CAUTI CAMASA UNUI OM FERICIT???????

DOAMNE AJUTA!

 CAUTI CAMASA UNUI OM FERICIT??????? ei bine ,e la mine !!!!!!! 

       Fericirea cea adevărată este cea sufletească, lăuntrică. Oamenii caută o fericire pământească, ce pleacă din afară. Se trudesc oamenii să facă mai întâi bogăţii, să se umple de bani, de plăceri şi de mărire lumească. Fericirea după care umblă cei mai mulţi constă în dorinţa de a avea spor la averi, belşug şi sănătate. Sunt bune şi acestea şi au şi ele rostul lor, dar nu valorează nimic, n-au nici un preţ, dacă nu sunt puse toate în slujba mântuirii sufleteşti. Lumea doreşte o fericire pământească, care n-are nimic cu mântuirea sufletului, ci dimpotrivă, e foarte primejdioasă. Câţi săraci nu s-au îmbogăţit şi au uitat cu totul de suflet! Când umblau cu pantalonii cârpiţi, cu opinci în picioare şi trăiau în  modestie şi sărăcie, mergeau la biserică şi se rugau; erau blânzi, liniştiţi, ruşinoşi şi temători de Dumnezeu. Aşa îşi creşteau şi copiii, dar de îndată ce au dat de bani s-au pus pe chefuri şi petreceri, împodobindu-şi casele cu fel de fel de lucruri şi mobile costisitoare. Toate acestea i-au făcut să uite pe Bunul Dumnezeu şi s-au îndepărtat astfel de Biserică uitând că mai sunt creştini.

Adevăratele comori

Trei prieteni se întorceau de la târg, după ce făcuseră treabă bună, vânzând-şi fiecare toate produsele. Ajunseră într-un sat tocmai când băteau clopotele pentru Sfânta Liturghie. Atunci unul dintre ei zise: - Se cade să ne oprim la Sfânta Liturghie, ca să ne rugăm şi să-I mulţumim Bunului Dumnezeu pentru binefacerile pe care le-a făcut cu noi. Ceilalţi doi însă, s-au împotrivit, zicând că trebuie să se grăbească pentru a ajunge mai devreme acasă, pentru a putea termina treburile, iar la Biserică vor merge altă dată. Aşadar, unul a intrat în Biserică, iar ceilalţi doi s-au grăbit spre casă. Dar aceştia n-au mers prea mult şi când au ajuns la marginea unei păduri, o ceată de oameni răi i-au prins, le-au luat toţi banii şi i-au legat de nişte copaci...



Când veni ce-l de-al treilea, îi găsi pe cei doi puţincredincioşi legaţi cobză şi văitându-se că li s-a furat tot avutul pe care l-au avut asupra lor. Cel credincios, care şi-a dăruit din timpul său pentru rugăciune şi la Sfânta Liturghie, a mulţumit lui Dumnezeu pentru că la ocrotit de răutăţi şi le-a zis cu blândă dojană celorlalţi doi: - Dacă nu vă grăbeaţi şi aţi fi rămas la Sfânta Liturghie să ne rugăm împreună, vă apăra şi pe voi Milostivul Dumnezeu. Dar… voi vă îngrijiţi numai de comorile de pe pământ şi aţi uitat de comorile cereşti, pe care hoţii nu le pot fura şi rugina nu le poate ataca. Din acel moment, cei doi au luat hotărârea decisivă de a nu mai ocoli Biserica şi frumoasa Slujbă a Sfintei Liturghii.