CUM TREBUIE SA TE ROGI

- Sa te rogi în general si sa spui: “Doamne, Iisuse Hristoase, miluieste pe cei ce sufera trupeste si sufle­teste“, în aceasta rugaciune sunt cuprinsi si cei adormiti. Daca-ti vine în minte o ruda, spune si pentru ea o rugaciune: “… Miluieste pe robul Tau cutare“, si treci imediat la rugaciunea generala pentru toata lumea, “… Miluieste toata lumea Ta”. Poti sa-ti aduci aminte de o persoana care are nevoie si sa te rogi putin pentru ea, dupa care spune: Doamne, Iisuse Hristoase, miluieste-ne pe noi si sa te doara pentru toti, ca sa nu plece… trenul doar cu un calator. Sa nu ne oprim numai la o singura persoana si dupa aceea sa nu putem ajuta cu rugaciunea nici pe ceilalti, nici pe noi însine. Când, de pilda, te rogi pentru un bolnav de can­cer, sa te rogi pentru toti bolnavii de cancer si sa spui si o rugaciune pentru cei adormiti. Sau vezi un neferi­cit. Mintea ta sa mearga imediat la toti nefericitii si sa te rogi pentru ei. Imi aduc aminte ca atunci când eram mic am vazut un cersetor ce tragea sa moara alaturi de o casa turceasca, la zece metri mai departe de a noas­tra, îl chema Petru. Dimineata turcoaica l-a gasit lânga casa
 ei si miscându-l sa se scoale, si-a dat seama ca a murit. Chiar si acum îl mai pomenesc. Câti astfel de “Petru”‘ exista în lume! Atunci când cineva se roaga în mod
 special pentru o persoana, dar se gândeste ca sufera si semenii nostri, se foloseste pentru ca i se strapunge inima. Astfe
l, cu inima îndurerata, de la cazurile concrete merge la cele generale si ajuta tot mai mult prin rugaciunea inimii.


RUGACIUNE CÂND INTRI ÎN BISERICA

Veselitu-m-am de cei ce mi-au zis: în casa Domnului voi merge. Iar eu întru multimea îndurarilor Tale, Doamne, voi intra în casa Ta; inchina-ma-voi în biserica Ta cea Sfânta, Doamne, povatuieste-ma cu dreptatea Ta, pentru vrajmasii mei îndrepteaza înaintea Ta calea mea, ca fara alunecare sa preaslavesc o Dumnezeire: pe Tatal si pe Fiul si pe Sfântul Duh, acum si pururea si în vecii vecilor.
Amin.

RUGACIUNEA LA ICOANA MÂNTUITORULUI

Preacuratului Tau chip ne închinam, Bunule, cerând iertare gresalelor noastre, Hristoase Dumnezeule, ca de buna voie ai primit a Te sui cu trupul pe cruce ca sa scapi din robia vrajmasului pe cei ce i-ai zidit. Pentru aceasta, cu multumita strigam Tie: toate le-ai umplut de bucurie, Mântuitorul nostru, care ai venit sa mântuiesti lumea. Amin.

RUGACIUNEA LA ICOANA MAICII DOMNULUI

Nascatoare de Dumnezeu, ceea ce esti izvorul milei, învredniceste-ne si pe noi milostivirii tale. Cauta spre robul tau cel pacatos. Arata-ti puterea ta, ca totdeauna. Caci nadajduind întru tine îti strigam, cum oarecând ti-a strigat Gavriil, mai marele voievod al celor fara de trup: Fecioara bucura-te!
Amin.
Trecem prin fata icoanelor la care ne închinam si ne rugam pentru noi si pentru iertarea celor morti.
Dupa ce depunem coliva si sticla cu vin pe masa, mergem sa cumparam lumânari, tamâie, prescura si candelute. Punem o candeluta pe coliva si o aprindem; desfacem capacul sau dopul sticlei cu vin, apoi punem o lumânare înfipta în coliva, dar nu o aprindem decât atunci când se cânta „Vesnica pomenire”.
Cu pomelnicul pentru toti mortii din familie scris citet, chiar cu litere de tipar, lumânare, prescura si tamâie mergem la parinte si le înmânam. În acelasi timp, în hârtia cu pomelnicul mortilor vom pune si o suma de bani, tot dupa posibilitatile fiecaruia.
Ne întoarcem în dreptul colivei noastre unde asteptam terminarea slujbei în liniste, fara a vorbi cu vecinul sau vecina si cu telefonul mobil oprit.
Dupa ce se cânta „Vesnica pomenire” si slujba s-a încheiat ne deplasam cu coliva si sticla cu vin în fata Altarului unde preotul va turna vin peste coliva si va rosti o rugaciune de iertare. Apoi va turna putin vin care va fi utilizat pentru folosul bisericii si va lua putina coliva.
Ne deplasam dupa aceea la cimitir unde vom astepta ca parintele sa vina la fiecare mormânt. În acest timp vom aprinde lumânari si tamâie. Dupa ce preotul termina slujba vom împarti la persoane care i-au cunoscut pe morti pachetele cu coliva si alte bunuri ce le placeau decedatilor.
Ne întoarcem acasa si, cu gândul la cei morti din neamul nostru ne vom ruga lui Dumnezeu pentru odihna si iertarea pacatelor lor, apoi servim masa în familie, iar daca este parastas, împreuna cu cei invitati.

