Icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Mihai Vodă.

 

Una dintre icoanele făcătoare de minuni din Bucureşti, este icoana Maicii 
Domnului de la Mănăstirea Mihai Vodă. Ctitorie a Marelui Voievod Mihai 
Viteazul, mănăstirea fost ridicată la sfârşitul secolului al XVI-lea în urma 
unei făgăduinţe facută Sfântului Nicolae. 

Din consemnările cronicarului muntean Radu Popescu şi ale cronicarului 
maghiar Szamosközy Istvan aflăm că, pe vremea când Mihai era Ban al 
Craiovei, fiind condamnat la moarte de către Alexandru Vodă cel Rău, în drum 
spre locul execuţiei, a cerut voie gărzilor să intre să se închine în 
Biserica Albă-Postăvari (demolata in timpul regimului comunist). Aici s-a 
rugat în faţa icoanei Sfântului Nicolae, căruia i-a făgăduit că-i va înălţa 
o mănăstire în apropiere, dacă îl scapă de la moarte. Rugăciunea i-a fost 
ascultată şi, ajuns la locul execuţiei, călăul, speriat de chipul măreţ al 
Banului Craiovei, a aruncat securea spunând ca nu poate sa-l omoare pe acest 
om. Scăpând de la moarte, Mihai şi-a ţinut făgăduiala şi a ridicat 
Mănăstirea cu hramul Sfântului Nicolae, cunoscută sub numele de Mănăstirea 
Mihai Vodă, bijuterie arhitectonica, in prezent monument UNESCO. 

În timpul regimului comunist, biserica a scăpat miraculos de buldozere. Se 
spune că în preziua demolarii, Ceauşescu ar fi avut un vis cumplit, ce l-a 
determinat să renunţe la demolare şi să accepte soluţia translatării. 
Astfel, biserica a fost translatată 289 m din Dealul Spirii (Dealul Uranus) 
în spatele clădirilor ce mărginesc Splaiul Independenţei, pe strada 
Sapienţei, după care a fost închisa şi nu s-a mai slujit in ea până în anul 
1994. Pe placa din curtea bisericii sunt înscrise următoarele cuvinte: 

"Acest străvechi lăcaş ce strălucea odinioară pe Dealul Uranus, fiind cea 
mai frumoasă cetate medievală a scăpat de vitregiile vremurilor din urmă 
fiind strămutată în anul 1985 în strada Sapienţei. Din mila lui Dumnezeu, 
Biserica a fost redeschisă în anii de arhipăstorire a P.S. Teoctist Patriarh 
al BOR, sfinţită şi predată cultului la 17 aprilie 1994 de către P.S. 
Teodosie Snagoveanul şi încredinţată P.S. Preot Adrian Beldianu". 

Din relatările părintelui paroh Adrian Beldianu aflăm că a doua zi după 
sfinţirea bisericii, doamnele venite pentru curăţenie au constatat că Icoana 
Maicii Domnului, pictată pe un fond albastru deschis, crăpata pe mijloc şi 
deteriorată, este fierbinte si nu poate fi scoasa din lada in care se afla. 
Iniţial, parintele a crezut că Icoana s-a înfierbântat din cauza unor 
posibile lumânări aprinse în faţa ei, dar în biserică nu ardeau lumănari şi 
atunci părintele cu bucurie amestecată cu teama sfânta a constatat că este 
vorba de o minune. Văzând starea Icoanei, s-a gândit că Maica Domnului îl 
îndeamnă pe această cale să o restaureze. 

În timpul lucrării de restaurare, realizată de una dintre cele mai cunoscute 
restauratoare, specialistă în icoane cantacuzine, Irina Predescu, a ieşit la 
iveală inscripţia cu numele Icoanei, Odighitria, însemnul donaţiei facute de 
monahul Ioan din Rusicon (Muntele Sfânt), anul 1666 şi semnătura acestuia. 
Odighitria (Hodighitria) înseamna "cea care te povaţuieşte şi care te 
întampina", "te previne înainte de necazuri". Icoana era un dar pentru Mihai 
Viteazul, insa a ajuns la Bucuresti la mult timp dupa moartea voievodului. 

