În cetatea Viritului
locuia un creştin într-o casă, aproape de şcoala evreiască, şi avea o
icoană pe care era zugrăvit chipul Domnului nostru Iisus Hristos. Iar
după o vreme a vîndut casa aceea şi a cumpărat altă casă, luîndu-şi
toate lucrurile afară numai de icoana Domnului, care a rămas acolo. Şi
aceasta s-a făcut după rînduiala lui Dumnezeu. În acea casă unde era
icoana Domnului s-a sălăşluit un evreu şi, aducîndu-şi lucrurile sale,
locuia acolo, dar n-a văzut că icoana Domnului era în casă.
După cîtăva vreme a chemat la
ospăţ pe alt evreu, prieten al său, şi, ospătînd amîndoi, evreul cel
venit în vizită a privit spre peretele casei şi a văzut icoana Domnului,
apoi a zis celui ce-l chemase: "Cum tu, fiind evreu, ţii în casă
această icoană?". Iar evreul care locuia acolo a început a se jura şi a
se blestema, zicînd că pînă acum n-a văzut icoana acolo. Plecînd acel
evreu, a clevetit la preoţii lor, spunînd că prietenul său are în casă
icoana lui Iisus Nazarineanul. Şi toţi s-au umplut de mînie, dar au
tăcut atunci pentru că se făcuse seară.
A doua zi s-a adunat mult popor şi
împreună cu arhierei şi bătrîni au mers la casa unde era icoana
Domnului. Şi intrînd înăuntru au găsit icoana pe care au scos-o afară şi
au pus-o în mijlocul lor, zicînd: "Precum părinţii noştri au batjocorit
pe Iisus, aşa şi noi să facem cu această icoană". Şi au început a
scuipa icoana şi a lovi chipul lui Iisus Hristos de o parte şi de alta.
După aceea au zis: "Am auzit că părinţii noştri pe lemn L-au răstignit
pe Iisus, deci să facem şi noi la fel cu această icoană". Şi luînd
piroane, le-au bătut în chipul Lui, în mîinile şi picioarele Lui şi
punînd în trestie un burete de oţet l-au lipit de gura Domnului. După
aceasta au adus o suliţă şi au poruncit unuia ca să împungă coasta
Domnului.
Cum a lovit acela cu suliţa în
icoană, îndată a început a curge sînge şi apă. Şi frică mare i-a cuprins
pe toţi evreii care au văzut acea preamărită minune şi au umplut un vas
din sîngele şi apa care au curs. Apoi au făcut sfat, zicînd: "Să aducem
şchiopi, orbi şi îndrăciţi şi să-i stropim cu sîngele acesta şi de se
vor vindeca toţi, vom crede şi noi în Cel răstignit, pentru că ne-a
cuprins frica de minunea aceasta". Au adus mai întîi un olog din naştere
şi, cum l-au stropit cu sîngele cel curs din icoana lui Iisus Hristos,
îndată a sărit ologul acela şi s-a făcut cu totul sănătos. După aceasta
au adus nişte orbi pe care, stropindu-i cu sîngele lui Hristos, aceştia
îndată au văzut. Apoi au adus o mulţime de îndrăciţi care s-au vindecat
tot prin stropirea cu acel sînge. Despre aceasta s-a dus vestea în toată
cetatea şi toţi au alergat să vadă minunea, aducînd pe bolnavii lor; pe
cei slăbănogi şi uscaţi, pe cei care se tîrau şi toţi luau tămăduire de
bolile lor. Atunci tot poporul evreiesc care era acolo a crezut în
Domnul nostru Iisus Hristos şi, căzînd înaintea icoanei Domnului, au
strigat cu lacrimi, zicînd: "Mărire Ţie, Hristoase, Fiul lui Dumnezeu,
că faci minuni ca acestea. Mărire Ţie, Hristoase Dumnezeule, că deşi
părinţii noştri Te-au răstignit, noi credem în Tine şi primeşte-ne pe
noi care credem în Tine, Stăpîne".
Toţi evreii din cetatea aceea,
bărbaţi, femei şi copii, venind la episcop, l-au rugat cu tot dinadinsul
să-i lumineze cu Sfîntul Botez. Şi i-au arătat episcopului icoana
Domnului precum şi sîngele şi apa care au curs din ea, spunînd toate
batjocurile care au fost făcute acelei sfinte icoane. Iar episcopul,
văzîndu-i că s-au pocăit cu adevărat, i-a primit cu bucurie şi,
învăţîndu-i sfînta credinţă, i-a botezat pe toţi, cu femei şi copii, iar
şcoala lor a făcut-o Biserică Domnului nostru Iisus Hristos. Atunci a
fost mare bucurie în cetatea aceea, nu numai pentru neputincioşii care
au fost tămăduiţi, ci şi pentru necredincioşii evrei care s-au botezat,
căci au primit sfînta credinţă pentru minunea care s-a făcut de icoana
Domnului. Pentru aceasta, toţi, cu credinţă şi cu dragoste, să facă
închinăciune sfintelor icoane, întru cinstirea şi mărirea chipului
Ipostasului lui Dumnezeu, care s-a aflat în chipul omenesc al Domnului
nostru Iisus Hristos, Căruia, împreună cu Dumnezeu Tatăl şi cu Sfîntul
Duh, I se cuvine de la toţi închinăciunea, în vecii vecilor. Amin.
În această zi mai facem pomenire
şi pentru Sfintele Muceniţe Zenaida şi Filonida, rudeniile Sfîntului
Apostol Pavel, care, lăsîndu-şi averile lor şi lepădîndu-se de cele
lumeşti, au mers la cetatea Dimitriadului şi şi-au petrecut viaţa lor
într-o peşteră, tămăduind cu ajutorul puterii lui Hristos cei care Îl
propovăduiau, toate bolile oamenilor care veneau la ele, încît pe mulţi
i-au adus la sfînta credinţă. Şi pornindu-se cu mînie necuraţii
închinători de idoli au năvălit noaptea la ele şi le-au ucis cu pietre.
Şi astfel au adormit cu fericitul somn.
Tot în această zi mai facem şi
pomenirea Sinodului al şaptelea ecumenic, care a avut loc în vremea
împăratului Constantin, şi a maicii lui Irina, şi în vremea lui Tarasie,
Patriarhul Constantinopolului, adică Sinodului celor trei sute şaizeci
şi şapte de sfinţi părinţi care s-au adunat în Niceea pentru a doua
oară, contra luptătorilor de icoane, pe care i-au şi blestemat, apoi au
învăţat ca sfintele icoane să fie cinstite şi să li se dea cuviincioasa
închinăciune
|
