"Rugaciunea inimii deschise".

DOAMNE AJUTA!

Doamne,
ajuta-ma sa fiu pentru toti un prieten
care asteapta fara a obosi,
care are inima deschisa si buna,
care daruieste cu iubire,
care asculta neostenit,
care aduce multumire cu bucurie..
 pentru oricine are nevoie de sprijin.
Ajuta-ma sa fiu un prieten de nadejde
caruia sa i se poata adresa
oricine oricând doreste:
sa pot darui o prietenie linistitoare,
sa iradiez o pace plina de bucurie,
pacea ta, Doamne.
Fa sa fiu deschis si primitor
mai cu seama cu cei mai slabi si lipsiti de aparare.
Astfel, fara a face cine stie ce lucruri marete,
voi putea sa îi ajut pe ceilalti sa te simta mai aproape,
Doamne al blândetii.

Unii,doar dupa ratiunea cu care gandesc ei califica totul. Daca ei judeca aspru,ii vad pe ceilalti aspri. Daca il sfatuieste cineva cu gand bun pe unul dint-asta ,interpreteaza ca il judeca. E normal ca inainte de a-ti da cu parerea e sa judeci o situatie sau un om. Adica cercetezi cu judecata ,cu ratiunea. Important e sa nu il judeci critic ,acuzator ! Aici e raul.,in a judeca acuzator si patimas...si mai ales a avea incredere in judecata ta...care de multe ori te inseala ! Dar mai bine este sa avem incredere ca fiecare are o logica a lui si sa nu ne batem capul sa suprapunem logica noastra peste a lui. Ce face el ,e treaba lui,ce facem noi,e treaba noastra. Si asa,vom rabda si ii vom tolera pe toti asa cum sunt! Si,facand asa, ne va tolera Dzeu.si pe noi!

“Cautati mai intai imparatia lui Dumnezeu si dreptatea Lui si toate celelalte se vor adauga voua” zice Domnul. Scopul vietii este mantuirea sufletului,adica grija de a-l face apt de a intra in Raiul cel vesnic in orice moment(pentru ca plecarea in vesnicie poate fi in orice zi). “Osteneste-te ca si cum n-ai muri niciodata(adica cu simt de raspundere),insa ingrijestete de suflet ca si cum ai muri maine”..... Si nu uita ca fara Harul lui Dumnezeu nu este mantuire. Doua sunt “aripile “cu care trebuie sa zbori spre inaltimile spiritualer: -Faptele bune si -Harul lui Dumnezeu. Omule ,singur,numai prin eforturi proprii,nu ajungi in tara lui Dzeu, dar nici fara osteneala ta Dzeu nu te”catapulteaza”acolo!” O seara binecuvantata! Doamne ajuta!

ICOANE PICTATE DE NEPOATA MEA DANIELA MANESCU...

Puterea rugăciunii „Tatăl Nostru”

Inchide Evaluarea ta a fost adaugata cu succes.

Inchide Ne pare rau, a aparut o eroare in timpul adaugarii evaluarii tale.

Când Iisus a fost întrebat: „Doamne, noi cum să ne rugăm”, El a răspuns: „Voi să vă rugaţi aşa: Tatăl nostru, care eşti în ceruri/ Sfinţească-se numele tău/ Vie împărăţia ta/ Facă-se Voia ta/ Precum în cer, aşa şi pe pământ/ Pâinea noastră, cea spre fiinţă/ Dă-ne-o nouă astăzi/ fii ne iartă nouă greşalele noastre/ Precum şi noi iertăm greşiţilor noştri/ fii nu ne duce pe noi în ispită/ fii ne izbăveşte de cel rău/ Că a ta este împărăţia, puterea şi slava/ a Tatălui, a Fiului şi-a Sfântului Duh/ Amin”. Am reprodus rugăciunea Tatăl Nostru, nu pentru că ar fi cineva care n-o ştie, cât pentru ca fiecare s-o recitească şi să intre prin aceasta în spiritul ei chiar acum. Faptul că aceasta-i rugăciunea pe care ne-a lăsat-o Iisus însuşi este – poate – primul semn al puterii şi al însemnătăţii ei! Dacă Iisus ne-a spus „voi să vă rugaţi aşa”, aceasta are o noimă adâncă.

