DOAMNE AJUTA!
Scumpă mamă, de nimic n-ai acum mai mare nevoie, decât să te rogi.
Fă-ţi din rugăciune izvorul puterii tale,
mijlocul descărcării sufletului tău,
lumina încrederii puternice,
tăria luptei grele îndelungi,
stâmpărarea inimii însetate de iubire,
despovararea temerii încrezătoare,
pacea duhului frământat
şi liniştea întregii tale fiinţe!
Rugăciunea mamei este o putere atotputernică.
Nici o rugăciune nu-i ascultată de Dumnezeu, mai grabnic şi mai deplin, decât rugăciunea mamei sfinte.
Nimeni pe lumea aceasta nu are atâtea dovezi de izbăviri, de minuni, de rugăciuni împlinite, de împliniri minunate de către puterea lui Dumnezeu, ca mama credincioasă.
Toate mamele din lume ştiu aceasta.
Toate mamele din lume au văzut aceasta.
Căci numai mama nu se roagă pentru ea.
Numai mama se poate ruga cu atâta putere, stăruinţă, căldură,încredere, pentru o altă fiinţă decât a ei.
Pentru o altă fericire decât a ei.
Pentru o altă mântuire decât a ei.
Pentru toate ale fiului ei.
Rugăciunii de mamă nimeni nu-i poate rezista: nici Cerul, nici pământul.
Ea răzbate prin orice primejdii,
trece prin orice ameninţări
şi biruie orice împotriviri.
Singura rugăciunea mamei este în stare de a fi aşa cum se cere fie o rugăciune adevărată.
O rugăciune aşa cum o doreşte şi o cere Dumnezeu.
O, dacă ar şti fiecare mamă cât de mult bine face rugăciunea nu numai sufletului ei, ci, mai ales, sufletului scump al fiinţei care creşte sub inima ei, umplând-o de lumină, înzestând-o cu frumuseţea şi fericind-o cu lumina şi harul sfintelor virtuţi trupeşti şi sufleteşti!
Astfel, cu cât mama petrece mai adânc şi mai mult în rugăciune, cu atât fiinţa care se va naşte va fi mai binecuvântată.
Sfânta Fecioară a ştiut acest lucru sfânt.
Şi, de aceea, îndată ce a primit sfânta înştiinţare, s-a sculat şi a plecat spre munţi, gata pentru meditaţie, gata pentru rugăciune (Luca 1, 39-56).
Acolo, împreună cu Elisabeta, o altă mamă sfântă,trebuie să fi înălţat spre Ceruri cele mai sfinte, curate, fierbinţi, şi mai dulci rugăciuni pe care puterile cereşti le vor fi auzit vreodată ridicându-se din vreo inima omenească.
Aşa s-a pregătit Mama cea mai Sfântă,
pentru Naşterea cea mai Sfântă
şi pentru Viaţă cea mai sfântă,
prin Jertfa cea mai sfântă,
cu rugăciunea iubirii celei mai sfinte.
Şi astfel s-a unit Viaţă Mamei cu a Fiului.
Jertfa Mamei cu Jertfa Fiului.
Şi slava Mamei cu Slava Fiului Său - de care a unit-o binecuvântarea lui Dumnezeu. Şi de Care n-o va mai putea despărţi nimeni şi nimic. Veşnic şi veşnic.
Scumpă soră şi mamă, umple-ţi inimă de aceste puternice gânduri!
Şi, urmând Pildă Prea Sfintei Fecioare şi Mame, pregăteşte-te şi tu să-ţi împlineşti marea datorie şi sfânta chemare de care este legată prin porunca lui Dumnezeu, fericirea şi mântuirea ta! ( Timotei 2,15).
Traian Dorz
din volumul "Scumpele noastre surori"
Scumpă mamă, de nimic n-ai acum mai mare nevoie, decât să te rogi.
Fă-ţi din rugăciune izvorul puterii tale,
mijlocul descărcării sufletului tău,
lumina încrederii puternice,
tăria luptei grele îndelungi,
stâmpărarea inimii însetate de iubire,
despovararea temerii încrezătoare,
pacea duhului frământat
şi liniştea întregii tale fiinţe!
Rugăciunea mamei este o putere atotputernică.
Nici o rugăciune nu-i ascultată de Dumnezeu, mai grabnic şi mai deplin, decât rugăciunea mamei sfinte.
Nimeni pe lumea aceasta nu are atâtea dovezi de izbăviri, de minuni, de rugăciuni împlinite, de împliniri minunate de către puterea lui Dumnezeu, ca mama credincioasă.
Toate mamele din lume ştiu aceasta.
Toate mamele din lume au văzut aceasta.
Căci numai mama nu se roagă pentru ea.
Numai mama se poate ruga cu atâta putere, stăruinţă, căldură,încredere, pentru o altă fiinţă decât a ei.
Pentru o altă fericire decât a ei.
Pentru o altă mântuire decât a ei.
Pentru toate ale fiului ei.
Rugăciunii de mamă nimeni nu-i poate rezista: nici Cerul, nici pământul.
Ea răzbate prin orice primejdii,
trece prin orice ameninţări
şi biruie orice împotriviri.
Singura rugăciunea mamei este în stare de a fi aşa cum se cere fie o rugăciune adevărată.
O rugăciune aşa cum o doreşte şi o cere Dumnezeu.
O, dacă ar şti fiecare mamă cât de mult bine face rugăciunea nu numai sufletului ei, ci, mai ales, sufletului scump al fiinţei care creşte sub inima ei, umplând-o de lumină, înzestând-o cu frumuseţea şi fericind-o cu lumina şi harul sfintelor virtuţi trupeşti şi sufleteşti!
Astfel, cu cât mama petrece mai adânc şi mai mult în rugăciune, cu atât fiinţa care se va naşte va fi mai binecuvântată.
Sfânta Fecioară a ştiut acest lucru sfânt.
Şi, de aceea, îndată ce a primit sfânta înştiinţare, s-a sculat şi a plecat spre munţi, gata pentru meditaţie, gata pentru rugăciune (Luca 1, 39-56).
Acolo, împreună cu Elisabeta, o altă mamă sfântă,trebuie să fi înălţat spre Ceruri cele mai sfinte, curate, fierbinţi, şi mai dulci rugăciuni pe care puterile cereşti le vor fi auzit vreodată ridicându-se din vreo inima omenească.
Aşa s-a pregătit Mama cea mai Sfântă,
pentru Naşterea cea mai Sfântă
şi pentru Viaţă cea mai sfântă,
prin Jertfa cea mai sfântă,
cu rugăciunea iubirii celei mai sfinte.
Şi astfel s-a unit Viaţă Mamei cu a Fiului.
Jertfa Mamei cu Jertfa Fiului.
Şi slava Mamei cu Slava Fiului Său - de care a unit-o binecuvântarea lui Dumnezeu. Şi de Care n-o va mai putea despărţi nimeni şi nimic. Veşnic şi veşnic.
Scumpă soră şi mamă, umple-ţi inimă de aceste puternice gânduri!
Şi, urmând Pildă Prea Sfintei Fecioare şi Mame, pregăteşte-te şi tu să-ţi împlineşti marea datorie şi sfânta chemare de care este legată prin porunca lui Dumnezeu, fericirea şi mântuirea ta! ( Timotei 2,15).
Traian Dorz
din volumul "Scumpele noastre surori"