Icoana Maicii Domnului de la
Manastirea Iviron,
cunoscuta in toata lumea sub denumirea de "Portarita", este cea mai
iubita si cinstita icoana din Sfantul Munte Athos. Icoana Maicii
Domnului Portarita se afla in paraclisul cel mic, din partea stanga,
imediat ce se intra in curte.
Manastirea Iviron se afla in partea de
nord-est a Sfantului Munte Athos, la tarmul Marii Egee, ea fiind zidita
de regii georgieni pana in anul 972, cand documentele deja o pomenesc.
Manastire zidita de georgieni (iviriti), Ivironul se afla astazi sub
conducerea grecilor. Biserica cea mare a manastirii se afla inchinata
Adormirii Maicii Domnului.
Manastirea va fi distrusa de piratii francezi, in anul 1259, iar mai
apoi din nou, la porunca imparatului bizantin Mihail al VIII-lea
Paleologul, pentru ca vietuitorii de aici se impotrivisera unirii cu
apusenii. Ultima distrugere a manastirii a avut loc in secolul al
XIV-lea, cand catalanii au pangarit locul. Manastirea Iviron este a
treia in ierarhia athonita, dupa manastirile Marea Lavra si Vatoped.
Domnii evlaviosi ai Tarii Romanesti au
sustinut esential viata Manastirii Iviron, dintre ei, documentele facand
pomenire de Neagoe Basarb, Radu Mihnea si Matei Basarab. Domnitorul
Serban Cantacuzino este cel ce a ctitorit, la anul 1680, paraclisul unde
se pastreaza cel mai de pret odor al manastirii, anume icoana Maicii
Domnului Portarita.
Icoana Maicii Domnului de la Manastirea Iviron - Portarita - "Portaitissa"
Icoana Maicii Domnulu facatoare de
minuni, numita "Portarita", se afla in paraclisul de la poarta
Manastirii Iviron, cum se intra in curte, pe partea stanga. Potrivit
traditiei athonite, aceasta icoana a venit singura, pe mare, din Bizant -
Niceea.
Se spune ca in vremea prigoanei
icoanelor - iconoclasmul - traia in Niceea Asiei Mici o vaduva
credincioasa, ce avea un singur fiu. Ea pastra cu mare evlavie aceasta
icoana a Maicii Domnului in casa sa. La un control facut de trimisii
imparatului, acestia au gasit icoana si au spus amenintator vaduvei:
"Da-ne bani ca sa scapi impreuna cu icoana ta, altfel vom implini
poruncile!". Atunci femeia le-a dat bani multi, sa-i dea un ragaz pana a
doua zi.
Noaptea l-a luat pe fiul ei si icoana si
au mers pe tarm. Femeia a scos icoana din casa si s-a dus cu ea la
malul marii si i-a spus: "Maica Domnului, eu nu mai pot sa te apar.
Stapana lumii, tu, ca Maica a lui Dumnezeu, ai stapanire peste toata
zidirea. Tu poti sa ne izbavesti si pe noi de mania stapanitorilor si
icoana ta de cufundarea in mare.", si a pus-o pe apa. Iar icoana a
venit, in chip minunat - dreapta, pe apa, fara a se scufunda - pana la
Sfantul Munte Athos.
Vaduva a fost mangaiata de aceasta
priveliste si i-a multumit Preacuratei, iar fiului ei i-a spus: "Copilul
meu, dorinta noastra cea catre Maica Domnului este deja implinita. Eu
sunt gata sa mor pentru credinta mea, prin mainile tiranilor, daca va
trebui, dar nu doresc si moartea ta. Te rog si te implor sa pleci in
partile Greciei."
Fiul a ascultat-o si a plecat la
Tesalonic, apoi in continuare a mers in Sfantul Munte Athos, in acel loc
unde, dupa putini ani, a fost ridicata Manastirea Iviron. Acolo a
devenit calugar si, dupa ce a trait in chip bineplacut lui Dumnezeu, s-a
mutat la cele vesnice." Se vede ca ajungerea lui acolo s-a facut dupa
iconomia si purtarea de grija a lui Dumnezeu, deoarece de la el au aflat
si pustncii Sfantului Munte istoria icoanei pe care, impreuna cu mama
sa, o aruncase in mare.
Dupa ani si ani, cand aproape de tarm
fusese construita Sfanta Manastire Iviron, calugarii au vazut intr-o
seara deasupra valurilor un stalp de foc ce ajungea pana la cer. In fata
privelistii iesite din comun, au ramas nemiscati si cantau. Vedenia a
mai continuat cateva nopti, pana ce s-au adunat si calugari de la alte
manastiri acolo, pe tarm. Atunci au vazut ca acel stalp de foc izvora
dintr-o icoana a Maicii Domnului, iar cand parintii vroiau sa se apropie
cu barca, icoana se indeparta. S-au intors in biserica manastirii si
s-au rugat cu credinta si lacrimi Maicii Domnului sa daruiasca acea
icoana manastirii lor.
Era atunci in Manastirea Iviron un
ieromonah cu numele Gavriil, care in lunile de vara traia ceva mai sus
de manastire, in nevointa si post aspru, asemeni unui inger pamantesc.
