INDEMN LA RUGACIUNE STARUITOARE IN VREMURILE TULBURI PE CARE LE TRAVERSAM

Am primit din partea parintelui Teofan de la Man. Putna:

Fraților!

Dumnezeu să vă binecuvinteze pe toți cei care puneți suflet și vă implicați în rezolvarea și lămurirea unor probleme arzătoare cu care ne confruntăm noi, românii, în timpurile de acum.

Am aflat că, în data de 15 septembrie, s-a pus pe site-ul Război întru cuvânt, o parte dintr-un interviu pe care l-am dat anul trecut celor de la România Actualități. Aș dori ca, în completarea celor pe care le-am spus atunci, să mai fac unele mici precizări și,totodată, să dau un răspuns celor care întreabă ce este de făcut.

Chiar dacă nu văd care este legătura dintre cip și 666, asta nu înseamnă că recomand să se ia actele biometrice. Cine se poate descurca fără ele, bine face. Cu cât se încetinește funcționarea acestei mașinării malefice (pe care unii o numesc pușcăria mondială), cu atât este mai bine.

Nu trebuie să uităm însă că, de multe ori, în istoria popoarelor creștine, Dumnezeu a îngăduit pierderea libertății exterioare, atunci când majoritatea creștinilor nu au mai avut râvnă să lupte pentru libertatea interioară. Cine este liber interior nu transmite panică, nu transmite un duh negativist, ci prezența și demersurile lui aduc ceva din pacea lui Hristos, chiar dacă se confruntă cu probleme foarte grave.

La această stare de echilibru trebuie să ne străduim cu toții să ajungem. De asemenea, cred că nu s-au folosit nici pe departe toate mijloacele de ordin civic, juridic etc. pentru a fi blocată inițiativa introducerii actelor biometrice, așa cum s-a reușit de exemplu în Anglia sau în Serbia. Oare noi, creștini, nu purtăm nici o vină pentru această stare de amorțire și nepăsare? Oare noi, creștinii, în plan duhovnicesc, nu avem nici o vină pentru toată situația deplorabilă în care se află țara noastră? Puteți să fiți siguri că, dacă în viața noastră creștinească, am fi avut mai multă pocăință și smerenie, Dumnezeu nu ne lăsa să ajungem aici.

De aceea adresez tuturor următoarea rugăminte: să încercăm cu toții, măcar pentru 40 de zile, să respectăm un program foarte simplu de viață duhovnicească.

În primul rând să-i cerem zilnic lui Dumnezeu, cu insistență, să ne ajute să-i iertăm pe toți cei față de care avem gânduri de dușmănie, de supărare.

În al doilea rând să zicem zilnic trei rugăciuni de pocăință, scurte și foarte frumoase, pe care le puteți citi mai jos. Vă rog să adresați acest îndemn la cât mai multă lume.

De la un asemenea program trebuie începută orice acțiune în exterior.
Nimeni să nu-și piardă încrederea în purtarea de grijă a lui Dumnezeu!

Cu dragoste,
ieromonah Teofan Popescu, Putna

Rugăciunea lui Manase, împăratul iudeilor
(de la Pavecerniţa Mare, variantă prezentă în ceasloavele româneşti din secolul al XVIII-lea până cel puţin în perioada interbelică)

Doamne, Atotputernice, Dumnezeul părinţilor noştri, al lui Avraam, al lui Isaac şi al lui Iacov, şi al seminţiei lor celei drepte, Carele ai făcut cerul şi pământul cu toată podoaba lor, Cela ce ai legat marea cu cuvântul poruncii Tale, Cela ce ai încuiat adâncul şi l-ai pecetluit pre el cu înfricoşat şi slăvit numele Tău, de Carele toate se tem şi se cutremură de faţa puterii Tale. Că nesuferită este mare cuviinţa slavei Tale şi nerăbdată mânia îngrozirii Tale celei asupra păcătoşilor, şi nemăsurată şi neurmată este mila făgăduinţei Tale. Căci Tu eşti Domn Înalt, Milosârd, Îndelung-răbdător şi Mult-milostiv, şi-Ţi pare rău de răutăţile oamenilor.

Tu, Doamne, după mulţimea bunătăţii Tale, ai făgăduit pocăinţă şi iertare celor ce greşesc Ţie şi cu mulţimea îndurărilor Tale ai hotărât pocăinţă păcătoşilor spre mântuire.

Tu, dar, Doamne, Dumnezeul Puterilor, n-ai pus pocăinţă drepţilor, lui Avraam şi lui Isaac şi lui Iacov, celor ce nu au greşit Ţie, ci ai pus pocăinţă asupra mea, păcătosului, pentru că am greşit mai presus decât numărul nisipului mării.

