Cine este împăratul sau ostaşul?

DOAMNE AJUTA!DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...


A trăit odată un rege al Spaniei, care era foarte mândru de strămoşii săi şi care era cunoscut pentru cruzimea sa faţă de cei mai slabi decât el.
Într-o zi, pe când călătorea cu suita sa pe o câmpie din Aragon unde, cu ani în urmă, murise tatăl lui în luptă, întâlni un om care scotocea într-o grămadă de oseminte.
- Ce faci aici? întrebă regele.
- Când am aflat că regele Spaniei vine încoace, am hotărât să adun oasele răposatului vostru tată şi să vi le dau. Dar, oricât aş căuta, nu le pot găsi, căci sunt exact la fel cu ale ţăranilor, ale oamenilor săraci, ale cerşetorilor şi ale sclavilor care au murit tot aici. Nu e nicio deosebire.
Auzind acestea, regele a ramas pe gânduri, luptat fiind de conştiinţă, care a început să lucreze ca un vieme neadormit.

Să medităm şi noi mai mult la tot ce am făcut în viaţă, la atitudinea şi comportarea noastră faţă de semeni, faţă de Dumnezeu şi faţă de noi înşine. Iar dacă ne mustră conştiinţa pentru ceva, să ne schimbăm viaţa (în bine), să spălăm trecutul cu lacrimile pocăinţei şi să nu uităm de mila lui Dumnezeu care ne oferă, pentru curăţire, şi al doilea botez, adică Sfânta Spovedanie, până nu va scotoci cineva în vreo grămadă de oseminte şi cu durere să zică: “Adusu-mi-am aminte de proorocul ce strigă: eu sunt pământ şi cenuşă; şi iarăşi m-am uitat în morminte şi am văzut oase goale şi am zis: oare, cine este împăratul sau ostaşul, bogatul sau săracul, dreptul sau păcătosul?” …

Hristos este tainic prezent in fiecare om care sufera

DOAMNE AJUTA!DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...

