin însăşi existenţa lor. (Olivier Clement)

Folosul rugăciunii stă în împlinirea scopului ei, adică iertarea păcatelor şi mântuirea sufletului, indiferent dacă o facem cu gura, prin cuvânt, cu mintea sau cu inima. (pr. Paisie Olaru)

Din adâncuri strigat-am către Tine, Doamne ! (Biblia)

Trebuie să cerem de la Dumnezeu ceea ce este de folos sufletului, nu ceea ce ne este de folos nouă. (Dicton patristic)

Rugăciunea este singura ce ne poate înalţa la cunoşterea lui Dumnezeu. (Sf. Maxim Marturisitorul)

Rugăciunea constituie o înălţare a intelectului către Dumnezeu ; ea este o conversaţie a intelectului cu Domnul. (Evagrie din Pont)

Rugăciunea este începutul cunoştinţei nemateriale şi simple. (Evagrie din Pont)

Rugăciunea este alungarea întristării şi a descurajării, (...) rodul bucuriei şi al mulţumirii. (Evagrie din Pont)

Rugându-te, să nu dai vreun chip lui Dumnezeu, în tine, nici să nu îngădui minţii tale să se modeleze după vreo formă, ci apropie-te în chip material ce Cel nematerial şi vei înţelege. (Evagrie din Pont)

Dacă, rugându-te, ai ajuns la o bucurie mai presus de orice veselie, ai ajuns la adevărata rugăciune. (Sf. Nil Sinaitul)

Înainte de a-ţi ridica mâinile către cer, trebuie să-ţi ridici sufletul şi, înainte de a-ţi ridica ochii, ridică-ţi gândul la Dumnezeu. (Origen)

Sufletul omului este un altar. (Origen)

Nu se poate ca Dumnezeu să nu asculte rugile omului, dacă omul ascultă poruncile Domnului. (Avva Isaia)

Rugăciunea ta rămâne neauzită, când o acoperă strigătul celui năpăstuit de tine. (Sf. Ioan Gură de Aur)

Ceea ce este respiraţia pentru viaţa trupească, aceea este şi rugăciunea pentru viaţa sufletească. (Isichie Sinaitul)

Rugăciunea este bucurie sfântă, ce atrage spre sine mintea (...) revărsând bucuria duhovnicescă şi în trup. (Sf. Grigorie Sinaitul)

Când tu vorbeşti în ascuns cu tine însuţi, cuvintele tale sunt cercetate în cer. De aceea şi răspunsurile îţi vin de acolo. (Sf. Vasile Cel Mare)

Rugăciunea nu este urmarea meritelor noastre, ci a îndurării lui Dumnezeu. (Toma d'Aquino)

Dacă te vei ruga pentru toţi, toţi se vor ruga pentru tine. (Fer. Augustin)

Inima cea mai milostivă este aceea care arde pentru toată făptura, pentru oameni, pentru păsări, pentru demoni şi pentru toată zidirea. (Sf. Isaac Sirul)

Nici fecioare, nici femei măritate, nici monah, nici mirean, ci o hotărâre dreaptă caută Dumnezeu. Şi, primind-o ca pe însăşi fapta, trimite aceluia Duhul Sfânt pentru a lucra împreună cu el, pentru a îndrepta viaţa tuturor celor ce vor să se mântuiască. (Sf. Macarie)

Este necesar să ne rugăm cu evlavie, fiindcă noi singuri, fără ajutorul lui Dumnezeu, nu avem puterea să învingem ispitele. (...) Rugăciunea este lucrul cel mai simplu şi, în acelaşi timp, cel mai dificil. (Sf. Ioan de Kronstadt)

Ce să facă Dumnezeu cu mulţumirile noastre, când cu faptele Îi arătăm doar nemulţumire ? (Sf. Ioan de Kronstadt)

Rugăciunea este o stare de permanentă recunoştinţă. (Sf. Ioan de Kronstadt)

A-I mulţumi lui Dumnezeu când vântul este prielnic pe mare nu este ceva deosebit ; a-I mulţumi însă când este furtună, atunci se arată adevărata recunoştinţă. (Sf. Ioan Gură de Aur)

Să mulţumim în toate şi pentru toate ! (Sf. Ioan Gură de Aur)

Omul care-I mulţumeşte lui Dumnezeu pentru relele ce trec peste el, nu simte acele rele. (Sf. Ioan Gură de Aur)

Cel ce se sileşte să-I mulţumească lui Dumnezeu pentru toate cele primite de la aproapele său, acela se sileşte şi să iubească. (Teofilact)

