22 martie 2012

TAINA OMULUI



DOAMNE AJUTA! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...

Vrind sa aflu ce e omul, lumea-ntreaga-am colindat
Si bătînd din poartă-n poartă, prea puţine am aflat.
Trup din lutul de pe vale, ce-l framinţi doar cu o mină,
Care şade-un timp pe cale şi se-ntoarce in ţărină.

Trup plăpînd, micuţ si firav, sub povara se-ncovoaie,
Iar pe vint şi pe furtună, pină la pămint se-ndoaie.
Însă lutu-acesta moale ce se-ndreaptă către moarte,
Duce-n pieptul lui o taină ce-l ajută să se poarte.

Şi-am văzut in lumea larga, mulţi care-şi pierdeau puterea,
Şi zdrobiţi de grea povară, invăţau ce e durerea.
Mame ce-şi vedeau copiii smulşi cu sila de la sîn,
Ca să fie daţi ca jertfă unui ritual păgîn.

Taţi care-şi vindeau copila pentru pumnul de arginţi,
Tineri osîndind la moarte pe bătrînii lor părinţi.
Fraţi călcându-se-n picioare, ne-mpărţind piinea şi sarea,
Şi zidiţi în împietrire, învăţînd ce-i nepăsarea.

Pumnii înălţaţi spre ceruri, în blestem rostit cu gura,
Aşteptări neîmplinite, învăţîndu-i ce e ura.
Mii de vise sfărîmate, ghiare sfîşiind fiinţa,
Altă lecţie-nvăţată. Denumirea: suferinţa.

Şi mergînd aşa pe cale, cu povara asta-n spate,
Am crezut de la o vreme, că le-am învăţat pe toate.
Însă omu-i o fiinţă ce nu-şi recunoaşte starea
Şi rănit de suferinţă, a-nvăţat ce-i răzbunarea.

Ah! Ce dulce-i, ce divină, cind nimic n-ai de pierdut,
Cel ce te-a rănit, plăteşte, pentru tot ce te-a durut.
Este o lege: ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte,
Nu mai ştii ce eşti acuma, nici ce-ai fost cîndva-nainte.

Fără viaţa, fără lege, fără nici un viitor,
Drumul cobora într-una şi era tot mai uşor.
Nici o stavilă pe cale, să-i oprească-naintarea,
Şi aşa, piredut de toate, a-nvăţat ce-i desfrînarea.

Şi ieşind din stralucirea care îi dădea puterea,
În noroi, zdrobit de toate, experimenta căderea.
Nu mai era nici o treaptă ce să-i năruie fiinţa.
Biciuit de toţi şi toate, invăţase umilinţa.

Şi-astfel am vazut că omul, ce-n păcat îşi frînse zborul,
Îşi pierduse măreţia ce i-o dase Creatorul.
Dar pe drum, un OM cu-o cruce, tainic îşi urma destinul,
Învăţind şi EL, ca alţii, ce-i durerea, ce e chinul.

Cu povara crucii-n spate, fără-aş inălţa privirea,
El îi învaţa pe alţii, cu adevarat, smerirea.
Toţi credeau că vina-şi poartă şi pe drept plăti-va preţul.
El urca tăcut pe cale, suferind smerit dispreţul.

Nimeni nu ştia ca însuşi Cel Dintîi, din Tatal, Sfîntul,
Pe pămînt se coborîse pentru a-mplini Cuvintul.
Prin batjocura de vorbe şi de lovituri cu sila,
Doar un suflet de femeie, învaţa ce-nseamnă mila.

"Nu e drept, ca fără vină, Tu să îmi plăteşti păcatul,
Să fii Tu pe lemnul crucii, cînd un altu-i vinovatul! "
"Am venit din înalţime, să găsesc ce s-a pierdut,
Să-mplinesc o datorie, precum Tatăl mi-a cerut !

Am venit să platesc preţul: un păcat cerea o moarte.
Dar o mare de păcate, azi de Tatăl, vă desparte.
Şi era cu neputinţă pentru om să-şi schimbe starea,
Doar un Dumnezeu din ceruri, îi va dărui iertarea !

Tu femeie preamiloasă, îmi întinzi ulciorul Mie.
Nu ştii că Eu sunt izvorul nesecat, de apă vie ! "
Duhul Tatălui din ceruri, azi îi cerceta fiinţa
Şi-n fiorul ce-o cuprinse, se născuse pocăinţa.

Lacrimi mari brăzdau obrazul sufletului păcătos,
Căci Acel care venise, azi o ridica de jos.
Şi-un şuvoi de sentimente, năvăleau, copleşind firea.
"Dintre toate, azi, femeie, te-a învăluit IUBIREA."

