Intr-o zi, un taran iesi pe ogor, la semanat. Un graunte, ramas
pe varful unui bulgare de pamant, a inceput sa se laude catre altul,
aflat adanc sub brazda:
- Vezi tu, frate, zaci acolo luptandu-te cu frigul pamantului si
cu bezna, tanjind dupa o raza de soare, dupa lumina si caldura. Eu,
fratioare, o duc mult mai bine, in timp ce tu te chinui.
Dar, in clipa aceea, o cioara a coborat pe neasteptate din
vazduh si a inghitit grauntele ramas la vedere. In schimb, fratele sau
de sub brazda incolti peste putin timp si, din micul graunte, iesi din
pamant un spic frumos si trainic. De-abia acum, lumina si caldura
soarelui ii faceau cu adevarat bine. Cu vremea, spicul deveni copt si
roada lui multa.
Astfel, speranta si smerenia celui de-al doilea i-au adus
adevarata viata, in timp ce mandria l-a costat scump pe primul.
Greutatile vietii nu trebuie sa ne sperie si sa ne descurajeze, caci
Dumnezeu vede suferinta si credinta noastra si ne va rasplati negresit.
Cu speranta si rugaciune, putem trece peste orice obstacol al vietii.
Insa cei a caror inima este plina de ei insisi, in care nu mai este loc
si pentru Dumnezeu, adica pentru iubire, pentru speranta si incredere,
aceia sfarsesc, asemenea primului graunte, in ghearele pasarii negre -
diavolul.
"Dumnezeu sta impotriva celor mandri, iar celor smeriti le da har."