Părintele paroh dându-şi seama nu numai de valoarea istorica a Icoanei, cât 
şi de valoarea duhovnicească, a apelat la studenţii din Salonic cu 
rugamintea de a-i căuta istoricul şi Slujba Icoanei. 

Până să primească răspuns, atât părintele, cât şi credincioşii au constatat 
cum Icoana începe să li se descopere în mod miraculos, la praznicile 
Sfinţiei Sale, îşi schimbă faţă, se îmbujorează, adunând sau desfăcând 
sfânta gură. În momentele de cumpană din timpul lucrărilor de restaurare a 
Bisericii Mihai Vodă, Icoana se întrista sau se lumina. 

A urmat apoi cea mai mare minune traită de o credincioasă, care din cauza 
unei intervenţii chirurgicale a fost anunţată de doctori că nu va avea 
copii. Zdrobită de veste, s-a lăsat convinsă de o prietena să vină la 
biserica. Părintele a sfătuit-o şi i-a dat canon să săvarşeasca neîntrerupt, 
timp de 40 de zile, Paraclisul Icoanei Maicii Domnului, iar la sfarşit 
Acatistul Bunei Vestiri. Nu după mult timp, femeia l-a anunţat pe părinte ca 
va avea un prunc. S-a născut o fetiţă sănătoasa şi frumoasă, primul copil 
închinat Maicii Domnului Odighitria. Au urmat şi alte asemenea minuni, 
tineri care s-au casatorit, bolnavi care primeau alinare şi vindecare. 

Mai tarziu, părintele paroh a primit Slujba şi istoricul Icoanei Maicii 
Domnului Odighitria din Mănăstirea Xenofon din Sfântul Munte Athos. Citind 
istoricul, părintele a constatat că toate minunile săvârşite în biserica 
Mănăstirii Mihai Vodă sunt aceleaşi cu cele ale Icoanei surori. A mai aflat 
un lucru nou că Icoana are şi darul izbăvirii de cancer. Părintele mai spune 
în "Cuvant înainte" la "Paraclisul Icoanei Preasfintei Născătoare de 
Dumnezeu", tiparită cu binecuvântarea PS Părinte Galaction, Episcopul 
Alexandriei si Teleormanului: 

"Apoi am desluşit ceea ce eu duhovniceşte intuisem deja, ca Paraclisul 
Icoanei se citeşte întotdeauna urmat de Acatistul Bunei Vestiri; Maica 
Domnului m-a luminat. 

Maica Domnului să ne binecuvinteze şi să ne învrednicească să fim 
neobosiţi închinatori şi slujitori ai acestei Sfinte Icoane Povăţuitoare, ce 
se prăznuieşte cu sărbatoare în fiecare an, la 21 ianuarie (stil nou)." 

PUTEREA UNEI RUGACIUNI: Cand veti primi acest mesaj sa spuneti o 
rugaciune... Doar atat trebuie sa faceti. Opriti-va chiar acum si spuneti o 
rugaciune de multumire pentru tot ajutorul pe care l-ati primit in viata de 
la Bunul Dumnezeu. Apoi va rog 
sa trimiteti acest mesaj catre toti prietenii si rudele voastre. Cred ca 
daca trimiteti aceasta marturisire cu o rugaciune cu credinta veti primi tot 
ce aveti nevoie ca Domnul sa aduca in viata voastra si a familiei voastre. 
Asadar, draga inima, increde-te in Dumnezeu pentru a-i vindeca pe cei 
bolnavi, pentru a-i hrani pe cei infometati, pentru a le da haine si adapost 
celor ce nu au ceea ce avem noi. Amin. 

