19 noiembrie 2011

Oare mai exista astazi adevarati crestini?



DOAMNE AJUTA!

Unui tînar învatator care întreaba: „Oare mai exista astazi adevarati crestini?”

~ Din scrisoarea a 10-a a Sfîntului Ierarh Nicolae Velimirovici (al Serbiei) ~

Sînt, sînt destui. Daca n-ar fi, s-ar stinge mîndrul soare: fiindca la ce sa lumineze o candela asa de scumpa unei simple menajerii?

Mi-ar trebui multa hîrtie ca sa astern în scris pildele minunate de adevarati crestini pe care i-am întîlnit eu însumi în viata mea – iar tie, multa vreme ca sa le citesti si sa-ti îndulcesti sufletul. Deocamdata, cerceteaza-te pe tine însuti în oglinda acestei singure pilde:

Eram anul trecut în Maciva. Asteptam trenul într-o statie mica, cînd am vazut o taranca batrîna lînga sine. Fata batrîneasca ofilita, dar luminata cu acea minunata stralucire de taina ce se vede adeseori pe fetele oamenilor duhovnicesti. Am întrebat:

- Pe cine astepti, soro?

- Paaai, pe cine mi-a trimite Domnul, zise ea.

Continuînd discutia, am aflat urmatorul lucru: ea vine zilnic în statie sa vada de nu se afla vreun calator sarac, care sa aiba trebuinta de hrana si de gazda – si cînd se afla vreunul de acest fel, îl primeste cu bucurie ca pe un trimis al Domnului si îl duce la casa ei, ce se afla un kilometru mai încolo.

Am mai înteles din discutie ca citeste Sfînta Scriptura, si merge la biserica la slujbe, si posteste, si tine toata legea lui Dumnezeu. Mai apoi, vecinii ei ne-au spus ca femeia e o adevarata sfînta.

În cele din urma, am încercat sa laud evanghelica ei dragoste de straini – însa mai înainte de a-mi termina cuvîntul a suspinat zicînd:

Oare nu sîntem noi oaspetii Lui în fiecare zi, întreaga viata?

Si lacrimi prinsera a-i straluci în ochi.

O, milostiv si dulce suflet al poporului! Tînarul meu prieten, daca te numesti învatator al poporului, poti ramîne deseori de rusine; dar de te vei numi ucenic al poporului, nu vei ramîne de rusine niciodata.

Sfînta mila Dumnezeiasca sa te lumineze!
(extras din cartea “Raspunsuri la întrebari ,




Când vei fi chemat de cineva la nunta, nu te aseza în locul cel dintâi, ca nu cumva sa fie chemat de el altul mai de cinste decât tine.
si venind cel care te-a chemat pe tine si pe el, îti va zice: Da acestuia locul. si atunci, cu rusine, te vei duce sa te asezi pe locul cel mai de pe urma.
Ci, când vei fi chemat mergând aseaza-te în cel din urma loc, ca atunci când va veni cel ce te-a chemat el sa-ti zica: Prietene, muta-te mai sus. Atunci vei avea cinstea în fata tuturor celor care vor sedea împreuna cu tine.
Caci, oricine se înalta pe sine se va smeri, iar cel ce se smereste pe sine se va înalta.