Înmulţitu-s-au fărădelegile mele, Doamne, înmulţitu-s-au fărădelegile mele şi nu sunt vrednic să privesc şi să văd înălţimea cerului, pentru mulţimea nedreptăţilor mele. Gârbovit sunt de multe legături de fier, cât nu pot să-mi ridic capul şi nu-mi este mie slăbire, pentru că am întărîtat mânia Ta şi rău înaintea Ta am făcut nefăcând voia Ta şi nepăzind poruncile Tale.

Şi acum plec genunchii inimii, trebuindu-mi bunătate de la Tine: greşit-am, Doamne, greşit-am, şi fărădelegile mele eu le ştiu. Ci mă cuceresc, rugându-mă: slăbeşte-mă, Doamne, slăbeşte-mă şi nu mă pierde pre mine cu fărădelegile mele, nici în veac ţiind mânie să te uiţi la răutăţile mele, nici să mă osândeşti între cele mai de jos ale pământului.

Pentru că Tu eşti, Dumnezeule, Dumnezeul celor ce se pocăiesc şi întru mine să arăţi toată bunătatea Ta, că fiind nevrednic să mă mântuieşti după multă mila Ta şi Te voi lăuda în toate zilele vieţii mele. Căci pe Tine Te laudă toată Puterile cereşti şi a Ta este slava în vecii vecilor. Amin!

Rugăciune de pocăinţă către Domnul nostru Iisus Hristos (fragment adaptat dintr-o rugăciune din secolul al XV-lea)

Stăpâne Doamne Iisuse Hristoase Dumnezeul nostru, Cel singur milostiv şi lesne iertător, Izvorul milei, Noianul cel neîmpuţinat al iubirii de oameni, Cel ce nu ai venit să chemi pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi la pocăinţă. Primeşte-mă pe mine, Tu, Cel ce i-ai poruncit lui Petru, întâiul dintre ucenicii şi Apostolii Tăi, ca să ierte de şaptezeci de ori câte şapte păcatele, arătând nemărginirea bunătăţii şi a iubirii Tale de oameni şi deschizând cu milostivire şi îndurare uşa pocăinţei tuturor celor care au păcătuit, dăruindu-le vreme de întoarcere şi alungând deznădejdea.

Doamne Iisuse Hristoase, primeşte-mă pe mine cel ce mă întorc cu lacrimi şi cu suspine şi mă căiesc pentru cele greşite şi cer iertare. Pleacă-Te spre rugăciunile şi cererile mele. Milostiveşte-Te ca un milostiv, îndură-Te ca un îndelung-răbdător, miluieşte-mă ca un iubitor de oameni şi-mi iartă mie toate câte am păcătuit Ţie. Primeşte-mă pe mine robul Tău, care Îţi mulţumesc că nu m-ai pierdut până acum pentru fărădelegile mele, şi-Ţi cer dezlegare şi iertare pentru cele greşite de mine. Şi Te rog ca de acum înainte să mă întăreşti întru credinţa, nădejdea şi dragostea Ta şi să mă păzeşti neclintit de toate meşteşugurile şi năpădirile vicleanului, ca să nu mă răpească răutatea spre prăpastia pierzării, nici să mă fac vânat vrăjmaşului.

Doamne Iisuse Hristoase întăreşte-mă să fac voia Ta şi să împlinesc poruncile Tale. Spală-mă cu desăvârşire de spurcăciunea păcatului şi curăţeşte-mă de toată duhoarea cea pătimaşă, de necurăţia şi întinăciunea trupului şi a duhului. Şi-mi dăruieşte linişte statornică şi pace adâncă a gândurilor, ca prin toate acestea îndulcindu-mă de binefacerea Ta, de îndelunga-răbdare şi de bunătatea Ta cea nemăsurată şi dobândind din destul mila Ta cea dumnezeiască, să mulţumesc, să laud şi să slăvesc Numele Tău cel Preasfânt şi al Celui fără de început al Tău Părinte şi al Preasfântului şi bunului şi de viaţă făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciune pentru izbavirea de Antihrist a Sfântului Anatolie († 1922) de la Optina

Să mă izbăveşti, Doamne, de cursele vicleanului şi urâtorului de Dumnezeu, antihrist, celui ce va să vină curând şi ascunde-mă de răutatea lui în pustia cea tainică a mântuirii Tale. Dăruieşte-mi, Doamne, putere şi bărbăţie ca să mărturisesc cu tărie Numele Tău cel Sfânt, să nu fug de frica diavolului şi să nu mă lepăd de Tine, Mântuitorul şi Răscumpărătorul meu, nici de Sfânta Ta Biserică.

