Preaslavita Ta icoană
Făcătoare de minuni,
Ce vindecă orice rană
Doar prin post şi rugăciuni
O cinstim cum se cuvine
Închinandu-ne pios,
Căci la ceas de rugăciune
Ne aduce mult folos...
Din străfundul de icoană
De multi ochi suntem priviţi,
Parc-ar vrea ca sa ne spună,
Nu va temeţi ,îndrazniţi...
Să aveţi cu toţi credinţă,
Către Fiul cel iubit,
Cel ce e de o fiinţă
Cu tatăl, nedesparţit...
Maică Sfantă-mpărăteasă
Vas ales de Dumnezeu,
De viaţa păcătoasă
Tu să ne fereşti mereu...
Să ne fii ancoră tare
Când naufragiem în larg
Să ne stai pe-a vieţii mare
Sus ca steagul pe catarg...
Să cădem cu pocăinţă
Şi din suflet să-ţi grăim
Dă-ne-n inima credinţă
Ca toţi sa ne mântuim!.
Poezie de:Pr. MARIAN BOCĂNESCU - HUŞI, Jud. Vaslui.
Imnul Maicii Domnului de la Giurgeni l-a alungat pe cel rău! O mare minune
Preotul Marian Bocănescu este paroh la Biserica cu hramul “Înălțarea Domnului”, dar și al Sfântului Spiridon, din centrul orașului Huși. Are 41 de ani și o blândețe pe care rar am întâlnit-o până acum. Nu demult, mi-au fost dictate prin telefon versurile pe care le-a scris pentru Maica Domnului de la Giurgeni. Ele au apărut în ziarul “Obiectiv - ediție de Vaslui” în ziua care anunța venirea Icoanei Făcătoare de Minuni a Maicii Domnului în municipiul reședință, la doar câteva ore după ce au fost scrise. Doamna din Huși care mi le-a dictat misterioasă, prin telefon, mi-a spus că preotul care le-a scris nu vrea să-i fie amintit nici măcar numele. I-am respectat dorința, dar, iată, în acest început de septembrie, pot scrie povestea poeziei ce a devenit imediat imnul Maicii Domnului de la Mănăstirea Giurgeni. Și nu numai povestea ei, ci și minunile pe care le-a făcut Maica Domnului de la Giurgeni cu acest preot.
Cu siguranță gândul de a pleca spre Huși, în necunoscut, a fost de unde trebuia, pentru că miercuri, 1 septembrie, mi s-a împlinit dorința de a ajunge în fața părintelui Marian Bocănescu. M-am rugat nu o dată să ajung să-l cunosc, chiar din clipa în care i-am scris poezia cu pixul pe hârtie. Dar nu m-am grăbit spre el, pentru că am observat și am învățat și din experiență că ceea ce ne dorim se întâmplă întotdeauna când trebuie să se întâmple, nu când vrem noi.
M-am trezit în prima zi de septembrie cu gândul că discuția cu părintele Bocănescu este o prioritate în viața mea și, deși atunci nu știam nici numele lui, nici unde slujește, am pornit cu o mașină de ocazie spre Huși. Am anunțat-o pe doamna care îmi dictase poezia că vin spre Huși de-abia după ce am pornit la drum, pentru a nu refuza să se întâlnească cu mine. Am lăsat în voia lui Dumnezeu ceea ce-avea să se întâmple și am făcut bine. Secretul este că mă rog continuu la Maica Domnului și la sfinții pe care îi iubesc să fie cu mine. Să nu gândiți că sunt obraznică, dar tare le simt ajutorul.
După ce doamna a venit în calea mea, mi-a promis o întrevedere de maxim zece minute cu părintele, pentru că este foarte ocupat cu o lucrare și nu vorbește și nu primește pe nimeni. Tremuram gândind la neprevăzutul ce mă aștepta, dar eram totodată încrezătoare că totul va fi bine.
O biserică veche, ca din inima unui sat unde totul s-a păstrat pur, o curte simplă și un atelier m-au primit ospitaliere. Când a apărut părintele, nu știam ce să cred. În haine de muncă, cu înfățișarea și tinerețea unui om căruia parcă nimic, niciodată, nu i-ar putea dărâma citadela de liniște pe care și-a înălțat-o peste tot - până și în ochii celor trei băieți ai săi, dintre care doi gemeni - m-a primit cu cel mai firesc aer din lume. Mai întâi ne-a arătat ceea ce lucra: rama portativă ce trebuie să ajungă la Giurgeni peste o zi. Rama aceasta va adăposti icoana Maicii Domnului când va mai pleca în lume. La Vaslui, ea a venit purtată simplu, dar iată, de-acum va exista un suport special ce o va susține.
