Parabola celor doi morti bine daruiti.

S-a intamplat ca au murit in aceeasi zi, un pustnic si un demnitar corupt
Trupul pustnicului a fost mancat de fiare,iar trupul demnitarului corupt inmormantat cu onoruri. Ucenicul era deprimat si se intreba de ce Dumnezeu a facut o asemenea nedreptate.
S-a rugat si a postit pentru ca Dumnezeu sa-i reveleze adevarul .Pustnicul mai avea un pacat , iar pentru curatire ,s-a intamplat ca trupul i-a ajuns la fiare.
Acel calugar, desi sfant, mai avea o ultima impuritate de ars,o ultima dara de orgoliu si i s-a creat ocazia unei ultime  smeriri,ca sa plece dincolo curatit de orice umbra de pacat. Demnitarul acela corupt,o fi facut si el o fapta buna la viata lui,iar Dumnezeu l-a rasplatit cu cinstea inmormantarii
.Caci Dumnezeu rasplateste pilduitor chiar si un firicel de fapta buna,caci numic din binele ce-l faci nu ramane nerasplatit
.Ce fapta buna o fi facut demnitarul?
Poate fapta de a fi murit la timp.

Preluata dupa Parintele Arsenie Boca

Comorile fiecaruia

Plimbandu-se prin sat, un boier s-a intalnit cu un taran sarac si a inceput a se lauda cu averile lui:

- Vezi tu livada de pe deal ? E a mea. Padurile care inconjura satul sunt si ele ale mele. Pana si pamantul pe care calci acum al meu este. Tot ce vezi, de jur-imprejur, e proprietatea mea. Toate astea sunt doar ale mele.

- Dar acela ? - l-a intrebat taranul, aratand cu degetul spre cer. Nu cred ca si cerul este al tau. Acela este al meu - a mai spus taranul si, cu zambetul pe buze, a plecat linistit, lasandu-l pe boier mirat si cu ciuda in suflet.

"Taranul este omul absolut."