A descrie frumuseţea omului înseamnă a cânta cel mai frumos imn gloriei lui Dumnezeu. În om este cuprinsă minunea : în gândire, atâta inteligenţă ; în inimă, atâta iubire ; în viaţă, atâta voinţă. (pr. Agatanghel Guţu)

Cel care se roagă este cu adevărat teolog. (Evagrie din Pont)

Slava lui Dumnezeu este omul. (Sf. Irineu)

Unde se termină rugăciunea, începe păcatul. (Sf. Efrem Sirul)

Fratele Laurenţiu era mai mult unit cu Dumnezeu în cadrul activităţilor sale obişnuite, decât în timpul serviciilor religioase. Este o mare iluzie - spunea el - să ne imaginăm că timpul dedicat rugăciunii ar fi altfel decât restul zilei. (pr. Kallistos Ware)

Rugăciunea este prezenţa lui Dumnezeu în toţi şi în toate. (Sf. Grigorie Sinaitul)

Rugăciunea este, după fiinţa ei, apropierea şi unirea omului cu Dumnezeu ; iar după lucrare, rugăciunea este puterea susţinătoare a lumii, împăcarea cu Dumnezeu (...) . (Sf. Ioan Scărarul)

Liniştea este neîntreruptă închinare lui Dumnezeu şi statornicie în faţa Lui. (Sf. Ioan Scărarul)

Cerul este, adesea, mai aproape de noi atunci când ne aplecăm, decât atunci când ne îndreptăm în sus. (Sf. Grigorie de Nazianz)

Numai Dumnezeu, cu nesfârşirea Lui, poate ţine sufletul absorbit în contemplarea Lui, adică în linişte, fără trecerea necesară de la un lucru mărginit la altul. (pr. Dumitru Stăniloae)

Rugăciunea îl eliberează pe om, îl degajă de natura exterioară şi de sine însuşi. În acest fel, ea ţine sufletul deschis către Dumnezeu ca Persoană. Cel ce nu se roagă rămâne rob, închis în mecanismul complex al naturii exterioare şi al înclinaţiilor patimilor sale, care îl domină pe om mai mult decât o face natura. Rugăciunea asigură libertatea (...). (pr. Dumitru Stăniloae)

Nimic nu mi se pare mai atrăgător decât dialogul secret al sufletului cu el însuşi şi cu Dumnezeu. (Sf. Grigorie de Nazianz)

Aceasta este rugăciunea adevărată : a tăcea şi a asculta vocea fără cuvinte a lui Dumnezeu din adâncul inimii, a înceta să lucrezi de unul singur, a pătrunde în lucrarea lui Dumnezeu. (pr. Kallistos Ware)

Doamne, fă din mine o unealtă a Păcii Tale ! (Francisc din Assisi)

Ceea ce facem cu scopul de a mântui lumea este o rugăciune. A face mereu bine înseamnă a te ruga necontenit. (Catherine de Sienne)

Lucrul cel mai important în rugăciune este de a sta în faţa lui Dumnezeu cu mintea coborâtă în inimă. (Sf. Teofan Zăvorâtul)

Tu erai înlăuntrul meu, dar vai, eu însumi eram înafara mea. (Fer. Augustin)

Rugăciunea este unitatea de măsură a dragostei. (Fer. Augustin)

Rugăciunea este o iarbă de vindecare şi de folos, dar, dacă nu ştim unde se cade s-o punem, nu vindecă boala noastră. (Sf. Ioan Gură de Aur)

Rugăciunea este lucrarea credinţei, arătarea celor nădăjduite, iubirea realizată, mişcarea îngerească, puterea celor fără trupuri, descoperirea inimii, nădejdea mântuirii, semnul sfinţirii, devenirea sfinţeniei, cunoaşterea lui Dumnezeu, unirea Duhului Sfânt, bucuria lui Iisus, veselia sufletului, mila lui Dumnezeu, semnul împăcării, pecetea lui Hristos, steaua de dimineaţă a inimilor, descoperirea lui Dumnezeu, izvorul tăcerii, pecetea lăcaşului îngeresc. (Sf. Grigorie Sinaitul)

Rugăciunea este unitatea de măsură a dragostei. (Fer. Augustin)

Când vă rugaţi, nu spuneţi multe, ca păgânii (...) Ştie Tatăl vostru de ce aveţi nevoie mai înainte ca să cereţi voi. (Biblia)

Mântuirea şi rugăciunea nu stau în vorbe. (Biblia)

Rugaţi-vă neîncetat ! (Biblia)




Dragoste, bunătate, milă, îndelunga răbdare
ˇ Celui nu ştie să deosebească binele de rău nu-i este îngăduit a judeca pe cei buni sau pe cei răi. Căci bun este omul care cunoaşte pe Dumnezeu, dar el nu este, nu ştie nimic şi nu va şti vreodată. Căci calea cunoştinţei lui Dumnezeu este bunătatea. (Antonie cel Mare)11