Biblia – Sfânta Evanghelie dupa Luca

17 noiembrie 2011

Manastirea BUCIUM din Iasi

DOAMNE AJUTA!
Pe una dintre colinele Iasului rasare în istorie, "o poarta catre cer", la care de-a lungul timpului, ierarhi, preoti si credinciosi si cel mai adesea smerti monahi, au alergat pentru rugaciune, comuniune si cunoasterea lui Dumnezeu, în Slava Sa din frumusetile naturii cu care El a daruit aceasta "gura de rai" - Manastirea Bucium.
Începuturile acestei manastiri se leaga de Schitul Românesc Prodromu, din Sfântul Munte Athos, cu hramul "Sfântului Ioan Botezatorul", care s-a constituit în anul 1820 în vremea arhipastoririi Mitropolitului Veniamin Costachi, consfintita fiind, însa prin hrisoavele domnesti ale domnitorului Grigore Alexandru Ghica II, voievod al Moldovei la 7 iulie 1853 , de fostul rege al României Carol I la 19 iunie 1871. Ctitori si întemeietori au fost ieromonahii Nifon si Nectarie, în vremea aceea fiind Mitropolit al Moldovei, Înalt Prea Sfintitul Sofronie Miclescu.
Dupa întemeierea propriu-zisa a Schitului Prodromu din Sfântul Munte Athos, în anul 1853, cu banii proveniti de la domnitorul Grigore Alexandru Ghica II, se cumpara în comuna Bucium, lânga Iasi, 4,7 ha teren, spre a avea unde strânge donatiile si a le depozita, pentru ca mai apoi sa le trimita la Sfântul Munte, acestea fiind necesare hranei monahilor moldoveni cât si pentru ajutorarea la constructia schitului athonit. Pe acest teren se afla o vie, o cladire modesta iar mai târziu în aceasta cladire se ridica o mica biserica unde calugarii sa-si poata face pravila zilnica. Capela a fost sfintita în 19 iunie 1871, cu hramul "Sfintii Athonului", întemeietor fiind primul staret al Schitului Prodromu din Sfântul Munte Athos, ieromonah Nifon Popescu (conform adresei nr.16/13 mai 1942).
Pâna în anul 1918 asezamântul se numea "Metoh" sau "Conacul Bucium". Înalt Prea Sfintitul Pimen Georgescu venea adesea la acest "Metoh" împreuna cu alti arhierei, fapt care a facut sa se schimbe si denumirea acestui asezamânt în Schitul Bucium. În anul 1942 Schitul Prodromu Iasi cumpara de la Printesa Ioana Rosetti Roznovanu, descendenta a familiei Grigore Alexandru Ghica Voievod, toata proprietatea din Bucium însumând 22 ha teren, "Palatul Roznovanu din Bucium", "Casa cu chilii pentru muncitori", "Casa de oaspeti" si "Ateliere de olane si conducte din lut pentru aductiuni".
Odata cu venirea ca Patriarh al României a Prea Fericitului Iustinian Marina s-a schimbat si denumirea de Schitul Bucium în Schitul Prodromu Iasi, deoarece în 1948, prin adresa nr.4707/22.08.1948 a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, toate domeniile ce apartineau Schitului Prodromu din Sfântul Munte Athos au fost trecute într-o singura administratie ,la Bucium , sub tutela Mitropoliei Moldovei si Sucevei.
În 1948, Schitul Prodromu Iasi avea si alte metoace ca : Schitul Zanea-Bârnova, Schitul Sorogari, Schitul Arva-Odobesti si Schitul Tifesti-Panciu. Aceste metoace se preocupau cu viticultura ceea ce a adus Schitului Prodromu Iasi un adevarat renume în tara si strainatate. Dupa anul 1954 sub arhipastorirea Înalt Prea Sfintitului Sebastian Rusan, a Înalt Prea Sfintitului Iustin Moisescu, Mitropoliti ai Moldovei, Biserica a fost reparata si extinsa fiind împodobita cu fresca de pictorul Vasile Pascu în anul 1964 si sfintita în anul 1967.
Biserica este situata în mijlocul unei cladiri patrulatere, paraclisul este construit potrivit predaniei apostolice, în forma crucii "trilobat", cu absidele de la strane circulare în ambele parti, iar cu cea de la altar rotunjita numai în exterior. Sprijinite pe umerii a doua arcade, boltile apar în lungime dreptunghiulare, iar în înaltime semicirculare. Bolta centrala se termina prin doua chenare: unul octogonal si altul circular. Interiorul bisericii, privit în întregime, prezinta eleganta, simplitate si justete în proportii. Deasupra naosului se ridica în forma octogonala turla, care este luminata în interior prin mijlocirea a patru geamuri lunguiete.
Naosul, pronaosul si clopotnita Bisericii sunt acoperite de o bolta semicilindrica joasa. Pe partile dinspre sud ale Bisericii sunt amplasate Biblioteca si Cancelaria Manastirii. În partea de nord a Bisericii este amplasata în exterior Clopotnita. În prezent în curtea manastirii exista:
" Casa Roznovanu, construita la începutul secolului al XIX-lea, conform modelului arhitectural al caselor moldovenesti, reparata, consolidata si adaugita cu etaj si mansarda care adaposteste si un paraclis pictat de pictorul Vasile Buzuloi (2004). Consolidarea casei a durat din martie 2003 pâna în iulie 2004;
" Casa Roznovanu II - construita la începutul secolului XX si care adaposteste chiliile vietuitorilor, renovata în 1959;
" Casa Trapezei - construita în 1965, adaposteste Bucataria, Trapeza pentru vietuitori, o sala de protocol de 60 de persoane, chiliile pentru vietuitori, fiind proiecata de arhitectul G.M.Cantacuzino;
" Depozitul de vinuri al Centrului Eparhial;
" Atelierul de tâmplarie al Centrului Eparhial;
" Casa portarului - situata la intrarea în manastire.
În incinta manastirii se gaseste si Cimitirul Monahal situat în partea dinspre N-E a manastirii. Nici o cladire din incinta manastirii nu prezinta valoare istorica. Ca obiect de valoare istorica si artistica, manastirea are o cruce cu postament în filigran, provenita de la ierodiaconul Nectarie Mironescu-1910. Biblioteca manastirii are un numar de aproximativ 1500 carti de cult datând din anul 1856, dar adaposteste si câteva manuscrise ale marelui copist ieromonah Onufrie Bratu.
Aceasta manastire a fost ridicata la acest rang în anul 1991 de catre Înalt Prea Sfintitul Daniel, formând o comunitate monastica activa numarând 16 vietuitori. Prin grija Centrului Eparhial Iasi în incinta manastirii functioneaza în prezent un Atelier de tâmplarie si Anexa viticola cu Depozit de vinuri. Întrucât hramul manastirii "Sfintii Athonului" se serbeaza în ziua de "duminica a doua dupa Rusalii", numita si "Duminica Sfintilor Români" Înalt Prea Sfintitul Daniel a hotarât sa se dea acestei manastiri si hramul Sfintilor Români care sa fie ocrotitorii acestui Sfânt Locas.
Vatra de rugaciune si meditatie, cu spiritualitate discreta si calma, Manastirea Bucium este un loc în care natura îmbinata cu istoria aduce o raza de frumusete spirituala într-o lume din ce în ce mai secularizata. Pentru ca numele acestui asezamânt este legat de istoricul Icoanei Maicii Domnului numita Prodromita (care acum se afla la Sfântul Munte Athos), putem spune cu multa bucurie ca mergând spre Manastirea Bucium si remarcând peisajul încântator cu vii si pomi roditori, primesti în suflet sentimentul ca aceasta manastire este o gradina binecuvântata a Maicii Domnului.

ARHIVA BLOG

BIBLIA ORTODOXĂ