Șapte zile Acum înțeleg de ce dră[cenzurat]ște părintele timpul și îi dau dreptate. Îmi propun să nu întârzii în preajma lui, dar minunea începe. Ne arată cu drag în ce fel a gândit să realizeze bijuteria mare. Iată, Maica Domnului și-a ales omul care merită să înfăptuiască ceea ce trebuie înfăptuit. Părintele Bocănescu a proiectat și a gândit singur întreaga lucrare. Rama portativă cu chenar sculpat are două brațe cu spații laterale și o ușă pe spate, pe unde se va așeza icoana. Deasupra ramei, ca o coroniță, sunt doi îngeri. Câteva motive florale reprezintă cerul, iar crucea dintre cei doi îngeri reprezintă altarul răstignirii.
“Sulița din mâna îngerului din stânga este sulița cu care a fost împuns Mântuitorul Iisus Cristos în coasta din care i-a curs sânge dar, în același timp, sulița mai reprezintă și sabia care a trecut prin sufletul Maicii Domnului, despre care dreptul Simion spunea: «Prin sufletul tău va trece sabia». Amândoi îngerii țin în mână un prosop, în care este înmuiat sângele Mântuitorului, adus ca jertfă. Îngerul din dreapta ține un burete, reprezentând buretele care a fost înmuiat în fiere și oțet de către soldați și dat Mântuitorului, pe cruce: «Poporul meu, ce am făcut ție și cu ce mi-ați răsplătit Mie? În loc de mană, cu fiere, în loc de apă cu oțet, și în loc de a mă iubi, pe cruce m-ați pironit!?»”, povestește el.
Deși această ramă portativă este sculptată și îngerii de deasupra ei la fel, părintele trebuie să o termine în șapte zile. Asta pentru că, peste două zile, Icoana Făcătoare de Minuni a Maicii Domnului de la Giurgeni va pleca la Moinești, unde va binecuvânta credincioșii veniți la sfințirea unei biserici noi, închinate Sfântului Nicolae. Iată că, după ce Maica Domnului a ieșit în lume, binecuvântând Vasluiul, pornește în pelerinaj prin țară. Dacă nu a refuzat Vasluiul, părintele arhimandrit Antonie nu mai poate refuza nici celelalte cereri. Asta cred că își dorește Maica Domnului: să salveze cât mai mulți oameni aflați în durere. “Hai să facem o troiță”
Sunt primită în biserică și aici deja Maica Domnului ne-a înfrățit pe toți trei. Călăuza mea, părintele și eu vorbim aceeași limbă, a iubirii dumnezeiești. Iubirea și mila Maicii Domnului îl fac pe părintele să îmi răspundă la întrebările pe care i le pun. Doamna de lângă mine a uitat de cele zece minute pe care mi le promisese cu mare greutate. Timpul s-a oprit în loc, poate pentru ca povestea aceasta să existe. Am primit și am notat totul cu bucuria unui muribund care întrezărește câte un pic de lumină.
Părintele Marian Bocănescu este din neam de preoți. Bunicul i-a fost preot, străbunicul bunicului și tot așa... Într-o zi, aici în biserica “Înălțarea Domnului” din Huși, a venit părintele Mina Dobzeu. Exact cu opt ani în urmă.
“Părintele Mina mi-a arătat niște medalioane sculptate de el, cu Maica Domnului, cu Domnul Iisus, cu Sfinții Îngeri și mi-a spuis: “Hai să facem o troiță!”. Mi-a dat binecuvântare și am început să sculptez troița înaltă de șase metri. Astăzi, ea este amplasată în curtea Episcopiei și este prima mea lucrare. Medalioanele sunt făcute de părintele Mina, troița de mine”, povestește părintele.
Când sculptează, preotul Bocănescu are o inspirație specială, lucrează de parcă ar ști să facă de când lumea ceea ce face:
“Exact ca și cu poezia. La fel s-a întâmplat și cu sculptura”, mărturisește el.
