17 ianuarie 2013

IARNĂ IN BUCOVINA


DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...


IARNĂ-N BUCOVINA

A nins fără contenire
Două zile chiar mai bine
Şi-acum slaba fulguire
Din văzduh încă mai vine

Nori ce sunt în risipire
Din puţinul lor mai cern
Ici şi colo -n strat subţire
Noul strai , ce-l mai aştern

E devreme -i dimineaţă
Totul pare adormit
Încă netezit la viaţă
Sub fundalul troienit

Pe tabloul ce-ţi apare
Zăreşti formele de casă
Răsărind în depărtare
De sub greul ce le-apasă

Precum micile iglouri
Înşirate prin fiord
Ca vedenii ori ecouri
Amintind de polul nord

Liniştea se risipeşte
Când dedată-n depărtare
Cor de voci se desluşeşte
Şi-a copiilor strigare

Vine Popa cu vestirea
Spusă-n glasul ce-i vibrează
Cu, Icoana " şi Psaltirea
Că-i Ajun de Bobotează

Înşiraţi pe drumul mare
Ori suiţi pe vreun morman
Răspund popii la cântare
Kir-alessa - Iordan

Când Părintele termină
Slujba mică de citit
Gospodarii ies să vină
Cu ce au de împărţit

Colăcei făcuţi în casă
Mere, nuci şi bani mărunţi
Precum inima î-i lasă
Dar s-ajungă dacă-s mulţi

Şi alaiul se tot duce
Prin troiene, prin zăpadă
Însoţindu-şi Sfânta Cruce
Toţi sătenii ca s-o vadă

De prin case ies bătrânii
Şi aşteaptă pe la porţi
Să dea, la întinsul mâinii
De pomană, pentru morţi

Apoi liniştea se lasă
Peste marea de zăpadă
Oamenii intrând în casă
Lângă soba să mai sadă

Dar copii n-au şedere
Şi se cer să ias-'afară
Sticlind ochii de plăcere
Că-i venită iarna iară...

Cum să stea..? Cuminţi în casă
Chiar de-i cald şi chiar de-i bine
Când dorinţa nu-i prea lasă
Şi nici liniştea nu vine

Numai inima vibrandă
Aşteptându-şi bucuria
Ar vrea tot ca să cuprindă
Cât le-a dat copilăria

Din ograda ies spre uliţi
Purtând sania de aţă
Şi-n priviri focoase suliţi
Şi le-aruncă către ghiată

Cu jiindul ce-i cuprinde
Pentru iazul de la moară
Ce dorinţa le-o aprinde
Şi simţirea le-o înfioară

Prin zăpada afânată
Se căznesc drum să-şi croiască
Parc-ai zice că înoată
Şi n-au cum să se oprească

Cu opinci şi cojocele
Îmbrăcaţi în grabă mare
Alti -n bonzi ori sumănele
Vin strigând cu încântare

Către deal suind în grabă
De-acolo voind să zboare
Încheind dorita treabă
Şi-apoi iar în repetare

Să o facă-n nesfârşire
Pentru sufletul aprins
Care-n multa lui iubire
Scaldă-ntregul necuprins

A fost greu până făgaşul
S-a croit la întâmplare
Unde bătucit ogaşul
V-a fi drum de lunecare

Visul prinde'a-şi lua conturul
Prin sănii ce iute zboară
Răsunând tot împrejurul
Ce-n ureche înfioară

Chiote din piepturi scoase
Râset mult şi voie bună
Cheamă clipele frumoase
Ce simţirea le adună

Mai în dreapta sunt schiorii
Ce-şi vor face altă cale
Precum şi patinatorii
Spre a-şi urma drumul spre vale

Dar mai jos sunt şi micuţii
Ce-au ieşit şi ei afară
Implorându-şi bunicuţii
Să-i ducă la sănioară

Toţi se bucură şi mişcă
Să nu-i prinda-n braţe gerul
Că spre seara-i frig şi pişca
Peste stele ce-aprind cerul

După colţul dintre dealuri
Ce padurea-l stăpâneşte
Se aşează peste valuri
Raza lunii ce sticleşte

Peste munţii de zăpadă
Raza-i caldă gălburie
Lăsând totul să se vadă
În întreaga-i feerie

Câte unul, câte unul
Se întorc încet spre vatră
Ce spre cer şi-nnalţă fumul
Printre câini răzleţi ce latră

Şi-n mirosul de sarmale
Care umple plăcut narea
Împânzind din deal în vale
Aşteptată sărbătoarea

Înspre somn să-şi umple visul
Că sunt rupţi de obosire
Îngeri buni şi paradisul
Să le-aducă liniştire

Ca mâine pe-al zilei soare
Să-şi înalţe rugăciune
Duhul Sfânt să se coboare
Spre a se-implini minune

Peste obştea luminată
Simt iubirea Lui Divină
Cum din ceruri şi-o arata
Către dulcea -mi Bucovina

ANDREI BOTOŞANU.
17. Ian 2013

Cu drag vouă;

ANDREI BOTOŞANU


16 ianuarie 2013

RUGACIUNE CATRE DOMNUL NOSTRU IISUS HRISTOS

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...




