2 iunie - MOŞII DE VARĂ sau MOSII DE CIRESE

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

Dupa Inaltarea Domnului, credinciosii ortodocsi ii pomenesc pe cei raposati, pe mosii si stramosii neamului, la Mosii de vara.
Prin rugaciune la biserica , se cere odihna in Imparatia cerurilor pentru cei adormiti dupa atatea suferinte, nelinisti si neimpliniri.
Mosii de vara urmeaza intotdeauna dupa Inaltarea Domnului, pentru ca Pogorarea Sfantului Duh sa se faca si asupra celor adormiti.
Drept recunostinta si dragoste pentru cei ce nu mai sunt cu noi, este bine sa daruiesti din ceea ce ai. Da de pomana copiilor, saracilor si rudelor cani si strachini cu cirese sau alte fructe, colaci, coliva si haine.
Tot ceea ce pregatesti trebuie sa fie proaspat iar hainele curate si pe cat posibil calcate.

În Ajunul (sâmbăta) Rusaliilor se ţin Moşii de Vară pentru care se organizează târguri unde oamenii găsesc cele necesare pomenilor, dar şi prilejul de a se întâlni. Se crede că sufletele morţilor (moşilor), după ce părăsesc mormintele în Joia Mare (cea de dinaintea Paştilor) , se preumblă printre cei vii, iar în Ajunul Rusaliilor revin în lumea lor. Pentru spiritele acestora oamenii săvârşesc rituri de îmbunare, împodobesc gospodăriile şi mormintele cu ramuri de tei sau nuc (acestea simbolizând limbile de foc ale puterii Sfântului Duh) şi fac pomeni fastuoase, practici care s-au păstrat până astăzi. Caracterul precreştin al acestei sărbători se regăseşte în mitologia românească în cultul Rusaliilor, despre care se spune că semnifică sufletele fetelor moarte de tinere, iar după alţii, fiicele lui Rusalim împărat.

REŢETA DE COLIVĂ
Ingrediente:
1 kg grau/arpacas,
500 g zahar,
500 g miez nuca macinat,
1 lingurita coaja de lamaie rasa,
1 lingurita coaja de portocale rasa,
1 linguirta zahar vanilat,
1 varf cutit scortisoara macinata,
sare dupa gust,
zahar pudra , cacao, nuca
Mod de preparare:
Graul se spala in 9 ape reci , eu spun la fiecare apa tatal nostru...
Se fierbe in 2 l apa, la foc mic.
Se clatina vasul sa nu se lipeasca graul.
Se raceste foarte incet 3-4 ore, cu un capac pus
Abia dupa racire se adauga zaharul, coaja de lamaie si de portocala, nuca. cacao
Se framanta cu mana. Cand se face moale ca o pasta se pune pe platou, si se pudreaza.
Se da intai cu pesmet fin, ca sa nu se puna zaharul pudra direct pe umed, sa faca crusta.
In zaharul pudra se amesteca si putina scortisoara sau nuca macinata fin.
Se face o cruce din bomboane sau se decupeaza o cruce din carton si se foloseste ca poncif, se presara cacao si iese o cruce pe coliva.
PREGĂTIREA ŞI MERSUL LA BISERICĂ
Se întocmeşte lista cu numele de botez al celor răposaţi din familie, listă care poartă denumirea de POMELNIC.
Se ia o sticlă cu vin roşu bun. un prosop pentru preot , prescura si colacul lui Dumnezeu...
Eu am facut pachete, in care am pus un colacel, un pahar cu coliva, cirese, visine, capsuni, caise, un mar, o bucata de branza topita..
Într-un coş se pune un prosop  curat peste care se aşază platoul cu colivă, o lingură, câteva pahare de unică folosinţă, câteva farfurii şi linguriţe de unică folosinţă, sticla cu vin căreia i s-a scos dopul şi a fost pus în aşa fel încât să poată fi desfăcut uşor, lumânări, chibrit.