Dăruieşte-mi, Doamne, şi ziua şi noaptea, plângere şi lacrimi pentru păcatele mele şi Te îndură de mine, Doamne, în ceasul Înfricoşătoarei Tale Judecăţi ! Amin.

http://www.razbointrucuvant.ro/2010/09/21/inde...

---

O minune a Maicii Domnului povestită de moş Petrea Chirilă

„Maica Domnului are să le rânduiască pe toate spre slava sfinţiei sale şi a Fiului ei”

Era în anul 1956. Lucram ca şofer la IJECOP Piatra Neamţ, transportând marfă la Cooperativa Borca. Treceam de multe ori pe la Sfânta Mănăstire Bistriţa, unde mai duceam pomelnice de la credincioşi. Acolo era Părintele Ghervasie Coţcaru, la pomelnice, părinte care se mai ocupa şi cu facere de icoane, adică avea legătură cu pictorii şi cu argintarii (cu numele Cotfas) de la Târgu Neamţ.
Odată îmi zice părintele: „Tu nu vrei să faci o icoană cu Maica Domnului la biserica din satul unde locuieşti, adică în Pârăul Pântei? Căci iată un credincios din Cotârgaşi, cu numele Chirileanu, a comandat două icoane pentru biserica din Pârăul Cârjei”. Eu am spus atunci să comande şi pentru mine una la pictorul Vodă, din Piatra Neamţ. Tot mergând la Piatra după marfă mai treceam şi pe la mănăstire la Bistriţa, iar Părintele Ghervasie îmi spune odată: „Sunt gata (icoanele – n.red.) la pictor şi sunt trimise la argintar la Târgu Neamţ”. După o perioadă de timp îmi spune „De Intrarea în Biserică a Maicii Domnului să vii să le iei şi să le duci la destinaţie”. Eu eram foarte mulţumit, în sensul că circulam pe traseul Piatra Neamţ – Borca, fiind mănăstirea în drumul meu; iar când a fost aproape timpul de termen m-am dus la părintele, cum stabilisem, spunându-i că mi-e tare uşor să pun icoanele în lada maşinii, printre marfă.
Atunci părintele, văzându-mă atât de încuiat, îmi zice: „Eu credeam că ai credinţă şi respect pentru Împărăteasa Cerului şi a Pământului, dar te văd cu totul nesimţit. Cum adică, să o duci pe Maica Domnului ca pe un sac aruncat în lada maşinii? Nu aşa, ci trebuie să o duci cu procesiune, măcar cu un preot şi cu credincioşi, câţi vor încăpea în maşină!”.
La aceste vorbe am rămas năucit, gândindu-mă la stricteţea care era, că nu puteai transporta nici măcar o persoană fără delegaţie, darămite o maşină plină de oameni. Asta îmi părea nebunie curată.
Părintele mi-a spus hotărât: „Eu altfel nu dau icoanele din mânăstire!”. Văzându-mă încă nehotărât, m-a liniştit, şi mi-a spus: „Maica Domnului are să le rânduiască pe toate spre slava sfinţiei sale şi a Fiului ei”. Am venit la Borca foarte necăjit şi întristat. În timpul acela se recolta porumbul şi toţi oamenii care aveau mijloace de transport şi toate instituţiile erau obligate să meargă la strâns porumb, la CAP. Cum am spus, venind la Borca, m-am dus la Preşedintele Cooperativei (Dumitru Bezim), şi i-am adus la cunoştinţă toate problemele şi i-am propus să facă un tabel cu oamenii care, chipurile, să meargă la cules porumb. În final l-am convins. Am plecat în dimineaţa de 21 noiembrie, de Intrarea în Biserică a Maicii Domnului, cu douăzeci de persoane şi cu preotul din Pârăul Cârjei, părintele Gheorghe Lefter şi cu preoteasa. Până la Bicaz nu am avut probleme, dar la gara din Bicaz doi controlori de trafic de la IRTA şi cu doi miliţieni mi-au ordonat: „Actele la control!”. Am dat tabelul cu numele călătorilor şi foaia de parcurs a maşinii. Le-au sucit pe toate părţile, după care m-au întrebat de ce nu am aprobarea organului de tutelar, adică a Uniunii Cooperativelor de care aparţineam. I-am spus că mă duc acum să-mi dea aprobarea, dar n-au crezut; mi-au luat tabelul şi foaia de parcurs, mi-au făcut proces verbal cu care trebuia să mă prezint a doua zi la conducere la Piatra.
