Postul Adormirii Maicii Domnului

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE..

Miercuri, 1 august, este începutul Postului Adormirii Maicii Domnului. Acest post, care durează două săptămâni (1-14 august), este unul de cinstire a Maicii Domnului, dar şi de intensificare a lucrării duhovniceşti în viaţa noastră. Ne aducem aminte de virtuţile Fecioarei încercând să ne apropiem de ele prin propriul comportament.

Postul Adormirii Maicii Domnului nu este un post de tristeţe, cum e cel al Paştelui. E un post al bucuriei, cum spun şi cuvintele rostite în ziua Adormirii:„Mutatu-te-ai din moarte la viaţă şi de pe pământ la cer!“. Maica Domnului a fost primită în braţe de Fiul ei şi acum este pururea mijlocitoare pentru noi, încât nu pleacă nimeni dinaintea ei neajutat şi neascultat. Prin urmare, să postim, dar şi să ne rugăm la Maica Domnului.

Rugăciunea, gândurile pozitive, împăcarea cu cei care ne-au greşit, lupta împotriva păcatului trebuie să ne însoţească în aceste zile.

„De multe ori pierdem toată osteneala noastră şi toată fapta bună, dacă nu păzim două lucruri: mintea şi limba. Că tot păcatul se începe de la minte, de la gând şi toată fapta rea se exprimă întâi prin limbă. Trebuie mare băgare de seamă“, spune părintele Cleopa, îndemnându-ne în Postul Sfintei Marii să ne adresăm semenilor noştri, oricine ar fi ei, cu o vorbă bună şi un gând curat.

Să o rugăm pe Fecioara Maria, ca pe o Maică milostivă, să ne ajute pe toţi să înţelegem iubirea Fiului său pentru noi şi să căutăm mântuirea în toate zilele vieţii noastre, spre slava Preasfintei Treimi şi spre a noastră binecuvântare! Amin.

„Postirea este a mânca totdeauna cu măsură, alegând cu luare-aminte bucatele pe care le mâncăm. Postul îl desface pe om de patimile trupeşti, iar rugăciunea se luptă cu patimile sufleteşti. Pofta de mâncare se îndreptează prin mese simple, prin înfrânarea de la ghiftuire şi de la desfătarea cu gustul mâncării." (Sfântul Ignatie Briancianinov)

Maica Domnului – “…sufletul nostru trebuie să ajungă la curăţia sufletului fecioară”

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...


“Prin asceză şi iubire sufletul nostru trebuie să ajungă la curăţia sufletului fecioară, în care se va naşte chipul nostru veşnic.”

Nu se poate vorbi numai despre Maica Domnului. Ea e prevăzută de Providenţă îndată după căderea omului. Deci pomenirea ei pune din plin problema refacerii omului.

Primul om refăcut e Iisus, Fiul ei, şi toţi ucenicii lui Iisus, deci Ea e şi Maica Bisericii. A fost instituită chiar de Iisus când era pe cruce, ca Maică a creşti­nătăţii, când Iisus i-a dat pe Ioan de fiu şi lui Ioan pe Ea de maică.

Dacă viaţa noastră s-ar reduce numai la viaţa aceasta, cea dintre leagăn şi mormânt, toată zdroaba vieţii ar fi fără sens. Dar viaţa aceasta nu e numai atâta.

Ştim de la Iisus că vom purta şi chipul pe care ni L-a arătat El, schimbându-Se la faţă. Aceasta, însă, când Se va naşte în noi Iisus aşa cum S-a născut în Sfânta Fecioară.

Prin asceză şi iubire sufletul nostru trebuie să ajungă la curăţia sufletului fecioară, în care se va naşte chipul nostru veşnic.

Nu e, deci, numai o urmare a Domnului, o „imitatio Cristi”, ci şi o urmare a Maicii Domnului.

Dar Maica Domnului n-a fost scutită de nici una din durerile omeneşti. De mică a cunoscut refugiul şi pri­goana lui Irod. Sabia durerilor a fost profeţită pentru “între robii lui Dumnezeu şi Maica lui Dumne­zeu e o deosebire fără margini” zice Sfântul Damaschin. Dacă Moise, un rob, poate prin rugăciunea lui să oprească urgia lui Dumnezeu şi nu-L lasă să Se răzbune pe închinătorii la idoli – cu atât mai mult rugăciunea Sfintei Fecioare Maria va opri să nu cadă urgia divină peste păcătosul popor creştin.

Dumnezeu a făcut pe om în calitate de fiu şi nu ca pe o făptură oarecare. Această calitate, Dumnezeu n-a dat-o îngerilor sau altei creaturi. Domnul Hristos întrupându-Se a ridicat firea feminină, femeiască, până la cinstea de a putea fi numită Maica lui Dumnezeu.

Ereticii neputând înţelege spuneau că: nu se poate ca o muritoare să fie Maica lui Dumnezeu.

Subiectul întrupării în chip omenesc este persoana a II-a a Sfintei Treimi şi deci cea care a născut pe Dumnezeu întrupat este Născătoarea de Dumnezeu, afirmaţie a Sinodului al III-lea Ecumenic, de la Efes, din anul 431.

Maica Domnului oarecum răscumpără la picioa­rele crucii, ceea ce a greşit strămoaşa.

Al VII-lea Sobor (Sinod) Ecumenic[1], având în vedere rătăcirile ereticilor despre Sfinţi şi Maica Domnului, hotărăşte: “A cinsti şi a mări mai întâi pe Născătoarea de Dumnezeu: mai înaltă decât toate puterile cereşti; iar de asemenea şi pe sfintele puteri cereşti îngereşti, fericiţii şi întru tot lăudaţii Apostoli şi Prooroci, pe Sfinţii Mucenici morţi pentru Hristos, pe Sfinţii şi de Dumnezeu purtătorii dascăli şi toţi drepţii, cuvioşii bărbaţi şi a cere mijlocirea lor, pentru că ne pot apro­pia de împăratul tuturor – Dumnezeu.”

Şi cântă Biserica: Sub milostivirea Ta scăpăm, Stăpână Născătoare de Dumnezeu, Fecioară! întru rugăciunile noastre nu ne lăsa pe noi în scârbe, ci ne mântuieşte pe noi: Una curată, Binecuvântată, Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu …


de Ieromonah Arsenie Boca – Rostul Incercarilor