Nu-i pe lume nici o forţă, nu e nici o stăpînire,
Ce pe om ca să-l despartă de a Tatălui iubire.
Fie el oricît de jalnic şi oricît de păcătos,
Rătăcind pe-a vieţii cale sau căzut oricît de jos,

Dacă vine azi la Tatăl, lepădînd al său păcat,
Curăţit va fi pe dată şi în veşnicii, iertat.
Şi umblînd pe-atîtea drumuri, taina din om am aflat:
DRAGOSTEA care-l uneşte cu Acel ce l-a creat.

21 martie 2012

Icoana Lubiatov a Maicii Domnlui, 19 martie

DOAMNE AJUTA!  DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...

O Icoana datand din sec. XV, cu elemente combinate din trei tipuri iconografice ale Maicii Domnului, Icoana „Lubiatov” a stat spre Inchinare multa vreme In biserica manastirii Sfantul Nicolae din Lubiatov – regiunea Pskov-ului.



Se stie ca Icoana avea Inainte o placuta de argint, cu cateva cuvinte inscriptionate. Aceasta nu s-a pastrat si nu se cunosc exact cuvintele respective.

Dar se stie ca prin februarie 1570, tarul Ivan cel Groaznic a venit cu armata In Pskov, hotarat sa pedepseasca populatia pentru o presupusa (si falsa!) tradare. De fapt, si Novgorodul, si Pskovul, erau banuite de tar In sensul unui complot de alianta cu printul Lituaniei.



Cronicile din Pskov relateaza:

„Tarul a venit plin de manie, ca leul care rage, hotarat sa verse sangele celor nevinovati”.

Atunci locuitorii din Pskov s-au rugat cu totii, In prima saptamana a Postului Mare, ca tarul sa se Imblanzeasca si sa-si schimbe hotararea.
In ziua In care a sosit, tarul a auzit batand clopotele de Utrenie si s-a Inmuiat. A intrat In biserica manastirii Sfantul Nicolae din Lubiatov, uitandu-se cu insistenta spre Icoana Maicii Domnului. A citit inscriptia de argint si, deodata, s-a Intors spre soldati si le-a zis:

„Fiti milostivi In sufletele voastre, frangeti-va sabiile si opriti uciderea!”



Gandul cel bun al tarului a ramas statornic, In privinta Pskov-ului. Atunci locuitorii au iesit pe strazi, au Ingenuncheat la porti, cu paine si sare, facandu-i tarului primirea cuvenita. Unul singur a tinut sa-l atentioneze pe tar: Sfantul Nicolae, zis „Mikula”, cel nebun pentru Hristos, din Pskov (sarbatorit la 28 februarie). El a sarit In calea tarului, alergand si strigand: „Ivanuska, Ivanuska, mananca painea si sarea noastra, In locul sangelui de crestin!”
Tarul a vrut sa fie prins cel ce-i striga cu nerusinare, dar Sfantul s-a facut nevazut.

Comunistii au confiscat icoana In 1928, iar In 1930 ea a fost mutata In Galeria Tretiakov.

In principal, Icoana apartine tipului Eleousa, asemantoare Icoanei Vladimir a Maicii Domnului. Tandretea Pruncului, cu fata lipita de a Maicii Sale, aseamana Icoana cu „Dulcea sarutare” din Smolensk (sarbatorita tot la 19 martie). Mana Maicii indica spre Prunc, precum In tipul Hodeghetria. Aceasta combinatie iconografica este mai rar Intalnita.

Icoana Maicii Domnului din Smolensk, „Dulcea sarutare”, 19 martie

Icoana „Dulcea sarutare” din Smolensk dateaza din 1103.

Exista si o alta Icoana, langa Smolensk, de acelasi tip si cu aceeasi denumire, probabil o copie realizata dupa original.

Icoana din Smolensk a devenit cunoscuta, fiind facatoare de minuni, si a inceput sa fie tot mai cinstita, In urma evenimentelor dintre anii 1611 – 1613.

Atunci ea a fost luata In tabara militara a armatei ruse, care apara Smolenskul de invazia poloneza.



Soldatii rusi, condusi de comandantul Sein, au avut tot timpul Incredere In mijlocirea Maicii Domnului, iar asediatorii polonezi au fost invinsi.

Icoana Maicii Domnului din Smolensk, Dulcea Sarutare, este pomenita In Biserica Rusa la 19 martie.

ARHIVA BLOG

BIBLIA ORTODOXĂ