Odata, Macarie Egipteanul a
mers de la Sketis la muntele Nitriei, la liturghia avvei Pambo. Batranii
de aici l-au rugat: "Spune un cuvant fratilor!". El a zis: "Eu inca nu
am devenit calugar, dar am vazut calugari. Odata, stateam in chilia mea,
la Sketis, si ma sacaiau gandurile, zicandu-mi: "Du-te in pustiu si
vezi ce-i acolo!". M-am luptat cinci ani cu gandul acesta,
intrebandu-ma: oare nu vine de la demoni? Dar cum gandul staruia, am
plecat in pustiu. Si am gasit acolo un iezer cu apa, iar in mijlocul
iezerului o insula. Cand fiarele pustiului au venit sa se adape, am
vazut in mijlocul lor doi oameni goi si am inceput sa tremur din tot
trupul, gandindu-ma ca sunt duhuri. Dar ei m-au vazut ca tremur si mi-au
zis: "Nu te teme, si noi suntem oameni". Eu i-am intrebat: "De unde
sunteti si cum ati ajuns in pustiul acesta?". Ei au raspuns: "Suntem de
la chinovie. Ne-am inteles intre noi si am venit aici impreuna, acum
patruzeci de ani: unul este egiptean si celalalt libian". Apoi m-au
intrebat ei pe mine: "Ce se mai intampla in lume, ploua la timp, sunt de
toate?". Eu le-am zis: "Da". I-am intrebat din nou: "Cum pot deveni
calugar?". Ei imi zic: "Daca nu renunti la tot ce-i lumesc, nu poti
deveni calugar". Le-am raspuns: "Dar eu sunt slab, nu pot face ca voi".
Ei mi-au zis: "Daca nu poti face ca noi, stai in chilia ta si plange-ti
pacatele". I-am intrebat: "Iarna nu va este frig? Vara nu va ardeti
trupurile?". Ei au zis: "Dumnezeu ne-a randuit astfel, incat iarna sa nu
ne fie frig, iar vara sa nu ne vatame arsita". De aceea va spun, eu
inca n-am devenit calugar, dar am vazut calugari. Iertati-ma, fratilor".