Rugaciunea este cel mai bun dar pe care-l putem primi gratis. 
Nu e cu nici o plata, dar aduce o mare rasplata. 
In momentele dificile cauta-L pe Dumnezeu ! 

In momentele de liniste adora-L pe Dumnezeu ! 
In momentele dureroase ai incredere in Dumnezeu ! 

In toate momentele multumeste-I lui Dumnezeu ! 
Cu multa dragoste, pentru tine.

DESPRE MÂNCARE ŞI POST

DOAMNE AJUTA!

  -Sfântul Serafim de Sarov-

„Postul stă nu numai în a mânca rar, ci a mânca puţin; şi nu numai a mânca o dată, ci a nu mânca mult. Nechibzuit este postitorul care aşteaptă până la ceasul mesei ca atunci să se dea mâncatului cu nesaţ atât cu trupul, cât şi cu mintea”.

„Cel ce vrea să aibă dreaptă socotinţă la mâncat trebuie să ia seama ca să nu aleagă între bucatele gustoase şi negustoase. Acest lucru este dobitocesc, şi la om, care-i fiinţă înţelegătoare, nu este vrednic de laudă. Iar de mâncarea gustoasă ne lepădăm ca să ne smerim mădularele cele războinice ale trupului şi să dăm slobozenie lucrărilor duhului”.

„Adevăratul post stă nu numai în istovirea trupului, ci şi a da celui flămând bucata pe acre ai vrea tu însuţi sa o mănânci: fericiţi cei flămânzi, că aceia se vor sătura (Mt. 5,6)”.

"Vorbind îndeobşte despre cele ce au să fie şi despre slăbiciunea de care vor da dovadă toţi spre sfârşitul neamului omenesc, batiuşka să nu ne istovim, după obiceiul din vechime, cu nevoinţe ale postirii care acum nu mai sunt pe măsura puterilor omeneşti. El poruncea să ne temem, să fugim e trândăvie ca de foc şi să ne păzim de ea ca de cel mai mare vrăjmaş."

„Nu e păcat mai greu, măicuţă, nu e nimic mai groaznic şi mai pierzător pentru duh ca trândăvirea”, spunea batiuşka Serafim, drept care le şi poruncea maicilor nu numai să fie totdeauna sătule, ci chiar să ia pâine cu ele la lucru. „Îţi pui colţucul în buzunar, spunea el. Când oboseşti, când eşti istovită, nu te trândăvi: mănâncă puţină pâine şi iar la lucru!” El le poruncea chiar şi sub pernă să aibă puţină pâine. „Vin peste tine trândăvirea şi gândurile, măicuţă, spunea batiuşka Serafim, scoateţi pâinica şi mâncaţi, şi trândăvirea are să treacă, pâinica o s-o gonească şi o să vă dea somn bun după osteneală, măicuţă!”.

„Noi, cei trăitori pe pământ, mult am rătăcit de la calea mântuitoare. Îl mâniem pe Domnul şi prin neţinerea sfintelor posturi – acum creştinii dezleagă la carne şi în sfintele păresimi, şi în orice post, miercurile şi vinerile nu le ţin. În vreme ce Biserica are pravilă: cei ce nu ţin sfintele posturi şi toate miercurile şi vinerile din an, mult păcătuiesc ”.

„Dumnezeu trimite pedepsele tocmai pentru faptul că oamenii de acum, dispreţuind rânduielile Sfintei Biserici şi ale Sfinţilor Părinţi şi urmând păgânilor, tot calcă, nu numai miercurile şi vinerile, ci până şi posturile şi praznicile”.

