Evanghelia: Maica Domnului Tămăduitoarea

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

"Şi pe când mergeau ei, El a intrat într-un sat, iar o femeie, cu numele Marta, L-a primit în casa ei. Şi ea avea o soră ce se numea Maria, care, aşezându-se la picioarele Domnului, asculta cuvântul Lui. Iar Marta se silea cu multă slujire şi, apropiindu-se, a zis: Doamne, au nu socoteşti că sora mea m-a lăsat singură să slujesc? Spune-i deci să-mi ajute. Şi, răspunzând, Domnul i-a zis: Marto, Marto, te îngrijeşti şi pentru multe te sileşti; dar un lucru trebuie: căci Maria partea bună şi-a ales, care nu se va lua de la ea. Şi când zicea El acestea, o femeie din mulţime, ridicând glasul, I-a zis: Fericit este pântecele care Te-a purtat şi fericiţi sunt sânii pe care i-ai supt! Iar El a zis: Aşa este, dar fericiţi sunt cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc." (Luca 10, 38-42; 11, 27-28)

• 

***

După slăvita Înviere a Domnului nostru Iisus Hristos, prima zi de vineri Biserica noastră a dedicat-o Maicii Domnului, "Izvorul Tămăduirii". Sărbătoarea de astăzi îndeamnă pe fiecare creştin să ia aminte la rolul Sfintei Fecioare Maria în viaţa noastră.

Din aceeaşi ediţie:

• Sinaxarul: Izvorul Tămăduirii
• Înţelepciune biblică: Mâncarea pentru viaţă

Dacă săptămâna trecută Domnul Hristos era răstignit pe crucea de pe Golgota, astăzi este Înviat, iar prin rugăciunile Maicii Sale primim tămăduire pentru sufletele şi trupurile noastre. Izvorul milei lui Dumnezeu este nesecat, iar rugăciunile Maicii Domnului ne aduc tămăduire şi mângâiere.

Dacă vorbim despre tămăduire, despre vindecare, să ne amintim de clipele când am avut o neputinţă, o boală, o suferinţă. Oare nu am fi dat orice pentru a scăpa de acea suferinţă? Oare există distanţă care să nu poată fi parcursă din dorinţa de căutare a alinării sau a vindecării? Boala sau neputinţa este un bun prilej de reflecţie, de cercetare a conştiinţei şi de împăcare cu Dumnezeu. Maica Domnului, Sfinţii Apostoli, toţi sfinţii şi cuvioşii ne sunt alături, cu rugăciunea lor, în clipele de suferinţă. Izvorul Tămăduirii este nesecat. Să ne împărtăşim şi noi din el cu smerenie şi multă nădejde în ajutorul mântuitor al Domnului Hristos. (Pr. Dumitru Păduraru) ARTICOL DIN...

http://www.ziarullumina.ro/articole;1587;0;55989;0;%3Cb%3EEvanghelia%3C/b%3E-Maica-Domnului-Tamaduitoarea.html

Postul Adormirii Maicii Domnului

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE..

Miercuri, 1 august, este începutul Postului Adormirii Maicii Domnului. Acest post, care durează două săptămâni (1-14 august), este unul de cinstire a Maicii Domnului, dar şi de intensificare a lucrării duhovniceşti în viaţa noastră. Ne aducem aminte de virtuţile Fecioarei încercând să ne apropiem de ele prin propriul comportament.

Postul Adormirii Maicii Domnului nu este un post de tristeţe, cum e cel al Paştelui. E un post al bucuriei, cum spun şi cuvintele rostite în ziua Adormirii:„Mutatu-te-ai din moarte la viaţă şi de pe pământ la cer!“. Maica Domnului a fost primită în braţe de Fiul ei şi acum este pururea mijlocitoare pentru noi, încât nu pleacă nimeni dinaintea ei neajutat şi neascultat. Prin urmare, să postim, dar şi să ne rugăm la Maica Domnului.

Rugăciunea, gândurile pozitive, împăcarea cu cei care ne-au greşit, lupta împotriva păcatului trebuie să ne însoţească în aceste zile.

„De multe ori pierdem toată osteneala noastră şi toată fapta bună, dacă nu păzim două lucruri: mintea şi limba. Că tot păcatul se începe de la minte, de la gând şi toată fapta rea se exprimă întâi prin limbă. Trebuie mare băgare de seamă“, spune părintele Cleopa, îndemnându-ne în Postul Sfintei Marii să ne adresăm semenilor noştri, oricine ar fi ei, cu o vorbă bună şi un gând curat.

Să o rugăm pe Fecioara Maria, ca pe o Maică milostivă, să ne ajute pe toţi să înţelegem iubirea Fiului său pentru noi şi să căutăm mântuirea în toate zilele vieţii noastre, spre slava Preasfintei Treimi şi spre a noastră binecuvântare! Amin.

„Postirea este a mânca totdeauna cu măsură, alegând cu luare-aminte bucatele pe care le mâncăm. Postul îl desface pe om de patimile trupeşti, iar rugăciunea se luptă cu patimile sufleteşti. Pofta de mâncare se îndreptează prin mese simple, prin înfrânarea de la ghiftuire şi de la desfătarea cu gustul mâncării." (Sfântul Ignatie Briancianinov)