Salvat de Maica Domnului
Totul a început în ziua în care doamna care mă însoțește a bătut la poarta părintelui, pentru a-i propune să sculpteze racla în care sunt depuse astăzi moaștele sfinților care se găsesc la mănăstirea Giurgeni. I-a vorbit despre icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului și i-a dăruit o copie. Părintele Bocănescu s-a apucat imediat de treabă, isprăvind lucrarea în scurt timp. Racla a fost dusă la Giurgeni, unde-i este locul, iar părintele a rămas să slujească în parohia sa. Asta până în ziua în care Maica Domnului avea să îi descopere adevărul despre lucrarea pe care o face la Giurgeni.
“La o săptămână după ce mi-a aurit racla pe care am sculptat-o pentru sfintele moaște, a venit la mine Florin Băhnăreanu - și el și soția lui sunt restauratori de icoane - și mi-a adus o fotografie a unei icoane restaurate. El a fotografiat bucățica pe care a restaurat-o și mi-a arătat că sub ochiul pe care îl restaurase era altă pictură. Așadar, am văzut o icoană făcută de cineva, peste o pictură a lui Gheorghe Tătărăscu. Acolo era o suprapunere a ochilor în aceeași direcție. Numai că ochiul pictat de Tătărăscu era mai deschis, iar celălalt mai închis. M-am dus cu gândul la icoana de la Giurgeni. Nu cumva și-acolo e ceva asemănător? Nu am gândit asta cu sensul de ispitire. Așa mi-a venit gândul”, povestește el.
În scurt timp, era în atelier când, în timp ce sculpta, i-a sărit o așchie în ochi: “Am auzit mai întâi un pocnet, ca și cum aș fi fost avertizat că o să se întâmple ceva. A zburat o bucățică de lemn. Când am dat să tai a doua oară cu fierăstrăul, mi-a sărit o așchie mare în ochiul stâng. Am simțit o durere foarte mare. Așchia mi s-a înfipt în cornee. Îmi curgea sânge și un lichid din ochi. Am fost dus direct la Iași. Îmi plesnise corneea. Am început să mă rog la Maica Domnului să mă ierte că m-am îndoit de ochii din icoană și să mă ajute să văd iarăși. L-am chemat și părintele Arsenie Boca, la care am mare evlavie, în ajutor, apoi am sunat la doamna care mi-a dăruit icoana de la Giurgeni și am rugat-o să sune la mănăstire să spună ce mi s-a întâmplat, pentru ca părinții să se roage la Maica Domnului pentru mine”.
Trebuia să fie operat în acea zi de joi, dar când a intrat asistenta în salon cu perfuziile, a spus deodată: “Ce tare miroase a mir de biserică”.
“Eu nu aveam la mine mir, așa că acela a fost un semn care m-a încurajat că Cineva este cu mine. Mi-a dispărut îndoiala din suflet și, deși eram în mare suferință, am simțit în suflet cea mai mare pace. Spuneam întruna rugăciunea de pe spatele icoanei Maicii Domnului de la Giurgeni. Nu contează mărimea rugăciunii, trebuie să plece totul din inima omului. Am fost operat vineri, de ziua Sfinților Împărați Constantin și Elena. Spuneam: Doamne, măcar cu ochelari să văd, dar după trei săptămâni am început să văd mai bine cu ochiul stâng decât cu dreptul. Este pătrunzător ca un far”, spune părintele Bocănescu.
Imediat a început să scrie poezii: “Nu mai scisesem poezii, dar deodată au început să curgă versurile în mintea mea”.
Prima poezie a fost “Lacrima părintelui Arsenie”. “Are 28 de versuri, data morții lui”. Au urmat altele, până când, într-una din nopți, nu a putut dormi deloc. Ceva l-a ținut treaz până spre dimineață.
“Aproape de ora 5.30, eram gata să adorm, când ceva m-a zguduit și mi-a spus: «Ia și scrie!». Am ieșit afară, m-am așezat la masă și am scris poezia. Era între zi și noapte. Se mijea de ziuă. Am început să scriu automat parcă: Preaslăvita ta icoană/Făcătoare de minuni... Am pus creionul jos și m-am liniștit. Maica Domnului mă iertase pentru îndoială. Ceea ce mi
s-a întâmplat a fost un exemplu pentru ca nimeni să nu se mai îndoiască de ochii Maicii Domnului de la Giurgeni”, mărturisește.