"La întrebarea dacă se poate mânca de dulce în posturi atunci când cuiva îi face rău mâncarea de post şi doctorii îi prescriau să mănânce de dulce, batiuşka a răspuns:
„Pâinea şi apa nu fac rău nimănui. Cum trăiau oamenii înainte câte o sută de ani? Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu. Ceea ce Biserica a rânduit la cele şapte Soboare a toată lumea (Sinoadele ecumenice), aceea să împlineşti. Vai celui ce va adăuga un singur cuvânt la rânduielile acelea ori va scoate un singur cuvânt din ele. Ce au zis doctorii despre drepţii care vindecau de bube cu puroi prin singură atingerea lor şi despre toiagul lui Moisi, prin care Dumnezeu a scos apă din piatră? Ce folos este omului dacă va dobândi lumea toată, iar sufletul şi-l va pierde? Domnul ne cheamă: veniţi la Mine, toţi cei osteniţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi odihni pre voi: pentru că jugul Meu este bun şi sarcina Mea este uşoară. Dar noi nu vrem”.

„Nu este Împărăţia lui Dumnezeu mâncare şi băutură, ci dreptate, pace şi bucurie în Duhul Sfânt. Nu trebuie să dorim nici un lucru deşert – în rest, toate lucrurile lui Dumnezeu sunt bune: şi fecioria este slăvită, şi de posturi avem nevoie pentru a-i birui pe vrăjmaşii trupeşti şi pe cei sufleteşti. Şi căsnicia este binecuvântată de Dumnezeu: şi i-a binecuvântat pre ei Dumnezeu, zicând: creşteţi şi vă înmulţiţi. Numai vrăjmaşul le tulbură ”.

POSTUL...CUGETARI ORTODOXE

Postul: o scoala a caintei.
Postul adevarat este abtinerea de la orice lucru rau. (Sf.Teodor Studitul)
Fecioria trupului apartine câtorva, dar fecioria inimii trebuie sa apartina tuturor. (Fericitul Augustin)
Esti stapân pe pântece ? Fii atunci stapân si pe limba ! (Sf.Nil Sinaitul)
Spuneau stramosii nostri. La aceasta putem adauga: suflet curat în trup curat. (Nicodim Patriarhul României)
Postul ocroteste orice virtute. Este începutul luptei spirituale, cununa celor cumpatati, frumusetea fecioriei si sfinteniei, stralucirea cuminteniei, începutul vietii crestine, mama rugaciunii, izvorul smereniei. Postul te învata linistea si el precede celelalte fapte bune. (Sf.Isaac Sirul)
Postul acela este adevarat, care este prezent în toate; pe toate le curateste si pe toate le vindeca. (Sf.Grigorie Palama)
Postul îi învata pe toti nu doar cumpatarea de la mancare, ci si înstrainarea de iubirea de argint, de nesat si de orice rautate. (Sf.Vasile cel Mare)
Postul este marea arma împotriva ispitelor, precum placerea este începutul tuturor pacatelor. (Teofilact al Bulgariei)
Postul, acest doctor al sufletelor noastre, (…) îl face pe fiecare sa ia aminte la sine însusi si-l învata sa-si amintesca de pacatele si de lipsurile sale. (Sf. Simeon Noul Teolog)
Ne-am îmbolnavit prin pacat, dar ne vindecam prin pocainta. Iar pocainta fara post este neputincioasa. (Sf.Vasile cel Mare)
Postul ne îngreuneaza pe dinafara, dar ne curata pe dinlauntru. (Sf.Ioan al Antiohiei)
Câti saraci ar putea fi hraniti datorita unei zile de post ?! (Fericitul Augustin)
Postul este mama sanatatii. (Sf.Ioan Gura de Aur)
Postul este izvor de bucurie. (Sf.Vasile cel Mare)
Postul trupului este hrana sufletului. (Sf. Ioan Gura de Aur)
Daca nu îti schimbi viata, la ce mai postesti ? Schimbarea bucatelor nu ajuta la nimic. (Sf.Ioan Gura de Aur)
Sa nu pierdem rodul postului, dupa ce am rabdat truda postului ! Cel ce nu cunoaste postul, nu cunoaste crucea. (Sf .Ioan Gura de Aur)
Fiti cu luare aminte sa nu vi se îngreuieze inimile de mâncare si bautura peste masura si de grijile vietii acesteia. (Sfânta Scriptura)