ˇ Omul bun şi iubitor de Dumnezeu nu mustră pe oameni pentru rele când sunt de faţă; iar în dos nu-i bârfeşte. Dar nici celor ce încearcă să-i grăiască de rău nu le îngăduie. (Antonie cel Mare)11

ˇ Nu trebuie să urâm pe cei ce au uitat de vieţuirea cea bună şi plăcută lui Dumnezeu şi care nu recunosc dogmele drepte şi iubite de Dumnezeu. Ci mai vârtos să ne fie milă de ei, ca fiind slabi în puterea de a deosebi lucrurile şi orbi cu inima şi cu înţelegerea. Căci primind răul ca bine, se pierd din pricina neştiinţei, şi nu cunosc pe Dumnezeu, sărmanii şi nechibzuiţii de ei. (Antonie cel Mare)11

ˇ Mai bine este a ne ruga cu evlavie pentru aproapele, decât a-l mustra pentru tot lucrul. (Marcu Ascetul)11

ˇ Mai bine este a ne ruga cu evlavie pentru aproapele, decât a-l mustra pentru tot lucrul. (Marcu Ascetul)11

ˇ Dovada iubirii nefăţărite e iertarea nedreptăţilor. (Marcu Ascetul)11

ˇ Nu vei pierde nimic din tot ce vei ierta pentru Domnul, căci la timpul cuvenit îţi vor veni înmulţite. (Marcu Ascetul)11

ˇ Mare virtute e a răbda cele ce vin asupra noastră şi a iubi pe cei ce ne urăsc, după cuvântul Domnului. (Marcu Ascetul)11

ˇ Definiţia iubirii: sporirea prieteniei faţă de cei ce ne ocărăsc. (Diadoh al Foticeii)11

ˇ Când începe cineva să simtă cu îmbelşugare dragostea lui Dumnezeu, începe să iubească şi pe aproapele întru simţirea duhului. Şi aceasta este dragostea despre care grăiesc toate Sfintele Scripturi. Căci prietenia după trup se desface foarte uşor când se găseşte o cât de mică pricină. Pentru că nu a fost legată cu simţirea Duhului. Dar în sufletul ce stă sub înrâurirea lui Dumnezeu, chiar dacă s-ar întâmpla să se producă vreo supărare, totuşi legătura dragostei nu se desface dintr-însul. Căci aprinzându-se pe sine însuşi din nou de focul dragostei lui Dumnezeu, îndată revine iarăşi la starea cea bună şi cu multă bucurie primeşte dragostea aproapelui, chiar dacă a fost ocărât sau păgubit mult de către acela pentru că acest suflet topeşte în dulceaţa lui Dumnezeu amărăciunea iscată de gâlceavă. (Diadoh al Foticeii)11

ˇ Faza de mijloc din lucrarea sfintei cunoştinţe ne pricinuieşte nu puţină întristare când, ocărându-l pe cineva dintr-o întărâtare oarecare, ni l-am făcut duşman. Fiindcă ea nu încetează de-a împunge conştiinţa noastră, până ce, prin multă rugare de iertare, nu aducem pe cel ocărât la cugetul de odinioară. Dar cea mai desăvârşită înţelegere nu face foarte multă grijă şi mustrare chiar când careva dintre oamenii lumii s-ar mânia pe noi pe nedreptul, pentru faptul că suntem tot sminteală cuiva din veacul acesta. Atunci mintea e stingherită şi de la contemplarea lui Dumnezeu şi de la cuvântarea despre El. Căci temeiul cunoştinţei fiind dragostea, nu lasă cugetarea să se lărgească în zămislirea de contemplaţii dumnezeaeşti, până nu vom recâştiga mai întâi în dragoste şi pe cel ce s-a mâniat în deşert pe noi. Iar dacă acela nu vrea să se întâmple aceasta, sau s-a depărtat de locul unde vieţuim noi, se cuvine ca, aşezându-i chipul feţei lui în afecţiunea largă a sufletului, să plinim astfel în adâncul inimii legea dragostei. Căci cei ce vor să aibă cunoştinţa lui Dumnezeu trebuie să privească spiritul şi feţele celor ce s-au mâniat fără temei, cu un cuget nemânios. Împlinindu-se aceasta, mintea noastră nu numai că se va mişca fără greşeală spre contemplarea lui Dumnezeu, ci se va înălţa şi spre dragostea Lui cu multă îndrăznire, ca una ce se zoreşte neîmpiedicată de la treapta a doua la cea dintâi. (Diadoh al Foticeii)11