“Temă de rezolvat pentru mine”
Poezia pentru Maica Domnului de la Giurgeni a fost scrisă în ajunul venirii Maicii Domnului la Vaslui, iar întâmplarea care urmează s-a petrecut o zi mai târziu. Era luni, prima zi în care icoana Maicii Domnului de la Giurgeni se afla în Vaslui. Seara, la Biserica “Sfânta Parascheva” s-a săvârșit Taina Sfântului Maslu, la care a participat și părintele Marian Bocănescu.
“În acea seară de luni, m-am hotărât să merg cu familia la icoană. La ora 19.30, a început Sfântul Maslu, la care am participat alături de ceilalți preoți. Ne-am întors la Huși cam pe la ora 12.30. Ceea ce urmează să vă povestesc nu mi s-a mai întâmplat niciodată în cei 16 ani de când sunt preot. La ora trei noaptea se bătea cu disperare în poarta mea. Am ieșit afară și am văzut o familie de oameni speriați, care veniseră să îmi ceară ajutorul. «Haideți părinte, că băiatul nostru, Cristinel, spune că a intrat în iad. Este îngrozitor ce se întâmplă». Trăgeau de mine și strigau de cred că au trezit tot Hușul! Am ajuns repede acolo și am găsit imaginea disperării. Două salvări și mașina poliției stăteau la poartă, dar nu puteau interveni pentru că nu se putea apropia nimeni de băiat. Era lovit la arcadă și se zbătea îngrozitor. Epilepticii își înghit limba, pe când băiatul ăsta scotea foarte tare limba afară, scotea tot felul de sunete, făcea ca pisica, cu mâinile încleștate, așa cum ține pisica ghearele și se năpustea spre noi. Când îl apucau doi oameni de braț, avea o putere, de-i arunca pe amândoi departe. Se băga sub masă. Era imaginea omului în iad. Cu un an în urmă, îl cununasem pe băiat, așa că le-am spus: Ia ieșiți voi afară, la toți. Când am rămas singur, am pășit peste băiat cu epitrahilul pe gât și cu cartea în mână și am început să citesc rugăciuni de dezlegare. El a început să urle și să se zbată mai tare. Am spus deodată: Maica Domnului, ajută-mă! Și am început să spun poezia Maicii Domnului de la Giurgeni, sub formă de rugăciune. În timpul ăsta, tot venea și se năpustea spre mine. După ce-am terminat poezia, am spus: Maica Domnului, părinte Arsenie Boca, ajutați-mă, vindecați-l! În nici zece secunde a căzut pe podea cu fața în jos, în forma unei cruci. Stătea nemișcat. M-am dus să mă uit dacă nu a murit. A ridicat deodată capul și a început să spună: “Mama, mama”. Am luat un prosop și i-am șters fața plină de sânge. Hai, Cristinel să spunem Tatăl nostru, i-am spus. Când am ajuns la «... și ne iartă greșelile noastre», iarăși a căzut răstignit, cu limba în sus. Apoi, puțin câte puțin, și-a revenit. «De ce-ai venit la ora asta la mine, părinte?», m-a întrebat. Nu știa nimic din ceea ce s-a întâmplat. După ce s-a calmat, l-au suit în salvare și l-au dus la Vaslui. L-am trimis la icoana Maicii Domnului de la Giurgeni, care se afla la biserica Sfintei Parascheva. Mi-au povestit părinții că l-au dus acolo, dar i s-a făcut rău în fața icoanei. Oricum, băiatul nu mai are nimic. M-am întâlnit cu el prin Huși și mi-a spus că totul este în ordine. El lucrează în Italia și venise cu soția acasă, când s-a întâmplat povestea. La câteva zile după întâmplare, a venit la mine sora lui, care lucrează în Spania. Acolo, în Spania, i-a luat foc camera și a ars tot. Mi-a povestit că i-au ars toate bijuteriile din aur și că un preot i-a recomandat să facă acasă Sfântul Maslu cu doisprezece preoți. A venit la mine să mă roage să o ajut. Ea a avut foc în casă în Spania în aceeași perioadă în care fratele ei, Cristi, a avut problemele acelea. Am întrebat-o dacă au tatuaje și piercing în familie. A avut o reacție ciudată. Încerca să își scoată ce avea la buric, speriată. A confirmat că aveau demonul beției și al desfrâului în casă. Fata trăia necununată. M-am dus acasă la ei, în casa părinților, în care a avut loc și istoria cu Cristi și am făcut Sfântul Maslu”, povestește părintele.