RUGACIUNEA PENTRU CEI ADORMITI

Pomeneste, Doamne, pe cei ce întru nadejdea învierii si a vietii celei ce va sa fie au adormit, parinti si frati ai nostri, si pe toti cei care întru dreapta credinta s-au savârsit, si iarta-le lor toate gresalele pe care cu cuvântul sau cu lucrul sau cu gândul le-au savârsit si-i asaza pe ei, Doamne, în locuri luminoase, în locuri cu verdeata, în locuri de odihna, de unde a fugit toata durerea, întristarea si suspinarea si unde cercetarea fetei Tale veseleste pe toti sfintii Tai cei din veac. Daruieste-le lor si noua împaratia Ta si împartasirea bunatatilor Tale celor negraite si vesnice si desfatarea vietii Tale celei nesfârsite si fericite.
Ca Tu esti învierea si odihna adormitilor robilor Tai (numele de botez al mortilor), Hristoase, Dumnezeul nostru si Tie slava înaltam, împreuna si Celui fara de început al Tau Parinte si Preasfântului si Bunului si de viata facatorului Tau Duh, acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.
Cu sfintii odihneste Hristoase, sufletele adormitilor robilor Tai, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viata fara de sfârsit.

ALTA RUGACIUNE PENTRU CEI ADORMITI

Pomeneste, Doamne, ca un bun, pe adormitii robii Tai, si câte în viata au gresit iarta-le lor, ca nimenea nu este fara de pacat, fara numai Tu, cela ce poti si celor raposati a le da odihna.
Odihneste, Dumnezeule, pe robii Tai si-i asaza în Rai, unde cetele sfintilor, Doamne, si dreptii ca luminatorii stralucesc, trecându-le lor toate pacatele.
Cu sfintii odihneste, Hristoase, sufletul robilor Tai, unde nu este durere, nici scârba, nici suspinare, ci viata fara de sfârsit.

MAI SANT SI OAMENI BUNI

Se spune că odată Bunul Dumnezeu împreună cu Sfântul Petru mergeau pe pământ, ca să vadă cum o mai duc oamenii. Izbit de mulţimea răutăţilor întâlnite în lume, Sfântul Petru zise către Domnul Atotţiitorul:

- Doamne, pentru ce mai ţii lumea aceasta cu atâtea ticăloşii şi nu o prefaci deodată în praf şi pulbere?!

- Cum să o pierd Petre, zise Dumnezeu. Mai sunt atâţia oameni buni şi atâţia copilaşi nevinovaţi pe pământ. Cu ce sunt ei vinovaţi ca să piară?

- Păi, pierde-i numai pe cei răi Doamne, căci s-au înmulţit şi fac atâtea rele.

Deodată, Sfântul Petru, călcând într-un muşuroi de furnici, începu să dea cu mâinile de sus în jos, omorând furnicile care-l înţepau.

- Ce faci Petre, zise Domnul?

- Omor furnicile, Doamne, căci mă ciupesc.

- Mare păcat faci cu ele, Petre! De ce nu le omori numai pe cele care te înţeapă? Celelalte vezi bine că sunt nevinovate!

Şi Sfântul Petru a înţeles atunci taina oamenilor, care nu e departe de cea a furnicilor. Iată de ce nu pierde Dumnezeu lumea: pentru că mai sunt oameni buni!