Stapane Doamne Iisuse Hristoase Dumnezeul nostru, Cel singur milostiv si lesne iertator, Izvorul milei, Noianul cel nedesertat al iubirii de oameni, Cel ce nu ai venit sa chemi pe cei drepti, ci pe cei pacatosi, la pocainta. Primeste-ma pe mine Tu, cel ce ai poruncit lui Petru Intaiul dintre ucenicii si Apostolii Tai, care Te-a intrebat, ca “de saptezeci de ori cate sapte sa ierte pacatele”, aratand o parte din nemarginirea bunatatii si a iubirii tale de oameni, iar pe de alta parte deschizand cu milostivire si cu indurare usa pocaintei tuturor celor ce au pacatuit, vreme de intoarcere daruindu-le si nelasand nicaieri loc deznadajduirii. Insuti Stapane, iubitorule de oameni, Dumnezeule a toata mangaierea, parinte al indurarilor, Doamne al milei, Adanc al milostivirii, Noian al bunatatii, Izvor al milosardiei, Vistierie nedesertata a Indelungii-rabdari si a nepomenirii de rau. Povatuitor al celor rataciti, Indreptare a celor cazuti, Nadejde a celor deznadajduiti, Mangaiere a celor urgisiti, toate tuturor fiind si facandu-Te cunoscut pentru mine si pentru mantuirea mea, primeste-ma acum si pe mine, pacatosul si nevrednicul robul Tau, cel ce ma pocaiesc si ma apropii cu inima zdrobita si cu smerenie a duhului si cer dezlegare de multele si cumplitele greseli neiertate, pe care cu stiinta si fara de stiinta le-am gresit in toata viata mea, calcand legile Tale, lepadand poruncile Tale, nepazind asezamanturile Tale si defaimand randuielile Tale cele bune si mantuitoare, si cu totul departandu-ma de Tine si de ale Tale, umbland dupa mintea mea cea rea si facandu-ma bucurie diavolului si viclenilor lui draci si in tot chipul implinind poruncile acestora.
Iar acum, Doamne, Doamne, tarziu trezindu-ma din pacat ca dintr-un somn preaadanc si dintr-o betie sau ameteala, venindu-mi Intru sine-mi, simtind relele mele cercetandu-ma pe sine-mi din toate partile si aflandu-ma pustiu de tot binele si de podoaba cea cu chip de lumina si stralucita a dumnezeiestii scaldatori cu care m-ai imbracat, fiind eu gol cu totul si lipsit din pricina pacatului, si suspinand, tremurand, flamanzind si de toate relele tinandu-ma, cu totul lipsit fiind si de toti ceilalti urgisit, mi-am adus aminte de viata cea mai dinainte in care m-ai asezat si din care am cazut pentru rautatea mea. Mi-am adus aminte de indurarile Tale cele bune, purtatoare de grija, iubitoare de bine si parintesti, si ma intorc catre Stapanul meu adevarat, cu indrazneala ma arunc la picioarele Tale, rostind tare si strigand dintru adancul sufletului, ca fiul desfranat: “Gresit-am Doamne la cer si inaintea Ta”. Deci primeste-ma, bunule si Iubitorule de oameni, Doamne, pe mine cel ce ma pocaiesc, ma intorc si ma apropii cu indrazneala de bunatatea Ta cea negraita si de milostivirea Ta cea nemasurata si de imparatia cea preabuna. Primeste-ma pe mine, nevrednicul robul Tau, cel ce mult am gresit si am intaratat si am amarat indurarile Tale cele iubitoare de oameni. Primeste-ma pe mine, zidirea mainilor Tale, faptura Ta, pe care ai cinstit-o cu chipul Tau si cu stapanirea asupra tuturor, singura dintre vietati careia i-ai daruit cuvant si pe care cu multe si mari bunatati ai impodobit-o, pentru care lege ai dat, proroci ai trimis si altele nenumarate ai lucrat, pentru care om Te-ai facut, Dumnezeu fiind si Stapan, si toata iconomia cea Infricosata savarsind-o, ai suferit patimi, Cruce, moarte si ingropare, ca si de moarte si de patimi si de pacate sa ma slobozesti pe mine si ca sa ma intorci la inrudirea si starea mea de fiu al Tau de mai inainte si sa ma faci mostenitor al Imparatiei Tale.
Deci daca toate acestea cu iubire de oameni le-ai facut si le-ai suferit pentru mine, cum ma vei lasa acum, o, Stapane, sa ajung vanat diavolului si sa se laude zurbagiul si vicleanul fugar drac asupra nemarginitei Tale puteri, bunatati si intelepciuni? Caci acela nu numai pe om l-a amagit si din petrecerea raiului l-a izgonit si de fericita viata cea de acolo l-a lipsit, dar dupa negraita iconomie si prea Infricosata jertfa si dupa varsarea sangelui Tau imparatesc, cel mare si vestit, prin care ne-ai rascumparat, poate si acum sa rapeasca pe robii Tai cei cumparati cu atata pret si sa-i duca in prapastia sa pierzatoare. Nu, Stapane, Iubitorule de oameni, nu, imparate vesnice, nu, Atotputernice Doamne, sa nu aiba atata biruinta asupra noastra vrajmasul adevarului, pierzatorul drac, nici sa nu poata asa mult rautatea noastra.
