poezie creştină recitată de maestrul Marcel Iureş; din păcate, nu ştiu cine este autorul acestor versuri
Ca să fii rege peste animale
Nu-i cine ştie cît.
Trebuie doar să fii mai puternic decît ele.
Şi-atît.
Ca să fii rege peste păsări
este puţin mai greu. Dar frumos.
Trebuie să zbori mereu mai înalt decît ele
şi niciodată mai jos.
Ca să fii rege peste flori
trebuie să suporţi la hotare mărăcinii şi spinii
şi, mai ales,
trebuie să înmiresmezi către lume mai mult decît crinii.
Ca să fii rege peste înstelare
trebuie să te aşezi printre luceferi – călător spre Orion
şi, reprivindu-te de jos,
să fii mai luminos decît oricare. Şi fără trudă.
Ca să fii rege peste ape şi vînt
trebuie să înveţi osanale ca îngerii
şi să le aduci pe pămînt
alinare pentru lacrima corbilor din Valea Plîngerii.
Ca să fii rege peste oameni
este mai greu decît toate. Altceva.
Trebuie să trăieşti şi să mori pentru ei,
învăţîndu-i ce înseamnă a iubi, a ierta...
Dar, cel mai minunat,
este să poţi fi rege peste tine însuţi, atunci cînd alegi binele,
fie din bucuria altuia, fie din plînsul tău.
Şi să încheiem înţelept şi frumos.
Şi, mai ales, cum se cuvine.
Încoronarea ta o face Hristos
cînd mergi pe drumul dinspre rău spre bine.
În clipa aceea, Veşnicia te cumpăneşte.
Dacă vrei să fii rege, alege binele!
Hei! Grăbeşte!