De câţiva ani tot auzeam pe la servici vorbindu-se de această
mănăstire…Cum că ar fi foarte foarte frumos acolo, că slujbele ţinute de
călugări ar fi extraordinare…..Ei, anul acesta am ajuns în sfârşit
acolo. În data de 13 iunie, de Sf.Treime, mi-am luat o prietenă şi am
plecat în căutarea mănăstirii…N-am făcut prea mult pe drum, cam o
jumătate de oră.Am urmat indicatorul, pe un drum pietruit, în plin câmp,
aşteptând să treacă şi o turmă de oi, şi într-un sfârşit am văzut şi
mănăstirea….
De fapt ceea ce mi-a atras privirea a fost gardul de piatră - ca şi
cum ar fi fost o fortăreaţă – ce împrejmuia clădirile…Când am ajuns
noi, nu era nimeni, şi aşa am văzut mai bine interiorul mănăstirii,
icoanele, ne-am închinat şi ne-am rugat în linişte.Da, într-adevăr este
foarte frumos acolo.Curtea plină de flori parfumate ,liniştea aceea
parcă emanată tocmai de biserica pictată în stil bizantin cu aproape o
sută de ani în urmă şi care nu era întreruptă decât de ciripit de
păsări, te îndemnau la rugăciune, îţi linişteau inima şi mintea…
Mi-a plăcut foarte mult pictura, culorile acelea vii…Şi mi-a plăcut
şi slujba ţinută de un preot-călugăr, care,(Doamne!) parcă era din altă
lume, aşa era de pătruns de cuvintele ce le rostea…Am plecat de acolo
împăcată, liniştită, cu o bucurie în suflet ce nu avea obiect…şi cu
promisiunea de a mai veni…
Am să postez prezentarea mănăstirii luată chiar de pe site-ul acesteia:
„MÂNĂSTIREA RADU NEGRU
Hram: Sfântul Gheorghe
Stareţ: P.cuv. Gherasim Noapteş
Adresa: com. Modelu, jud. Călăraşi, cod 917 181
Tel: 0747 34 99 05
Situată în partea de nord a municipiului Călăraşi, la 10 km, pe
şoseaua ce duce spre Slobozia, la confluenţa dintre Lunca Dunării şi
Câmpia Bărăganului, actuala Mânăstire Radu Negru este organizată în
jurul bisericii fostei Parohii Radu Negru, cunoscută sub denumirea de
Gambeta.
Se crede că numele vine de la proprietarul locurilor care purta o
pălărie numita gambetă. Satul a luat fiinţă în anul 1882 şi aparţinea
administrativ şi bisericeşte de comuna Tonea, judeţul Ialomiţa. În anul
1896, satul a devenit comuna Radu Negru. Biserica a fost construită
între anii 1909-1913, de către obştea comunei, cu concursul
perceptorului Marinache Stoenescu şi a primarului Gheorghe Ispir.
Lăcaşul de cult a fost zidit din cărămidă pe temelie din piatră. Are
forma de cruce greacă cu pridvor deschis, cu trei turle: două mai mici
pe naos şi turla mare pe pronaos. Această turlă are o arhitectură
deosebită, cu opt ferestre din lemn de stejar ce se păstrează şi astăzi.
Corpul bisericii şi turlele sunt împodobite cu un brâu roşu de cărămid
presată.
Biserica, cu hramul Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, a fost sfinţit
în ziua de 25 martie 1913 de către arhiereul Valerian Râmniceanul.
Primul preot al comunităţii a fost Enache Petrescu, prin strădania
căruia, la 1 septembrie 1914, capătă statutul de biserică parohială cu
administraţie de sine stătătoare. Pictura lăcaşului de cult a fost
executată în stil bizantin de pictorul Martinovici, apoi a fost
refăcută, în 1937, de meşterul Niţă Angelescu, iar în 1969 a fost
restaurată de zugravul Vasile Olteanu. Comuna Radu Negru era formată din
satele Radu Negru şi Stoeneşti, cu o colectivitate de oameni cu
deosebită trăire duhovnicească, însufleţiţi de venerabilii lor preoţi:
Alexandru Ionescu, Dan Dumitru Haralambie, Andrei Tutuianu şi Sima
Constantin.
Începand din 1960-1965, localitatea a fost dezafectată din cauza
apei care s-a ridicat la suprafaţa pământului. Sănii şi-au mutat
gospodăriile în municipiul Călăraşi, în cartierul Măgureni şi în comuna
Modelu. Parohia şi-a pierdut identitatea şi ultimii localnici au părăsit
vatra satului în 1970. Timp de două decenii, în mijlocul câmpului au
rămas să vegheze doar biserica şi crucile din cele două cimitire, unde
localnicii îşi lăsaseră moşii şi strămoşii, la creştetul cărora se rugau
cu evlavie, deplângând soarta tristă a strămutării.
Din mila lui Dumnezeu şi a purtătorului de biruinţa Sfântul Mare
Mucenic Gheorghe, după 1989, biserica pustiită şi ruinată a atras
atenţia binecredincioşilor creştini ortodocşi, botezaţi şi cununaţi
aici. S-a hotărât readucerea lăcaşului de cult la starea de cinste şi
închinare de altădată, astfel că prin osteneala preacucernicului
protoiereu Alecu Paulin au început demersurile de restaurare. Fericitul
întru adormire patriarh Teoctist, prezent la sfinţirea bisericii din
Ceacu, judeţul Călăraşi, a vizitat biserica ruinată şi a îndemnat la
reînvierea lăcaşului de cult.
În şedinţa Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din anul
1992, s-a hotărât ca în acest loc, care aparţinea jurisdicţional de
Arhiepiscopia Bucureştilor, să se înfiinţeze cu personalitate juridică
mânastirea de călugări Radu Negru.
Primul vieţuitor al acestei sfinte mânăstiri a fost ieromonahul
Macarie Pristavu. Odată cu înfiinţarea Episcopiei Sloboziei şi
Călăraşilor, mânăstirea a luat amploare, în 1995 fiind sfinţită de
episcopul de atunci, Preasfinţitul Nifon Mihăiţă, actualmente
arhiepiscop al Târgoviştei. Sub arhipăstorirea vrednicului de pomenire
episcop Damaschin Coravu, a cunoscut o mare înviorare monahismul în
Bărăgan, şi astfel Mânăstirea Radu Negru a căpătat un nou avânt în
vederea sporirii vieţii duhovniceşti a obstei, precum şi pentru continua
refacerea şi amenajarea aşezământului.
Treptat, au fost construite chilii, refăcută şi pictată
biserica, un ansamblu monahal ce cuprinde paraclisul Sfântul Arhidiacon
Ştefan, stareţia, trapeza, apoi s-au înălţat turnul, clopotniţa şi un
gard de piatră de 700 m, ce împrejmuieşte ca zidul unei cetăţi sfânta
mânastire. Odoarele de preţ ale aşezământului monahal sunt: icoana
făcătoare de minuni a Maicii Domnului, care aştepta neputrezită în
pământ de peste şapte decenii ca sa fie scoasă la lumină în 1997; de
asemenea, părticele din moaştele unor sfinţi cunoscuţi, care atrag
pelerini şi închinători.”
Moaste ce se afla in manastire
Dacă ajungeţi prin apropiere, nu rataţi această mănăstire! Este pur şi simplu o oază de frumuseţe, linişte şi pace Dumnezeiască.
articol preluat din..
