Pravila de rugăciune Bogorodicinaia!

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

Pravila de rugăciune Bogorodicinaia!  (adică citirea de150 de ori a cântării aduse din ceruri de către aranghelul  Gavril ca închinăciune Preasfintei Fecioare Maria, Născătoare de Dumnezeu)

,,Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucură-te! Ceea ce ești plină de har, Marie, Domnul este cu Tine. Binecuvântată ești Tu între femei și binecuvântat este rodul păntecelui Tău, că ai născut pre Mântuitorul sufletelor noastre”.

Aceasta pravila a fost dată de Maica Domnului Însăși, în veacul al VII-lea, și odinioară era săvârșită de către toți creștinii. Mai pe urmă însă a fost uitată.

Preacuviosul Serafim de Sarov a amintit de acea pravilă. În chilia lui s-a găsit o cărtăcică veche cu descrierea minunilor petrecute cu oamenii care împlineau această pravilă.

Citirea de 150 de ori a rugăciunii ,,Bogorodicinia” îi aduce creștinului un mare folos. Domnul ne-a arătat cât de puternică este rugăciunea Preacuratei Sale Maici înaintea Lui și cât de grabnic este ajutorul acordat de Ea:

în împrejurile cele mai grele și cu totul pe neașteptate Ea  ne întinde mâna Sa izbăvitoare…

Citirea de 150 de ori a rugăciunii ,,Bogorodicinaia” îndepărtează mânia lui Dumnezeu și uneori chiar verdictul Judecătorului Cunoscător -de- inimi este amânat.

O, ce mare îndrăzneală! ,,Bogorodicinaia” din focul patimilor ne scoate, din fundul beznei ne ridică; cu această rugăciune nicicând nu vom arde, cei tulburați sufletește ne vom tămădui, cei întinați cu păcatele ne vom curăți, cei omorâți de patimi vom învia și vom cânta cu bucurie: ,,Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucură-te!…

La începutul acestei pravile se citesc rugăciunile: ,,Tatăl nostru”, ,,Ușa milostivirii”, rugăciunea pentru părintele duhovnicesc și de mântuire:

                                 *

Tatăl nostru care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie Împărăția Ta facă-se voia Ta, precum în cer așa și pre pământ. Pâinea noastră cea spre ființă dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă grșalele noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. ȘI nu ne duce pre noi în ispită, ci ne izbăvește de cel viclean.

                                 *

„Ușa milostivirii deschidene-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, ca să nu pierim noi cei ce nădăjduim întru Tine din nevoi, că Tu ești mântuirea neamlui creștinesc”.

Măntuiește, Doamne, pre părintelui meu duhovnicesc (numele….) și pre toți fiii lui duhovnicești și pre frații noștri întru Hristos și pre toate rudeniila cele după duh și după trup, întărește-i, apără-i și miluiește-i, dă-le mângăiere în scârbe și vindecare de boale. Doamne! Trimite-i lui harul Sfântului Duh și pentru rugăciunile Născătoare de Dumnezeu ajută-ne, Doamne, să ne îndreptăm viața și să ne mântuim sufletele noastre. Amin!

Apoi, după fiecare zece rugăciuni ,,Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucură-te!… citim o dată  ,,Ușa milostivirii”, după care ne rugăm la Maica Domnului după trebuințele fiecăruia, cu cuvintele noastre, adaugând următoarele cereri:

După primele zece:

O, Preasfântă Stăpână Născătoare de Dumnezeu, mîntuiește și păzește pre toți creștinii drept-slăvitori, sporește-le credința și pocăința, iar pre cei adormiți odihnește-i în veșnica slavă a Domnului nostru.

După douăzeci:

O, Preasfântă Stăpână Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-i și întoarce-i în Biserica Ortodoxă pre cei rătăciți și căzuți robi ai Tăi (numele).

După treizeci:

O, Preasfântă Stăpână Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-l și păzește-l pre părintele meu duhovnicesc (numele) și cu sfinte rugăciunile lui miluiește-mă pre mine, păcătosul.