Infricosatoare este constatarea ca Hristos Domnul, desi S-a inaltat la ceruri in slava Preasfintei Treimi, nu inceteaza a fi tainic prezent in fiecare om care sufera pe pamant si asteapta iubirea noastra milostiva. De aceea, Sfantul Maxim Marturisitorul a spus, inaintea lui Pascal, ca Hristos Domnul sufera pana la sfarsitul veacurilor potrivit suferintelor fiecaruia dintre oameni. De ce? Pentru ca Invierea Lui nu inlatura, ci integreaza taina Crucii Lui, iar slava Lui din ceruri nu desfiinteaza smerenia Lui ca prezenta tainica in sufletul oamenilor care sufera si au nevoie de iubire frateasca. Marea descoperire a Judecatii universale este, deci, identificarea lui Hristos Cel slavit cu Hristos Cel smerit, pentru a deschide libertatii si iubirii noastre milostive usa mantuirii, aceea de a raspunde la iubirea lui Dumnezeu fata de noi cu iubirea noastra fata de semenii nostri, pentru a face iubirea Lui transparenta prin noi, spre bucuria Lui si a oamenilor pe care ii ajutam. Al doilea adevar infricosator, care priveste direct libertatea noastra, este judecata insasi, care nu se limiteaza la pacatele sau faptele rele savarsite de noi, ci se extinde si la omisiuni, adica la faptele bune pe care am fi putut sa le facem si nu le-am facut. In Evanghelia dupa Sfantul Evanghelist Ioan se spune ca dreptii vor fi partasi la comuniunea de viata si iubire eterna a Preasfintei Treimi, iar pacatosii la osanda singuratatii vesnice: "Vine ceasul in care toti cei din morminte vor auzi glasul Lui, si vor iesi cei ce au facut cele bune, spre invierea vietii, iar cei ce au facut cele rele, spre invierea osandirii" (Ioan, 5, 28-29). Nu e suficient sa nu faci rau nimanui, ci trebuie sa faci bine multora Spre deosebire de Sfanta Evanghelie dupa Ioan, in descrierea judecatii universale, Sfanta Evanghelie dupa Matei nu vorbeste despre faptele rele savarsite de oameni. Desigur, se intelege ca toate acestea vor fi pedepsite, dar se mai adauga ceva neasteptat: judecata se face si pentru omisiuni, adica pentru faptele bune pe care ar fi trebuit sa le savarsim si nu le-am facut. Cu alte cuvinte, judecata este infricosatoare fiindca nu admite neutralitatea si indiferenta unora fata de suferinta altora, adica neomenia, cum zice Sfantul Ioan Gura de Aur: "- Pentru ce, Doamne, nu pomenesti si de celelalte cai de pacat? - Nu judec pacatul, raspunde Domnul, ci neomenia! Nu judec pe pacatosi, ci pe cei ce nu s-au pocait. Pentru neomenie va osandesc! Ati avut un leac atat de bun pentru mantuire, milostenia, cu care puteati sterge orice pacat, si ati dispretuit o atat de mare binefacere. Ocarasc neomenia, ca radacina a pacatului si a toata necredinta; laud omenia, ca radacina a tuturor bunatatilor. Pe unii ii amenint cu focul cel vesnic, iar altora le fagaduiesc Imparatia cerurilor" (Sfantul Ioan Gura de Aur, Omiliile despre pocainta, Omilia a saptea). Deci, nu e suficient sa nu faci rau nimanui, ci trebuie sa faci bine multora. Nu e suficient sa nu ucizi, sa nu furi, sa nu jignesti, sa nu asupresti pe semenul tau, ci este necesar si sa-i faci mult bine dupa putinta. Evanghelia ne spune ca celor de-a dreapta Sa, adica celor milostivi, Fiul Omului sau Imparatul Judecator le va zice: "Veniti, binecuvantatii Tatalui Meu, de mosteniti Imparatia cea pregatita voua de la intemeierea lumii." Cei milostivi sunt numiti binecuvantati, intrucat pentru ei s-a pregatit, inca de la intemeierea lumii, Imparatia lui Dumnezeu, adica Imparatia iubirii vesnice a Preasfintei Treimi. In aceasta Imparatie a iubirii smerite vor intra oamenii cu suflet plin de iubire milostiva, care s-a aratat in fapta buna, in cuvantul bun, in prezenta prietenoasa langa bolnavul din spital sau langa omul intemnitat. Sfantul Ioan Gura de Aur ne arata ca Mantuitorul nu a spus: "Am fost bolnav si nu m-ati vindecat sau am fost in temnita si nu m-ati eliberat, ci am fost bolnav si in temnita si nu m-ati cercetat". Adica, Dumnezeu nu ne cere sa facem ceea ce intrece puterile noastre, nu ne cere sa il vindecam pe cel bolnav, ci sa il cercetam, sa fim alaturi de el in singuratatea si suferinta lui, chiar daca nu putem schimba imediat situatia in care se afla. Aceeasi atitudine se cere si fata de cel strain sau fata de cel intemnitat. Iubirea, criteriul ultim al Judecatii universale Evanghelia de astazi ne mai arata ca Dumnezeu este iubire smerita si milostiva, iar criteriul ultim al judecatii tuturor oamenilor, indiferent de etnie, cultura, pozitie sociala sau varsta, este iubirea milostiva. Cata iubire milostiva a aratat un om in viata sa pe pamant, atata binecuvantare primeste el in bucuria iubirii vesnice a Preasfintei Treimi din Imparatia cerurilor. Cei care au fost indiferenti si nemilostivi fata de semenii lor in suferinta sunt numiti blestemati. Acest apelativ extrem de aspru este un repros-sentinta care explica gravitatea nepasarii unora fata de suferinta altora. Mantuitorul le spune celor nemilostivi: "Mergeti in focul (sau iadul) care a fost pregatit pentru diavolul si pentru ingerii lui". Sfintii Parinti ai Bisericii au remarcat ca iadul sau focul cel vesnic si intunecos nu a fost pregatit pentru oameni, intrucat pentru oameni a fost pregatita Imparatia cerurilor, adica Imparatia iubirii Preasfintei Treimi. Insa oamenii nemilostivi, care au ascultat mai mult de diavol si de slujitorii lui decat de Dumnezeu, se despart de Dumnezeu Cel milostiv, deoarece au trait in indiferenta fata de suferinta celor din jurul lor. Ca atare, desi nu este destinat iadului, omul nemilostiv se aseamana cu demonii prin lipsa de iubire smerita fata de oameni. Demonii, desi sunt inteligenti, nu se mantuiesc, adica nu se pot uni cu Dumnezeu, fiindca nu au in ei iubire smerita sau milostiva. Evanghelia de astazi ne pune in fata problema libertatii noastre. Si anume, cum folosim libertatea noastra in timpul vietii pamantesti? Am folosit libertatea noastra ca sa cultivam iubirea milostiva ori am confundat libertatea cu indiferenta si nepasarea, cu autosuficienta si egoismul? Deci, numai cand savarsim binele suntem cu adevarat liberi si traim viata ca fiind binecuvantare de la Dumnezeu. Saracii, avocati puternici ai celor milostivi Asadar, Evanghelia ne arata responsabilitatea totala pe care o avem fata de oamenii in suferinta, incat mantuirea noastra depinde de atitudinea noastra fata de ei. Nimeni nu poate intra in Imparatia lui Dumnezeu ocolind pe aproapele sau. La portile Imparatiei cerurilor vor sta martori pentru noi cei care au primit ajutorul nostru cand se aflau in suferinta sau in nevoi, dar si cei care nu l-au primit, au fost uitati de noi sau trecuti cu vederea, dispretuiti ori alungati. De aceea, Sfantul Grigorie de Nyssa spune ca saracii sunt aparatori sau avocati puternici ai celor milostivi, dar si aspri judecatori ai celor care nu au fost milostivi. Ei sunt portarii Imparatiei cerurilor. Desigur, cuvintele Sfantului Grigorie de Nyssa sunt inspirate tocmai din aceasta Evanghelie a Judecatii finale si universale.