Icoana Sfintei Parascheva din Biserica Sfantul Gheorghe Nou

 

Icoana Sfintei Cuvioase Parascheva, pastrata astazi in Biserica Sfantul Gheorghe Nou, din Bucuresti, este o icoana facatoare de minuni mult iubita de credinciosi. Pana la aducerea aici a icoanei, aceasta fusese asezata in Biserica Sfanta Vineri - Hereasca, din Bucuresti, daramata in vremea regimului comunist. Se spune ca, inaintea daramarii Bisericii Sfanta Vineri, icoana Sfintei Parascheva a plans.

"Unele icoane sunt vindecatoare de boli, izgonitoare de duhuri rele, iar altele sunt aducatoare de ploi binecuvantate si protectoare ale manastirilor si familiilor credincioase. Fara indoiala, toate icoanele sunt facatoare de minuni si ajutatoare credinciosilor. Dar unele poarta o harisma speciala, pe care o simte numai cel ce se roaga mult si cu lacrimi in fata sfintelor icoane" (Arhimandritul Ioanichie Balan).

Icoana Sfintei Cuvioase Parascheva din Biserica Sfantul Gheorghe Nou

Biserica Sfantul Gheorghe Nou este una dintre marile biserici din Bucuresti, fiind construita de Sfantul Constantin Brancoveanu. Biserica Sfantul Gheorghe Nou este una dintre cele mai de seama ctitorii ale Sfantului Martir si Voievod Constantin Brancoveanu (1688-1714), fiind totodata singura biserica din capitala, ctitorita de catre sfant, care a ramas pana in zilele noastre. In curtea acestei biserici se afla kilometrul 0 al Romaniei.

Mormantul Brancovenilor, mana Sfantului Nicolae, icoana facatoare de minuni a Sfintei Cuvioase Parascheva sunt nestematele duhovnicesti pe care credinciosii le pretuiesc in Biserica Sfantul Gheorghe Nou, din Bucuresti. Moaste voievodului au fost aduse in tara de sotia sa, Doamna Maria, in anul 1720, si ingropate pe ascuns in Biserica Sfantul Gheorghe Nou din capitala.

In apropierea mormantului voievodal se afla cunoscuta icoana, facatoare de minuni, a Sfintei Cuvioase Parascheva. Icoana sfintei a fost adusa spre închinare, in Biserica Sfântul Gheorghe Nou, in anul 1988, dupa demolarea samavolnica a Bisericii Sfanta Vineri, aflata la mica distanta de aceasta.

Teodor Danalache

Am vazut moartea in pestera !

Un batran ostenitor, mergand prin pustie, a intrat intr-o pestera, sa se adaposteasca de ploaie, si a gasit acolo o comoara. Vazand multimea de aur, batranul a iesit peste masura de speriat din pestera, strigand:

- Am vazut moartea !

Alergand speriat, la mica distanta de locul acela, el s-a intalnit cu trei talharii care, privind in jur si nevazand nimic, l-au intrebat:

- Mosule, unde este moartea ?!

Batranul i-a dus pe cei trei talhari in pestera si le-a aratat multimea de bogatii, descoperite din intamplare. La vederea aurului, cei trei talhari si-au simtit inima tresaltand de bucurie si, cu viclesug, i-au spus batranului:

- Ai dreptate, mosule, pleaca, fugi repede de aici.

Dupa plecarea batranului, hotii au ramas langa aur, intrebandu-se cum sa-l care din varful muntelui pana jos. In cele din urma, ei au hotarat ca unul sa mearga sa aduca mancare si cosuri de carat, iar ceilalti doi sa ramana de paza, in pestera. Talharul care a coborat in localitate, dupa mancare si cele de trebuinta, se gandea in sine:

- In targ voi bea si voi manca pe saturate, apoi voi cumpara provizii, pe care le voi otravi si astfel voi ramane singurul stapan al comorii.

Cei doi talhari ramasi de paza, in pestera, gandeau si ei alt gand ascuns:

- O jumatate din comoara este mai mare decat o treime. La intoarcere, il vom ucide pe cel plecat in targ si vom imparti comoara pe jumatate.

Si asa au facut. L-au omorat pe tovarasul venit din targ cu provizii si carute, iar mai apoi au mancat mancarea cea otravita. Astfel, ei au murit cu totii, implinidu-se cuvantul batranului, care zicea: "Am vazut moartea!