Dacă lumea asta, Maică, ar fi o câmpie toată,
Unde-ar creşte cu nobleţe numai flori înmiresmate,
Noi pe toate, Preacurată, cu recunoştinţă vie,
Fericiţi că ne eşti maică, le-am aduce cu drag ţie.
Dacă lumea asta, Maică, ar fi toată o pădure,
Şi-n copaci ar creşte-ntruna numai versuri de iubire,
Noi pe toate, Preacurată, cu recunoştinţă vie,
Fericiţi că ne eşti maică, le-am aduce cu drag ţie.
Dacă lumea ar fi, Maică, un ocean cu glăsuire,
Plin cu laude duioase şi cântări de preamărire,
Noi pe toate, Preacurată, cu recunoştinţă vie,
Fericiţi că ne eşti maică, le-am aduce cu drag ţie.
Dacă lumea asta, Maică, ar fi toată o grădină
Plină toată cu biserici şi cu graţie divină,
Noi pe toate, Preacurată, cu recunoştinţă vie,
Fericiţi că ne eşti maică, ţi le-am închina doar ţie.
Încă n-au crescut pe lume flori şi-nmiresmate ramuri,
Nu s-au înălţat biserici cu-ale tale sfinte hramuri,
Încă nu s-au scris nici stihuri, nici atâta poezie,
Câte-am vrea, Măicuţă Sfântă, să îţi dăruim noi ţie…
Dar primeşte, Maică Sfântă, şi a noastră umilinţă,
Şi-ale noastre rugi cu lacrimi, ce le spunem cu căinţă,
Şi puţina osteneală, şi îi zi lui Dumnezeu:
Fiule, Treime Sfântă, ei, toţi, sunt din neamul meu!