Cunoscutul medium american Edgar Cayce a afirmat că fiecare propoziţie din rugăciunea Tatăl Nostru corespunde unui plan profund al existenţei individului şi, în momentul în care este pronunţată o propoziţie, planul respectiv (adică spiritual, mental, emoţional sau fizic) răspunde dincolo de conştienţa noastră. În ce mă priveşte, am avut o experienţă în trecut, care mi-a dezvăluit că putem trăi anumite situaţii de stres major, capabile să ne acapareze mintea atât de puternic încât ajungem într-un punct în care „nu mai putem să ne rugăm” (atunci am primit din interior îndemnul de a spune rugăciunea în mod repetat, iar efectele au fost imediate). Mai mult, dacă ne aducem aminte în stări de stres că avem opţiunea rugăciunii, chiar a uneia pe care o ştim din copilărie, cum este Tatăl Nostru, putem observa cu uşurinţă că: 1) Am uitat rugăciunea şi ne căznim să ne aducem aminte cuvintele pe care le ştiam perfect; 2) În timp ce spunem rugăciunea, pierdem firul, nu avem capacitatea de a ne concentra asupra cuvintelor pe care le rostim; 3) Nu avem emoţia rugăciunii, percepţia implicării emoţionale; 4) O parte din mintea noastră spune rugăciunea şi o altă parte se gândeşte la lucrurile lumii (spui rugăciunea şi te gândeşti, în acelaşi timp, dincolo de voinţa ta, de control, de dorinţă, la procesul pe care-l ai, la o persoană care te necăjeşte, la boala care te chinuie, la durerile pe care le simţi). Mai există şi o altă manifestare a deconectării minţii noastre de Dumnezeu, care urmează celor deja menţionate, dar într-o anumită etapă a existenţei; ea apare mai rar sau este mai rar observată şi de aceea n-o amintesc aici.

Aşadar, în momentul în care nu mai putem să spunem rugăciunea Tatăl Nostru, când simţim că am uitat rugăciunea, când nu simţim emoţia rugăciunii şi când mintea spune rugăciunea, dar se gândeşte şi la treburile care-o frământă este semnul că ne-am deconectat de legătura noastră cu Dumnezeu, cu partea frumoasă, firească a sufletului nostru. Putem experimenta asemenea pierderi ale comunicării şi comuniunii cu Sinele dacă suntem bolnavi, ne obsedează o problemă de viaţă, suntem din cale afară de stresaţi sau ne chinuie un om/ o situaţie neferi­cită (în unele cazuri în situaţii aparent fericite, dar care au devenit obsesio­nale). În astfel de momente, puterea rugăciunii Tatăl Nostru i se dezvăluie celui ce insistă s-o spună. Concentrarea atenţiei asupra rugăciunii este cheia sau felul în care „cerem” să ieşim din prăpastia interioară în care ne-am afundat cu mintea, aşa încât ne simţim rău. Orice stare de rău, de orice natură ar fi ea, se răsfrânge în trăire, în sentimente, în gânduri şi, pe măsură ce întreţinem gândurile sau trăirile cu pricina, ne îndepărtăm mai mult de starea de rugăciune, ca şi de Dumnezeu sau de comuniunea interioară cu el.

După ce am obţinut concentrarea asupra rugăciunii, pasul esenţial este să spunem rugăciunea în mod repetat, şi de zeci, de sute de ori dacă este cazul, până când ajungem să simţim că suntem implicaţi emoţional în rugăciune, că nu avem dificultăţi în a o spune de la cap la coadă şi, în cele din urmă, până când ne vom gândi numai la rugăciune. Spusă în mod repetat, rugăciunea înlătură/ curăţă/ purifică gândurile minţii omeneşti. Tot ce ne obsedează, inclusiv durerea fizică, gândul la ceva sau la cineva, dorinţa de a avea sau de a nu avea ceva, se frânge, se disipează şi, în cele din urmă, dispare. O armă puternică în lupta cu mintea negativă, distructivă, o putere dincolo de cuvinte se ascunde în rugăciunea Tatăl Nostru, spusă repetat. Nu de trei ori, nu de zece ori să spunem rugăciunea, ci de atâtea ori cât are nevoie fiecare pentru a ieşi din propria prăpastie interioară!

Autor: MARIA TIMUC
http://www.jurnalul.ro

ICOANA PICTATA DE DANIELA MANESCU...NEPOATA MEA