După patruzeci:

O, Preasfântă Stăpână Născătoare de Dumnezeu, potolește întristările noastre și trimite mângâiere celor scârbiți și bolnavi robi ai Tăi (numele).

După cincizeci:

O, Preasfântă Stăpână Născătoare de Dumnezeu, izbăvește-mă de ispite și de tot răul și năpăstuirile.

După șaizeci:

O, Preasfântă Stăpână Născătoare de Dumnezeu, ajută-mă să săvârșesc toate lucrările mele întru slava lui Dumnezeu spre folosul celor apropiați.

După șaptezeci:

O, Preasfântă Stăpână Născătoare de Dumnezeu, păzete-mă de tot răul și acoperă-mă cu cinstitul Tău omofor.

După optzeci:

O, Preasfântă Stăpână Născătoare de Dumnezeu, înviază sufletul meu și dăruiește-mi statornică rugăciune către Tine.

După nouăzeci:

O preasfântă Stăpână Născătoare de Dumnezeu, ajută-mi cu milostivirea Fiului Tău și a Stăpânului nostru, ca să-mi trimită harul rugăciunii celei arzătoare și osârdnice.

După o sută:

O, Preasfântă Stăpână Născătoare de Dumnezeu, înduplecă-L pre Domnul nostru Iisus Hristos să mă miluiască pre mine, păcătosul, să-mi ierte toate păcatele și să mântuiască păcătosul meu suflet.

După o sută zece:

O, Preasfântă Stăpână Născătoare de Dumnezeu, aprinde-mă cu iubirea Ta, întărește-mă în credință și luminează ochii mei întunecați cu păcatele.

După o sută douăzeci:

O, Preasfântă Stăpână Născătoare de Dumnezeu, izbăvește-mă de gânduri deșarte și dăruiește-mi cuget și inimă avântate spre mântuire.

După o sută treizeci:

O, Preasfântă Stăpână Născătoare de Dumnezeu, trimite-mi pace sufletească, odihnă și sănătate trupească.

După o sută patruzeci:

O, Presfântă Stăpână Născătoare de Dumnezeu, dăruiește-mi sfârșit pașnic și netulburat și călăuzește-mi sufletul prin vămile cele înfricoșătoare.

După o sută cincizeci: O, Preasfântă Stăpână Născătoare de Dumnezeu, fii mie, Maică a lui Dumnezeu, zid nebiruit și păzitoare puternică, nu mă depărta pre mine, păcătosul și nevrednicul, care alerg la împărătescul Tău acoperământ, căci tu ești nădejdea creștinilor și adăpostirea păcătoșilor.

La sfârșitul Pravilei de rugăciuni rostim:

Cuvine-se cu adevărat să  Te fericim Pre Tine, Născătoare de Dumnezeu, Cea pururea fericită și preanevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât herumii și mai slăvită fără asemănare decât serafimii, care fără stricăciune pre Dumnezeu-Cuvântul ai nîscut, pre Tine, Cea cu adevărat Născătoare de dumnezeu, Te mărim.

Slavă tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor.

Amin.

Doamne miluiește!

Doamne miluiește!

Doamne miluiește!

Întărește, Dumnezeule, sfânta și dreapta credință a pravoslavnicilor creștini, și sfânta Biserica Ta în vecii vecilor!                
SURSA
http://cristianstavriu.wordpress.com/2010/06/12/pravila-de-rugaciune-bogorodicinaia/

Să plângem cu Maica lui Dumnezeu

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

Avva Isaac a zis: „Odată am stat cu Avva Pimen şi am văzut că el era în extaz, şi, deoarece obişnuiam să vorbesc foarte deschis cu el, am făcut o metanie în faţa lui şi l–am întrebat „Spune–mi, unde ai fost?” Iar el nu a vrut să-mi spună. Dar când am insistat, el a răspuns: „gândurile mele au fost cu Sfânta Maria, Maica lui Dumnezeu, aşa cum a stat Ea şi a plâns la Crucea Mântuitorului, şi îmi doresc să pot plânge mereu la fel de mult cât a plâns Ea atunci”.