În aceleaşi pungi se pot pune în vase de împărţit diferite gustări proaspete (brânză, caşcaval, şuncă presată, pâine), fructe, prăjituri.
Se pleacă la Biserică într-o ţinută decentă cu toate cele de mai sus la noi.
După găsirea unui loc la o masă se scoate platoul cu colivă şi sticla cu vin şi se depun pe masă având grijă să aşezăm coliva cu crucea îndreptată spre altar şi să destupăm sticla cu vin.
Se pune o candelă pe colivă şi se aprinde când începe slujba.
Pachetele le lăsăm sub masă în punga sau cos...Ducem pomelnicul la preot  şi o sumă de bani, după cum se obişnuieşte.
Mergem şi ne închinăm rostind câteva rugăciuni la icoane şi raclele cu moaşte (dacă sunt).
Ne întoarcem în dreptul colivei aduse de noi şi rămânem acolo până la terminarea slujbei.
Înainte ca preotul să termine de citit pomelnicele punem o lumânare înfiptă în colivă şi o aprindem.
Când preotul termină pomenirea tuturor răposaţilor ridicăm platoul cu colivă şi sicla cu vin pentru veşnica pomenire.
Aşteptăm cu răbdare ca preotul să vină să sfinţească pachetele de împărţit şi coliva.
Este bine ca lucrurile de împărţit să fie date unor persoane care au cunoscut răposaţii, iar pachetele să fie însoţite fiecare de câte o lumânare aprinsă. Putem împărţi colivă şi vin şi la alte persoane decât cele care au cunoscut pe răposaţi, dar avem grijă să oprim şi pentru acasă din acestea pentru că au fost sfinţite.
Mergem acasă şi servim masa, apoi un pic de colivă şi vin cu gândul la răposaţii din familia noastră.
Iată şi câteva rugăciuni pe care trebuie să le rostim:

RUGACIUNE CÂND INTRI ÎN BISERICĂ

Veselitu-m-am de cei ce mi-au zis: în casa Domnului voi merge. Iar eu întru mulţimea îndurărilor Tale, Doamne, voi intra în casa Ta; inchina-mă-voi în biserica Ta cea Sfântă, Doamne, povăţuieşte-mă cu dreptatea Ta, pentru vrăjmaşii mei îndreptează înaintea Ta calea mea, ca fără alunecare să preaslăvesc o Dumnezeire: pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Amin.

RUGĂCIUNEA LA ICOANA MÂNTUITORULUI

Preacuratului Tău chip ne închinăm, Bunule, cerând iertare greşalelor noastre, Hristoase Dumnezeule, că de bună voie ai primit a Te sui cu trupul pe cruce ca să scapi din robia vrăjmaşului pe cei ce i-ai zidit. Pentru aceasta, cu mulţumită strigăm Ţie: toate le-ai umplut de bucurie, Mântuitorul nostru, care ai venit să mântuieşti lumea. Amin.

RUGĂCIUNEA LA ICOANA MAICII DOMNULUI

Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti izvorul milei, învredniceşte-ne şi pe noi milostivirii tale. Caută spre robul tău cel păcătos. Arată-ţi puterea ta, ca totdeauna. Căci nădăjduind întru tine îţi strigăm, cum oarecând ţi-a strigat Gavriil, mai marele voievod al celor fără de trup: Fecioară bucură-te!
Amin.
Pomelnicul va fi însoţit de următoarea rugăciune:

RUGĂCIUNEA PENTRU CEI ADORMIŢI

Pomeneşte, Doamne, pe cei ce întru nădejdea învierii şi a vieţii celei ce va să fie au adormit, părinţi şi fraţi ai noştri, şi pe toţi cei care întru dreapta credinţă s-au săvârşit, şi iartă-le lor toate greşalele pe care cu cuvântul sau cu lucrul sau cu gândul le-au săvârşit şi-i aşază pe ei, Doamne, în locuri luminoase, în locuri cu verdeaţă, în locuri de odihnă, de unde a fugit toată durerea, întristarea şi suspinarea şi unde cercetarea feţei Tale veseleşte pe toţi sfinţii Tăi cei din veac. Dăruieşte-le lor şi nouă împărăţia Ta şi împărtăşirea bunătăţilor Tale celor negrăite şi veşnice şi desfătarea vieţii Tale celei nesfârşite şi fericite.
Că Tu eşti învierea şi odihna adormiţilor robilor Tăi (numele de botez al morţilor), Hristoase, Dumnezeul nostru şi Ţie slavă înălţăm, împreună şi Celui fără de început al Tău Părinte şi Preasfântului şi Bunului şi de viaţă făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Cu sfinţii odihneşte Hristoase, sufletele adormiţilor robilor Tăi, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viaţă fără de sfârşit.

Astazi la noi la biserica au fost 4 preoti, lume multa ..atasez cateva poze facute cu telefonul...

DUMNEZEU SA LE PRIMEASCA POMENIREA TUTUROR CE AU FOST POMENITI...

