Trecand odata avva Macarie cu fratii
prin Egipt, a auzit pe un copil zicand mamei sale: "Mama, un bogat ma
iubeste pe mine si eu il urasc pe el, dar un sarac ma uraste si eu il
iubesc". Si auzind avva Macarie, s-a minunat! Si l-au intrebat fratii:
"Ce inseamna aceasta graire a copilului, parinte, pentru care te-ai
minunat?". Si le-a zis lor batranul: "Cu adevarat, Domnul nostru este
bogat si ne iubeste pe noi si nu voim sa-L ascultam. Iar vrajmasul
nostru, diavolul, este sarac si ne uraste pe noi, insa iubim necuratia
lui".
PILDA SOIMULUI SI A CIORII
Un pustnic vazu odata într-o padure un soim.
Pasarea ducea spre cuibul sau o bucata de carne: sfâsie carnea în multe bucatele si începu sa hraneasca cu ea un pui de cioara ranit.
Pustincul se minuna de faptul ca un soim hranea un pui de cioara si se gândi:
,,Dumnezeu mi-a dat un semn. El nu uita nici macar un pui de cioara ranit. Dumnezeu a facut ca acel soim înspaimântator sa hraneasca o pasare lipsita de ocrotire dintr-o alta specie.
Înteleg de aici cum Dumnezeu da tuturor fiintelor cele de care au trebuinta; si noi ne preocupam într-atât de noi însine…
De acum încolo voi înceta sa mai am grija de mine!
Dumnezeu m-a facut sa pricep ce am de facut.
Nu am sa-mi mai caut de mâncare !
Dumnezeu nu lasa în parasire pe nici una dintre creaturile sale : nu ma va abandona nici pe mine.”
Zis si facut: se aseza acolo în padure si nu se mai clinti din loc: se ruga si iar se ruga; nu facea nimic altceva. Ramase astfel timp de trei zile si tei nopti, fara a bea vreun strop de apa sau sa ia vreo îmbucatura de mâncare. Dupa aceste zile, pustnicul era atât de slabit încât nu mai era în stare nici sa ridice mâna. Cum era asa lipit de putere, adormi. si iata ca în vis i se arata un înger. Îngerul îl privi cu tristete si grai:
,,Este adevarat ca semnul era pentru tine. Dar tu trebuia sa înveti a urma pilda soimului nu pe cea a ciorii!”
Se spunea ca, in tot timpul vietii sale, cand statea jos si lucra cu mainile, tinea un petic de haina in san, ca sa-si stearga lacrimile ce-i picurau din ochi. Auzind Avva Pimen ca a adormit intru Domnul, a zis plangand: Fericit esti, avva Arsenie, ca te-ai plans in lumea aceasta. Cine nu se plange pe sine aici, va plange vesnic dincolo. Asadar, ori de bunavoie aici, ori de chinuri dincolo, nu se poate sa nu plangem.
