DOAMNE AJUTA!
Am crezut că inima
Poartă-n ea iubire
Şi că poate ca să dea
Chiar şi fericire;
Doamne, nu-i adevărat,
Îi lipseşte fapta
Şi este nespus de rea…
Transplantează-mi alta!
Am crezut că mâna mea
Este mai miloasă,
Că se-ntinde ca să dea,
Că de altu-i pasă...
Însă nu, o, nu-i aşa,
N-are pic de milă,
Tai-o şi în locul ei
Pune-a Ta mână!
Am crezut că-n drumul meu
Pun piciorul bine,
Că e drumul cel ales
Şi că mă susţine...
Însă nu, este greşit,
Rătăceşte-ntruna,
Doamne, Doamne, schimbă-mi-L
Şi mă ia de mână.
Mai credeam că ochii mei
Poartă-n ei lumină
Şi că-n ei se oglindesc
Linişte deplină...
Însă vai, sunt orbi, sunt goi
Fă cu ei ce crezi,
Doamne, scoate-i şi în loc
Pune alţii limpezi
Cine-ar fi crezut că am
O ureche surdă
De Cuvântul vieţii sfânt
Nici nu vrea s-audă...
Ce să fac ca să aud
Şoaptele-ţi divine?
Doamne, pune-mi alta-n loc
Ca s-aud mai bine!
Şi credeam că vorba ei,
Vorba limbii mele,
Este dulce şi cu vers
Şi cu dor de stele...
Însă nu-i adevărat,
Totul e minciună,
Doamne, limba-i de tăiat
Pune-mi alta bună!
Ochi, picior, urechi şi mână
Totul mi s-a transplantat,
Limba mea se laudă-ntruna,
Doamne, sunt un om schimbat,
Inima îşi cântă versul
Unei vieţi de fericire,
Căci acum, în sentimente
Poartă-n ea o nouă fire.
Am crezut că nu se poate
Că voi fi pierdut pe veci,
Cine să mai intervină
Când eşti gata să te treci?
Însă, Doamne, ce minune,
M-ai primit, m-ai consultat
Şi în faţa tuturora,
Pot să spun, da,
SUNT SALVAT!