DESPRE RUGACIUNE

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

Nu fă din rugăciune roaba bunului tău plac. Nu spune nebuneşte: N-am nici un chef să mă rog. E o ocară adusă lui Dumnezeu, şi adevărată hulă. Rugăciunea să-ţi fie ţie lege necălcată. E vorba aici de viaţă şi de moarte. Că nu respiri după cum ţi-e voia, nu cauţi pricini şi prilej ca să respiri. Nu întrebi: La ce bun să respir, de ce respir eu, oare? Atâta ştii: mor de nu respir. Aşa-i şi rugăciunea; nu sta să te tocmeşti. Spune: Asta-i porunca, şi cu asta basta. Pune-ţi canon de rugăciune şi ţine-te neabătut de el.
La deşteptare, sari la rugăciune cum sare călăreţul în şa, neprivind înapoi şi negândind la ce-o să fie mâine, şi aţine-te aşa măcar o clipă. Iar seara, tot aşa, măcar o clipă, fă-ţi socoteala zilei ce-a trecut şi plânge-ţi greşelile, cerând iertare de la Dumnezeu.
Nu socoti nebuneşte că rugăciunea cere anume timp şi loc. Roagă-te în toată vremea şi în tot locul. Şi ce nu poţi face cu plecarea genunchilor, fă cu plecarea duhului, stând ca în faţa lui Dumnezeu.
Nu-i de ajuns să te rogi dimineaţa şi seara. Că nici plămânii nu ţi-i umpli cu aer numai de două ori pe zi.
De nu poţi să te rogi lucrând, lucrează măcar cu duhul rugăciunii.
De nu poţi însoţi necontenit lucrul tău cu rugăciunea, fă rugăciune măcar la început şi la sfârşit. Şi strecoar-o în toată clipa de răgaz.
De-ţi vine la vremea rugăciunii silă, lene, vlăguire, cunoaşte că-s de la draci, şi o veche ispită. Căieşte-te şi roagă-L pe Domnul să te ierte pentru neputinţa ta.
Iarăşi, de-ţi fuge mintea şi nu mai ştii ce spui la rugăciune, nu te lăsa de ea. Nu-i fă dracului pe plac. Vezi-ţi de rugăciune, că spune în Pateric: „de nu pricepi cuvântul, îl pricepe dracul şi se teme”. Fără osteneală nu e rugăciune.
Nu trecem dincolo de chipul văzut al lucrurilor şi al făpturilor, şi nici pe noi nu ne cunoaştem cu adevărat, pentru că nu ne rugăm pe cât s-ar cuveni. Numai rugăciunea descuie taina fiinţei noastre. În rugăciune prinde-le pe toate, nimic să nu rămână în afara ei. Nu pune rugăciunea într-o parte, şi toate celelalte ale vieţii tale într-altă parte. Sădeşte rugăciunea în tot ce faci şi pe toate fă-le rugăciune.
Sileşte-te la rugăciune şi la citirea Scripturii, şi nu după pofta ta, ci după nesmintită rânduială fă-le sfânt şi bun obicei. Că trupul boleşte şi moare pentru lipsa hranei, iar sufletul, pentru lipsa rugăciunii. Că asta-i hrana lui.
Sufletul tău, când ţi se arată curat şi paşnic, să ştii că e asemeni unui luciu înşelător de apă, clară la vedere, dar plină de mâl şi murdărie în străfundul ei. Aşează-te la rugăciune, şi-ai să vezi îndată cum, ca dintr-o apă răscolită, îi iese la iveală toată necurăţia. Să nu te tulburi, şi mai mult să te rogi, şi ai să te speli de toată întinăciunea.
De se abat asupra ta cugetele rele ca un roi de muşte, nu te tulbura, ci vezi-ţi cu tărie de rugăciunea ta.
Pentru tot gândul rău pe care-l ai, căieşte-te pe dată şi roagă-L pe Domnul să te ierte.
Nu te lăsa de rugăciune chiar de ţi-e sufletul trândav şi scârbit. Şi chiar de-ţi pare că te rogi cu vorbe străine şi de neânţeles, rămâi la rugăciune. Că dracii le înţeleg şi se îndepărtează.
Stăruie bărbăteşte în rugăciune, în duh de căinţă. Rabdă până la capăt, cum au răbdat mucenicii. E şi asta o cruce pe care o ai de dus.
