9 martie 2011

BUNATATEA CALUGARULUI

DOAMNE AJUTA!
Pe un drum, un câine a sărit la un om şi a început să-l latre. Omul însă a pus imediat mâna pe o piatră şi a aruncat după animal. Câinele s-a ferit imediat şi, ce să vezi?!, a sărit mai tare la om, gata-gata să-l muşte. Speriat rău, omul a mai apucat doar să intre într-o curte şi să trântească poarta. Acum stătea acolo, în timp ce câinele urla de mama focului dincolo de gard. Chiar în acel timp, a trecut pe stradă şi un călugăr. Văzându-l, câinele a sărit la părinte, lătrând şi arătându-şi colţii. Liniştit, călugărul a scos o bucată de pâine din traistă şi i-a întins-o căţelului. Imediat, acesta a încetat să latre, s-a apropiat uşor-uşor şi, dându-şi seama de bunătatea omului, a luat bucăţica de pâine chiar din mâna acestuia şi a început să o mănânce de zor. Apoi s-a aşezat lângă călugăr, dând din coadă.
- Vezi, omule - i-a spus părintele celui din spatele gardului - bunătatea naşte totdeauna bunătate. Dacă tu ai fost rău cu câinele, cum ai fi vrut să fie el cu tine.
- Hai, vino şi mângâie-l! ;
Să nu mai faci niciodată un rău, acolo unde poţi face bine. Şi crede-mă, oriunde şi oricând poţi face numai bine. De tine depinde! ;
"Dragostea este bucuria de a face altora bucurii. " ( Sfântul Ioan Gură de Aur)


ASCULTAREA



  • Un om statea in coliba lui aplecat la rugaciune...dintr-odata coliba s-a umplut de Lumina si i-a aparut Dumnezeu. Domnul i-a cerut sa faca pentru el o munca. 
    I-a spus ca va trebui sa impinga stanca mare din fata colibei zilnic, cu toate puterile sale. Multi ani s-a muncit din greu, de la rasaritul la apusul soarelui, impingand din toate puterile, dar stanca era de neclinitit. Asa incat omul a ramas cu impresia ca sarcina lui este imposibil de realizat si ca toata munca lui va fi un esec. In fiecare noapte barbatul se intorcea trist si istovit in coliba lui, simtind ca intreaga zi a irosit-o degeaba. 
    Tocmai cand barbatul era mai descurajat, “cel rau” a aparut in gandurile acestuia : 
    - De atata timp impingi piatra si ea nici nu s-a clintit. De ce te distrugi 
    singur pentru asta? Petrece-ti timpul facand doar un efort minim si te vei simti mai bine... 
    Barbatul ostenit tocmai asa isi propusese sa faca, dar inainte de asta a decis sa se roage si sa-si spuna pasul lui Domnului. 
    - Doamne, a spus, am muncit mult si greu pentru Tine, adunandu-mi toate puterile sa fac ce mi-ai cerut. Acuma, dupa atata timp, nu am reusit sa misc piatra nici cu jumatate de milimetru. Cu ce am gresit? De ce am esuat?” 
    Domnul i-a raspuns intelegator: 
    - Prietene, cand ti-am cerut sa-mi slujesti, ti-am spus ca sarcina ta era sa 
    impingi cu toate puterile in stanca, ceea ce ai si facut... 
    Niciodata nu am spus ca ma astept ca tu sa o misti... 
    Sarcina ta era doar sa impingi...Si acum vii la Mine obosit spunand ca ai esuat... 
    Dar chiar asta e realitatea? 
    Priveste la tine…bratele iti sunt puternice si musculoase, spatele e vanjos si bronzat, mainile iti sunt batatorite de atata apasare, picioarele ti-au devenit solide si puternice. 
    Te-ai dezvoltat mult si capacitatile tale sunt peste ce te-ai fi putut astepta. Sanatatea iti este nestirbita. 
    Adevarat, nu ai miscat stanca. 
    Dar sarcina ta a fost sa ma asculti si sa impingi, ca sa-ti pui la incercare 
    credinta si increderea in intelepciunea Mea. Ceea ce ai si facut. 
    Si fiindca asta ti-ai dorit atata timp prietene, acum voi muta Eu stanca... 

    “Dumnezeu nu ne cere minuni. Acelea le face El.” 
    – Parintele Arsenie Boca 

ARHIVA BLOG

BIBLIA ORTODOXĂ