Am gresit, dar de la Tine nu m-am departat. Am gresit, dar pe tine Te cunosc Dumnezeu. Am facut multe si mari greseli, marturisesc, dar tot la bunatatea si iubirea Ta de oameni cad, care nu are margini. Am pacatuit eu, tina, asa mult incat sa nu poti Tu dezlega? Am facut eu atata neranduiala incat sa nu poti Tu ierta? Am nelegiuit eu atata incat sa nu poti Tu trece cu vederea? Am gresit eu atat de mult incat sa nu Te poti Tu milostivi? Indurat si indelung-rabdator din fire fiind, chiar de s-ar aduna in mine toate pacatele lumii, nimic nu inseamna fata de adancul cel nemarginit al bunatatii si al iubirii Tale de oameni. De aceea, Stapane iubitorule de oameni, incerc sa ma indreptez prin cuvinte, nebizuindu-ma pe curatenia mea, pentru ca sunt mai necurat decat toti, spurcat si departat de poruncile Tale si ca un porc ma tavalesc cu totul in tina si in noroiul rautatilor mele celor nenumarate. Dar punand in minte nemarginirea bunatatii Tale, privesc spre inaltimea si marimea bunatatii si a iubirii Tale de oameni, pe care nici unul din pacatele cele omenesti nu o poate birui.
Deci primeste-ma, Doamne, pe mine, cel ce ma intorc cu lacrimi si cu suspine si ma caiesc pentru cele gresite si cer iertare. Pleaca-Te rugaciunilor si cererilor mele. Milostiveste-Te ca un milostiv, indura-Te ca un indelung-rabdator, miluieste-ma ca un iubitor de oameni si imi iarta mie cate am pacatuit Tie. Primeste-ma pe mine robul Tau, care iti multumesc ca nu m-ai pierdut pana acum pe mine pentru faradelegile mele, indelung-rabdand pentru mine si care cer dezlegare de cele gresite de mine si desavarsita izbavire si iertare de la bunatatea Ta. Si de acum inainte ma plec Tie si ma rog tare, intareste-ma in credinta Ta si in nadejdea cea temeinica, si nestramutat pazeste-ma de toate mestesugurile si napadirile vicleanului, ca sa nu ma rapeasca rautatea spre prapastia pierzarii, nici sa nu ajung vanat al vrajmasului. Incredinteaza viata-mea ingerului credincios pazitor, care ma povatuieste si ma intareste sa fac voia Ta si sa implinesc bine poruncile Tale.
Asa, Stapane, indelung-rabdatorule, mult milostive Doamne, Soare gandit, imparate al slavei, Milostivirea si Iertarea desavarsita a pacatelor mele. Asa, Preadulce Iisuse, rasuflare si racorire a mea, mangaiere, domolire, dulceata, veselie a sufletului meu, bucurie deplina, dragoste desavarsita, dorire cu chip dumnezeiesc, viata fara mahnire, pofta de cele bune, “pacea care covarseste toata mintea”. Asa, lumina ochilor mei, miscarea mainilor, umblatul picioarelor, potrivirea madularelor, alcatuirea intregului meu trup, intr-un cuvant toate. La Tine doar, Stapane Hristoase, iau aminte, prin Tine viez si ma misc. Doar prin Tine sunt, desi am gresit mai mult decat toti. Curateste mintea mea de impatimirea materiala, de cugetele desarte, de amintirile si gandurile necuvioase si rele, care ma tin, ma sugruma si ma inconjoara acum. Da-mi mie dorire buna, a sufletului, gand temeinic, pofta a inimii si cugetare neincetata spre amintirea de Tine, cea de lumina datatoare si spre dragostea cea desavarsita, ca sa-mi inchipui de-a pururea podoaba Ta cea iubita si sa vad frumusetea Ta. Spala-ma cu desavarsire de spurcaciunea pacatului si curateste-ma de toata duhoarea cea patimasa, de necuratia si intinaciunea trupului si a duhului. Si imi da mie liniste statornica si pace adanca a gandurilor, ca prin toate acestea indulcindu-ma de binefacerea Ta, de indelunga-rabdare si de bunatatea Ta cea multa si mila Ta cea dumnezeiasca din destul dobandind, sa multumesc, sa slavesc, sa laud si sa maresc numele Tau cel preasfant si al celui fara de Inceput al tau Parinte si al preasfantului si bunului si de viata facatorului Tau Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.


ARHIVA BLOG

BIBLIA ORTODOXĂ