Lui i s-a aratat Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu si i-a zis: "Spune
egumenului si fratilor ca voiesc sa le dau icoana mea pentru a-i acoperi
si ajuta, apoi intra in mare si paseste pe valuri, si atunci vor
cunoaste toti buna voire a mea catre manastire."
Apoi toti monahii au iesit la tarm unde
Gavriil a pasit pe apele marii ca pe uscat si s-a invrednicit sa ia in
mainile sale aceasta icoana grea si de mari dimensiuni, pictata pe lemn.
Pe tarm, monahii s-au inchinat icoanei cu evlavie si mare bucurie. Apoi
cu cantari au dus-o in sfantul altar al bisericii manastirii.
In ziua urmatoare, insa, icoana nu a mai
fost gasita in biserica! Cautand-o, au gasit-o pe zidul manastirii,
deasupra portii centrale. Au adus-o in biserica, dar iarasi au gasit-o
la poarta. Acest lucru neobisnuit s-a intamplat de mai multe ori, pana
cand nedumerirea monahilor a fost dezlegata de Preasfanta, care i-a
aparut in vis egumenului, zicandu-i: "Spune fratilor sa nu ma mai
deranjeze de acum inainte, pentru ca eu nu doresc sa fiu pazita de voi,
ci eu sa va pazesc pe voi, nu numai in viata de acum, ci si in cea
viitoare. Si sa nadajduiasca in milostivirea Fiului meu si Stapanului
tuturor toti monahii traitori cu evlavie si frica de Dumnezeu in muntele
acesta virtuos. Acest dar eu l-am cerut de la El si iata, va dau voua
semn: cat timp veti vedea icoana mea in aceasta manastire, harul si mila
lui Dumnezeu nu vor lipsi de la voi."
Monahii s-au bucurat de toate acestea si
apoi au zidit un paraclis aproape de poarta manastirii, unde au pus
aceasta icoana facatoare de minuni, care se afla in acest loc pana
astazi. Datorita acestei intamplari, icoana a primit numele de
"Portarita".
Icoana este una de mari dimensiuni, ea
avand 1,30 x 1,90 metri. Icoana este ferecata, cu exceptia fetelor, cu o
imbracaminte de aur si argint, cu pietre pretioase, monezi de aur si o
multime de alte podoabe daruite de imparati, regi, egumeni, duci,
ofiteri si simpli credinciosi. Aceste odoare sunt dovezi ale minunilor
Preacuratei. Le-au oferit Maicii Domnului aceia care au primit ceea ce
au cerut de la ea.
S-a prorocit, de catre parinti, ca
la sfarsitul lumii, aceasta icoana va pleca pe mare, asa cum a venit. De
asemenea, se mai spune ca in momentul in care femeia va intra in
Sfantul Munte, icoana va parasi manastirea, nimeni nestiind incotro o va
apuca.
Icoana Maicii Domnului de la Manastirea Iviron - Portarita - minunile
Una dintre bucuriile pe care le-a facut
aceasta icoana celor rugatori este urmatoarea: un tanar pelerinj,
neprimind paine de la bucatar, a primit de la Maica Domnului un galben,
spre a-l da bucatarului. Bucatarul, dandu-si seama de unde era galbenul
respectiv, s-a cait.
Legat de painea din manastire, aici s-a
mai petrecut inca si o alta minune: cand manastirea nu a dat masa la
hram, de frica foametei, fiindca nu aveau destule provizii, atunci
milioane de furnici au inceput sa care graul din hambare. In amintirea
acestei minuni, pocaindu-se inaintea lui Dumnezeu, monahii si-au luat
canonul dragostei de a pune zilnic, la poarta manastirii, o lada de
lemn, cu paine, la indemana tuturor pelerinilor ce ii calca pragul.
Uleiul de la candela acestei sfinte icoane este leac pentru otrava.
Icoana prezinta o rana vindecata la
barbie, provenita dintr-o lovitura vrajmasa data de un pirat, in vremea
venirii arabilor in Sfantul Munte. Un soldat arab a lovit cu cutitul in
chipul acestei icoane, si indata a inceput a curge sange. Arabul vazand
minunea, s-a infricosat si cazand la pamant s-a pocait, s-a botezat in
legea crestineasca si s-a imbracat in haina monahiceasca, ramanand acolo
pana la moarte. Nevrand sa primeasca nume calugaresc, a cerut ca pentru
fapta sa sa fie numit Varvar - Barbarul. Dupa aceea a dus o viata
sfanta, lucru pentru care a fost recunoscut ca sfant. In biserica este
pictat pe zid Sfantul Varvar, cu imbracaminte de pirat.
In anul 1651, Maica Domnului Portarita o
va vindeca pe fiica tarului Alexei Mihailovici al Rusiei. Fata
paralizase si nu mai avea nici o sansa din partea doctorilor. In vis,
fetei i-a aparut Maica Domnului Portarita, care i-a zis sa i se inchine
icoanei sale. Tarul a cerut Patriarhiei Ecumenice icoana de la Iviron.
Calugarii au zugravit o copie fidela a icoanei si au dat-o tarului.
Icoana aceasta, copia, a fost adusa inaintea fetei paralizate care,
inchinandu-i-se, s-a vindecat.
Teodor Danalache
