Milostenia

Mainile intinse reprezinta dureroasele nevoi ale lumii – foamea duhovniceasca, foamea trupeasca etc., la a caror alinare suntem chemati sa ajutam prin ceea ce dam. Ele reprezinta marea foamete duhovniceasca ce exista in lume – golul de Dumnezeu din fiecare inima – pe care numai Hristos il poate umple. Dam si noi, dar intai da El. Oricat de mult am da, nu este decat o particica din ceea ce primim. Cand e vorba de dat lui Sa dai dupa posibilitati.

Problema este ca cele mai multe din daniile facute bisericii sunt disproportionate fata de ceea ce avem, fata de cat castigam. Nu este important cat da un crestin, ci cat da in comparatie cu posibilitatile sale. Un dar nu trebuie sa fie mare spre a fi semnificativ.

El este mare sau mic in comparatie cu celelalte bunuri pe care le avem. Una din pildele cele mai insemnate de milostenie crestineasca este cea a vaduvei sarace care a venit la Templu intr-o zi si a dat "tot ce avea". Nu era cine stie ce, dar a facut sa sune clopotelul de la cutia darurilor, iar pe Hristos L-a facut sa-i aduca o lauda ce va continua sa rasune peste veacuri:

"Adevarat graiesc voua, ca aceasta vaduva saraca a aruncat in cutia darurilor mai mult decat toti ceilalti. Pentru ca toti au aruncat din prisosul lor, iar ea din Sa dai cu dragoste Dati pe masura blagosloveniei pe care ati primit-o de la Dumnezeu.

Apoi, dati cu dragoste. Adevarata daruire crestina incepe cu propria mea daruire lui Hristos, si porneste din ea, zicandu-ti: "Nu da, daca nu-L iubesti pe Dumnezeu. Dumnezeu nu are nevoie de ajutorul simbolic al celor nepasatori." Si dimpotriva, dania crestina spune: "Daca Il iubesti pe Dumnezeu, fa ca darul tau sa arate marimea iubirii tale."

Sa dai cu marinimie

Sa dai dupa posibilitati, cu dragoste. Sa dai cu marinimie. "Cel ce seamana cu zgarcenie, cu zgarcenie va si secera." Cand e vorba sa dai pentru Dumnezeu si pentru lucrarea Sa, daca e sa gresesti, greseste prin marinimie, asa cum ai face daca cineva drag ar fi in nevoie si ti-ar cere ceva.

Treci dincolo de cele practice si incearca cele duhovnicesti. "Cel ce seamana cu imbelsugare, cu imbelsugare va si secera", scrie Pavel intr-una din epistole. Da cu imbelsugare, si cu imbelsugare vei primi. 

Povestea celor sapte icoane facatoare de minuni ale Maicii Domnului si ale Sfintei Ana din Tinutul Neamtului

DOAMNE AJUTA!

Marturii ale credintei in Dumnezeu si in sfintii Sai, icoanele au constituit, timp de aproape doua milenii, speranta tuturor celor care s-au rugat pentru rezolvarea sutelor de nevoi aparute in timpul trairii pamantesti. Prin insasi natura lor, toate icoanele sunt binefacatoare si datatoare de ajutor crestinilor inchinatori. Unele icoane au dat insa, de-a lungul timpului, semne miraculoase ale puterii lor, vindecand boli care pareau de nevindecat, aducand ploi in vremuri de cumplita seceta sau curmand nenorociri ce amenintau sa nu se mai sfarseasca. La sfarsitul secolului al XIX-lea, episcopul si carturarul Melchisedec Stefanescu a intocmit o lista cuprinzand cele mai valoroase icoane facatoare de minuni aflate pe teritoriul tarii noastre. Dintre acestea, sapte se gaseau - si inca se mai gasesc - adapostite si cinstite in sfintele locasuri din judetul Neamt.

Manastirea Neamt  este renumita nu numai prin frumusetea si incarcatura ei istorica, ci mai ales prin faptul ca adaposteste cea mai veche si mai de pret icoana din Romania. Este vorba de icoana Maicii Domnului  cu trei maini - Tricheirousa, sau Lidianca, ultimul supranume fiindu-i dat dupa tara ei de origine. Istoria spune ca icoana, infatisand-o pe Nascatoarea de Dumnezeu tinandu-si Pruncul in brate, iar pe spate avandu-l pictat pe Sfantul Mare Mucenic Gheorghe, a fost facuta in anul 665, in Lida, ca reproducere a unei alte icoane aparute in mod miraculos pe un stalp de lemn, in anul 35 dupa Hristos. Se mai spune ca, prin anii 700, Sfantul Ioan Damaschin, aflat in timpul vietii pamantesti, a cazut prada unei intrigi, iar califul Damascului, Ualid, i-a taiat mana dreapta. "Atunci Sfantul, tiind mana sa taiata, a cazut inaintea acestei icoane a Maicii Domnului, cerand sa-l vindece, si Maica Domnului intr-adevar a vindecat mana Sfantului, care s-a alipit in chip minunat la locul ei", spun cronicile vremii. In amintirea minunii, Ioan Damaschin a pus sa se aseze in josul icoanei o mana din argint, iar de atunci, aceasta a purtat denumirea de Maica Domnului cu trei maini. In anul 1401, icoana a fost daruita de catre imparatul bizantin Manuel Paleologu domnitorului moldav Alexandru cel Bun. Ea a fost asezata cu mare cinste in Biserica Mirauti, din Suceava, iar in anul 1415 a fost mutata si a ramas pana azi in Manastirea Neamtului. Sfantul odor nu a scapat de incercari de-a lungul vremii. In timpul unei invazii pagane, un turc a intrat in manastire si a lovit icoana cu iataganul, vrand s-o despice in doua. Hrisoavele spun ca mana turcului a paralizat pe loc, iar taisul armei s-a facut bucatele. Marturie a veridicitatii acestei intamplari sta varful iataganului, care a ramas infipt, pana astazi, in lemnul icoanei. Secole la rand, Maica Domnului cu trei maini de la Neamt a infaptuit miracole care i-au uluit pe credinciosi. Sute de bolnavi fara scapare  s-au vindecat ca prin minune, iar multi dintre monahii care s-au rugat fierbinte in fata ei au fost canonizati dupa moarte si au devenit sfinti. Ca dovada a puterii dumnezeiesti, mai trebuie mentionat si faptul ca icoana lacrimeaza de fiecare data in preajma unor mari tulburari sau nenorociri abatute asupra omenirii.

                     Divorturi rezolvate de Sfanta Ana de la Manastirea Bistrita