Dacă, din mila lui Dumnezeu, rugăciunea curge de la sine, şi ţi-e uşor s-o faci, şi sufletul ţi-e plin de bucurie, unde e vrednicia ta? La greu se arată cât eşti de puternic şi cât de drag ţi-e Dumnezeu.
Mereu e în rugăciune o parte de trudă omenească. Şi la început e plugărie plină de osteneală. Dar vine apoi harul şi-o face uşoară.
Uşurinţa la rugăciune semeţeşte. Vezi să n-ajungi ca omul din Evanghelie, căruia stăpânul îi iartă datoria, iar el, neiertător, îşi strânge datornicii de gât.
Nu căuta dulceaţa şi bucuria rugăciunii. De n-ai parte de ele, nu te întrista; vezi-ţi de rugăciune, şi n-aştepta mângâieri. Pe Dumnezeu să-L cauţi, nu desfătarea ta.
Lucrarea rugăciunii cere îndelungă-răbdare. Mângâierea harului e darul lui Dumnezeu, nu rodul ostenelii noastre, şi toată bogăţia de la Domnul, s-o adunăm în Domnul şi pentru Domnul, iar nu pentru noi. Iar dacă harul nu vine, să nu deznădăjduim, ci cu răbdarea să trecem pustia părăsirii.
În vremea rugăciunii vin asupra noastră atâtea ispite, că ni se pare că avem mai multă pace şi linişte când nu ne rugăm! E o veche şi bine-ştiută viclenie a dracului, care ne-aduce gândul că ne merge rău fiindcă ne rugăm, şi de nu ne vom mai ruga, ne va fi mult mai bine. Slavă lui Dumnezeu că dracul nu-i prea mintos, si-i sărac în momeli!
Când nu te rogi, sufletul se vede limpede ca un lac. Dar un lac plin de mâl, care îndată ce-i răscolit se tulbură. Aşa rugăciunea răscoleşte sufletul şi scoate la iveală relele de care-i ispitit. De stăruim într-însa cu răbdare, ispitele se risipesc şi încet-încet vom stârpi cugetele rele care răsar în noi. De unde vin aceste ispite? De la draci. Dacă vin de la draci, cum poate rugăciunea să ne curăţească, de vreme ce izvorul lor e în afara noastră? Nu vom fi pururi războiţi de draci? Cu adevărat, ispitele vor dăinui, dar nu în suflet, ci în afara lui. În sufletul curăţit prin rugăciune nu-şi mai află hrana răutăţii lor şi surghiunite şi vlăguite nu ne mai războiesc ca mai înainte. „Iscodit-au fărădelegi şi au pierit când le iscodeau, ca să pătrundă înlăuntrul omului şi în adâncimea inimii lui” (Ps. 63, 6-7).
Nu fi de cremene la rugăciune. Că cere cucernicie, nu voinţă tare, cum socotesc yoghinii, de pildă. Nu-i nicidecum o faptă a voii tale.
Ziarele ne pun în faţa ochilor o lume bântuită de chin şi suferinţă. Cum să nu-ţi fie milă şi să nu te rogi pentru întreaga lume?
Nu poate fi obştească rugăciunea lui Iisus. Că nu-s două inimi să bată la fel. Iar rugăciunea e lucrare slobodă a omului slobod să se roage după cum voieşte, şi mai ales să tacă când simţirea sufletului îi vesteşte venirea harului. Cum spune unul dintre sfinţi [Serafim de Sarov, n.n.]: „Pentru ce să mai strigi după Domnul, când El a şi venit?”.
Fără smerenie, rugăciunea lui Iisus e pierzare curată.
Ia seama cu ce inimă te rogi. Rugăciunea cere o inimă căită. N-a venit Domnul să te înveţe meşteşugul rugăciunii, ci să te cheme la căinţă.
Lucrarea rugăciunii lui Iisus e întodeauna însoţită la început de tulburare? De tulburare ne scapă smerenia adâncă şi aşteptarea cu răbdare a vremii roadelor, care nu cere minuni pe dată… Un pic de mândrie să fie, şi îndată e mare tulburare. Lucrarea rugăciunii cere viaţă curată şi nevoinţă duhovnicească. Nu poate sta împreună cu patimile. Cel ce vine la această lucrare, dar de păcat nu se desparte, şi mai vârtos e ţinut de mândrie şi desfrânare, merge la pieire. Unul ca acesta iute îşi poate pierde minţile.
Cel mult rugător are de înfruntat ispita înşelării duhovniceşti.