Am plecat. Până la mănăstire nu am mai avut probleme. Acolo ne aşteptau părinţii. După Sfânta Liturghie au făcut sfinţirea icoanelor, după care a ţinut un cuvânt foarte folositor Părintele Stareţ, apoi au scos acele trei sfinte icoane cu mari cântări şi în sunetul clopotelor, pe care le-am auzit până ce ne-am depărtat de Sfânta Mânăstire Bistriţa.
În apropiere de localitatea Vaduri am văzut, de la distanţă iarăşi patru persoane mergând încet prin mijlocul şoselei, alt control. Am încetinit şi am oprit în dreptul lor. Atunci s-au retras doi în dreapta şi doi în stânga. Unul din miliţieni a ridicat paleta cu care dirija circulaţia şi mi-a indicat să continui drumul fără să mă oprească. Aici am văzut prima minune… Am venit apoi cu bine până la biserica din satul natal, Pârâul Pântei, unde ne aştepta părintele Ioan Istrate cu tot poporul şi, în sunetul clopotelor, am dus sfânta icoană în biserică. Am plecat apoi să ducem celelalte două icoane la Pârâul Cârjei. La Borca, în centru, ne-a oprit miliţia locală împreună cu superiorul de la miliţia judeţului, locotenentul Ivu. M-au în trebat ce-i cu oamenii aceştia – vreo 20 în maşină – şi n-am ştiut ce să răspund; am îngăimat şi eu într-o doară: „sunt şi eu cu cooperativa pe aici…” S-au urcat în lada camionului, au văzut sfintele icoane, pe care le ţineau credincioşii în braţe, dar n-au zis nimic. S-au dat jos fără să mai întrebe ceva…
Am continuat drumul spre Pârâul Cârjei, de unde era şi preotul care a mers cu mine. Poporul ne aştepta şi tot în procesiune am dus sfintele icoane în biserică. Pot să spun că aceasta a fost a doua minune.
A doua zi trebuia să mă prezint la Autobaza Piatra Neamţ la tov. Stoleru, şeful controlorilor auto. Autobaza era pe locul unde acum se află Magazinul Petrodava. Am în trebat unde-l găsesc pe tov. Stoleru şi am fost îndrumat spre un birou destul de mare, unde lucra tot personalul autobazei. Am întrebat de tov. Stoleru, care s-a ridicat în picioare şi m-a întrebat ce vreau. I-am spus cine sunt, a scos tabelul cu pricina şi a spus: „Uitaţi-vă tovarăşi! Noi care ne străduim să construim socialismul, cu clasa muncitoare, ce ne este dat să vedem? Un bandit care încarcă în maşina statului douăzeci de persoane şi pleacă în excursie pe drumurile publice…”
Eu i-am spus atunci că mă duceam la cules de porumb. El a dat un telefon la Uniunea Cooperativelor, la Biroul de mişcare, de unde aparţineam cu autocamionul, la care a primit răspuns că ei nu au cunoştinţă unde a fost acea maşină în ziua precedentă. Apoi mi se adresează: „Acum ce mai zici? Până aici ţi-a fost! Te dăm pe mâna justiţiei…”. A apăsat o sonerie şi a apărut din alt birou un domn mai în vârstă, tov. Simion, directorul autobazei. I-am explicat situaţia. M-a întrebat şi el: „Ce ai făcut nenorocitule? Puşcăria te mănâncă!!!”. Atunci m-am pierdut cu firea, nu ştiam ce să mai fac…
Directorul a luat tabelul cu pricina, pe mine m-a luat de guler şi m-a introdus în biroul dânsului. S-a aşezat la birou, mi-a ordonat să stau pe scaun şi să-i spun adevărul, zicând că el are putere să mă salveze sau să mă dea pe mâna autorităţilor. Atunci am deschis gura şi i-am explicat tot adevărul, adevărat, gândindu-mă că altă scăpare nu există. Imediat, la spusele mele, directorul s-a bucurat văzând că am încredere în el şi-i spun adevărul, fapt ce demonstrează că în sinea lui era un bun creştin.
Atunci, directorul mi-a înapoiat foaia de parcurs a maşinii şi mi-a spus: „Mergi sănătos şi oricând vei mai avea o problemă de genul acesta, să nu te sfiieşti să-mi ceri ajutorul!”. După două minuni, văd că a venit şia treia şi am ajuns la cuvântul Părintelui Ghervasie, că Maica Domnului are grijă de toate şi nu trebuie să-mi fac atâtea probleme…