de Anda Postolache
- Botezătorul priveşte încruntat din Schitul Prodromul
În Postul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, cea mai importantă
sărbătoare este Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul, prăznuită anual la
24 iunie. Felul minunat în care s-a născut Sfântul şi viaţa lui plină de
asceză şi dreptate sunt destul de cunoscute, de aceea găsim de cuviinţă
să istorisim o întâmplare minunată săvârşită de icoana sa aflată în
Schitul românesc Prodromul, de la Muntele Athos.
A pus pe fugă jefuitorii
În Paraclisul cel vechi
al schitului, care este dedicat lui Ioan Botezătorul, Sfânt care mai
este numit de atoniţi şi Prodromul, se află o icoană împărătească în
care el este redat cu o privire cu totul deosebită. De fapt, acea
căutătură foarte severă nu a fost aşa de la început, ci încruntarea s-a
adăugat ca o minune. Ca să fim convinşi că nu este doar o povestire sau o
invenţie, întâmplarea a fost spusă din generaţie în generaţie de toţi
călugării cu multă evlavie, dar a fost consemnată şi de cei care au
trăit acele vremuri.
În 1821, primul an al Războiului Grec de
Independenţă (care a durat până în 1829), trupe turceşti au încartiruit
Muntele Athos, iar ostaşii musulmani s-au dedat la acte urâte. Câţiva
soldaţi otomani au intrat şi în incinta Schitului Prodromul cu intenţia
de a jefui de odoarele de preţ Paraclisul Sfântului Ioan. Au pătruns mai
întâi în chilii, dar nu au găsit mai nimic, deoarece călugării duseseră
bunurile de preţ fie în România, fie le ascunseseră prin locuri retrase
ale muntelui, la mănăstiri mai bine păzite.
Intrând soldaţii turci
în Paraclis au sperat să fure ceva aur şi argint de la sfintele obiecte
de cult, dar când să pună mâinile pe acestea i-a cuprins o frică
grozavă, căci Sfântul Ioan îi privea încruntat din icoana din stânga
altarului. Au vrut să o împuşte, dar gloanţele o luau în altă parte, ba
chiar s-au întors împotriva lor, aşa că au fugit fără să mai ia ceva cu
ei, iar de atunci Sfântul Ioan Botezătorul a rămas încruntat.
Locul sfânt adăposteşte numeroase moaşte
Icoana
făcătoare de minuni este împodobită cu o frumoasă ferecătură în argint
dăruită în jurul anului 1850 de domnitorul Moldovei, Grigore Alexandru
Ghica Voievod, iar bărbaţii care merg să se închine în acest loc spun că
se simt foarte mustraţi pentru păcatele lor, dar întrezăresc totodată
şi nădejdea mântuirii când se roagă la Botezătorul Domnului.
Dintre
sfintele moaşte care se află în biserica schitului amintim că sunt
părticele de la Sfinţii Ierarhi Ioan Gură de Aur, Grigorie Teologul şi
Modest, Patriarhul Ierusalimului, Apostol Matei, Mare Muceniţă Varvara,
Sfinţii 40 de Mucenici din Sevastia, Mucenic Trifon, Sfinţii doctori
fără de arginţi Cosma şi Damian şi Cuviosul Antipa de la Calapodeşti.
Lăcaş de sihăstrie al călugărilor noştri
În locul unde se află acum Schitul Prodromul, odinioară au sihăstrit
călugări români, încă din secolul al IV-lea. În a doua jumătate a
secolului al VIII-lea sălăşluiau în peşterile de aici vreo zece sihaştri
din Ţările Române, care şi-au făcut colibe şi o mică biserică de piatră
ce purta hramul Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul. În secolul
al XIX-lea, locul s-a numit Chilia Sfântului Ioan Botezătorul, Chilia
Românească de la Vigla Ianicopoli, iar apoi, Chilia Prodromul. În 1850,
ieromonahii Nifon şi Nectarie, ambii plecaţi de la Mănăstirea Horaiţa,
judeţul Neamţ, au rezidit, cu ajutoare aduse din ţară, temelia, biserica
şi trei corpuri de chilii ale schitului, care se ruinaseră aproape în
totalitate. În 1860, clădirea a fost sfinţită de arhiereul român Isaia
Vicol, episcop de Roman. Ieroschimonahul Nifon, numit pe drept cuvânt
ctitorul schitului, a adunat în jurul lui 60 de călugări, care au dus o
viaţă desăvârşită la Muntele Athos, punând bazele celui mai mare schit
românesc de acolo, cunoscut până astăzi drept Schitul românesc
Prodromul.