                                                                                                           Zicerile Părinţilor Pustiei

Plânsul a avut întotdeauna un rol important în spiritualitatea ortodoxă. Pot spune puţin sau nimic despre darul lacrimilor, deoarece nu am acest dar. Dar l–am văzut. Şi de multe ori am văzut poporul lui Dumnezeu pocăindu–se pentru păcatele lui, oferind oferta pură a lacrimilor lui lui Dumnezeu.

Cea mai importantă problemă a vieţii spirituale este starea inimii. Este de fapt o inima „smerită” într–o stare pe care Dumnezeu o poate folosi? Este foarte posibil ca noi să–I prezentăm lui Dumnezeu o inimă împietrită (despre acest lucru pot vorbi într–o anumită măsură din experienţa personală), şi să aflăm că, atunci când ne rugăm, ne rugăm cu greu, Dumnezeu pare absent, lucrurile spirituale devin cenuşă înaintea noastră, necazurile altora nu reuşesc să ne atingă. În lumea noastră modernă cele mai multe spectacole oferite în inimile noastre, deşi orientate spre recurs emoţional, au totuşi un efect de împietrire frecventă a inimilor noastre. Plângem pentru un personaj dintr-un film, dar inimile noastre rămân neatinse de imagini de mare suferinţă prezentate în filmul ştirilor reale.

Emotivitatea din primul exemplu nu este o problemă a inimii, ci de sentimentalism, care nu are aproape nimic de-a face cu inima sau cu starea corespunzătoare a acesteia în faţa lui Dumnezeu. Mai mult, în secolul al XIX–lea, creştinismul a fost împletit cu sentimentalismul. A produs minunate structuri gotice şi Liturghii, dar adesea a fost îndeplinit cu sentimentalism, mai degrabă decât cu pocăinţă. Este foarte posibil să simţim religios, dar ca acest lucru să nu aibă nimic de a face cu Dumnezeu.

Înmuierea inimii noastre este un proces lung, lent, dar, probabil, activitatea cea mai importantă a vieţii noastre spirituale. Ni se spune că „inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi”. (Psalm 50) Părinţii se referă la lacrimile de pocainţă, ca „la al doilea botez”.

Spovedania regulată este, probabil, printre cele mai importante medicamente date nouă în Biserică pentru vindecarea de împietrirea inimii noastre. Rugăciunea, lectura spirituală corespunzătoare, precum şi actele de caritate faţă de alţii sunt, de asemenea, părţi importante ale acestei vindecări a inimii.

Dacă nu–ţi pasă suficient de cei de lângă tine, atunci începe să–ţi  schimbi inima arătând milă. Dă bani (un lucru foarte uşor, într–adevăr, care este atât de rar folosit ca instrument pentru a înmuia inima)! Fă acte de caritate.

În cazul în care inimii îi este greu să se roage, atunci du–te la spovedanie şi spune–I lui Dumnezeu, în prezenţa preotului, şi cere să fii vindecat. Noi nu trebuie să neglijăm niciodată o inima împietrită. Acesta este începutul morţii şi a corupţiei în sufletul nostru.

Maicii lui Dumnezeu, care Şi–a cedat inima lui Dumnezeu atât de complet şi cu astfel de perfecţiune, I S–a spus, la prezentarea lui Hristos în templu, „şi chiar prin sufletul tău va trece sabie!„ (Ev. După Luca 2:35) Ea nu se temea de o astfel de sabie , dar a stat fermă lângă Hristos la Cruce, şi Şi–a purtat sabia cum El Şi–a purtat Crucea. Nu este de mirare că Părinţii Pustiei îşi doresc întotdeauna să plângă într–un astfel de mod. Pentru a avea o astfel de inimă înaintea lui Dumnezeu înseamnă să-L cunoaştem în plinătatea Lui.

sursa

http://parintelestephen.wordpress.com/2012/07/21/sa-plangem-cu-maica-lui-dumnezeu/