Icoana Maicii Domnului „Ajutătoarea celor smeriţi” („Care priveşte spre cei umiliţi”, „Prizni na smirenie”) a apărut în anul 1420, în apropierea lacului Stonii din ţinutul Piskovului. În aceasta, Maica Domnului este reprezentată şezând, cu un sceptru în mâna dreaptă şi cu Pruncul Sfânt pe genunchi. Iisus Hristos ţine în mâna stângă un glob (simbol al lumii create), iar cu dreapta El atinge faţa Maicii Sale, în mângâiere. În icoana originală, şi Maica, şi Pruncul, poartă pe cap coroane împodobite.
Icoana a plâns cu lacrimi de sânge în septembrie 1426, fapt corelat cu evenimente ulterioare, precum: foamete, incendiu de proporţii şi invazia unui prinţ lituanian aliat cu tătarii, toate din zona Pskovului. La 16 septembrie 1426 a avut loc mutarea icoanei în catedrala din Pskov, fapt comemorat până astăzi în Biserica Rusă.
Una dintre copiile celebre ale aceste Icoane „care plânge pentru lume”, se află la Kiev. Aceasta a fost adusă la mânăstirea Intrării Maicii Domnului la Templu (Kiev) în 1992, de către schimonahia Feodora. Încă dinainte de a face minuni cunoscute, Icoana din Kiev a Maicii Domnului a fost iubită de credincioşi, datorită frumuseţii ei, pentru strălucirea deosebită a culorilor, dar şi fiindcă toţi cei ajunşi înaintea ei se simţeau îndemnaţi a se ruga vreme îndelungată acolo, spunând Maicii Domnului toate păsurile lor.
Într-o zi a anului 1993, stareţul Damian al mânăstirii kievene a constatat înnegrirea bruscă a Icoanei, păstrată în ramă de lemn cu geam de sticlă. Îndepărtând grăbit geamul, stareţul a înţeles minunea: icoana nu păţise absolut nimic, doar că pe sticlă se imprimase o Icoană identică, argintată, care dădea impresia de „întunecare”.
Icoana argintata de pe geam
Minunea vizibilă a fost doar începutul. Au urmat multe vindecări, pornind de la tămăduirea unei femei însărcinate, ameninţată cu pierderea sarcinii, din cauza unei hepatite confirmate de analizele medicale.
Numeroase familii cu copii au venit să se roage, primind ajutor în toate cele solicitate cu rugăciune fierbinte şi credinţă neclintită.
Icoana este dusă în pelerinaj în diferite locuri ale lumii, între care Moscova, iar la praznicul Schimbării la Faţă – 2009, ea a putut fi închinată la o biserică din Codlea, jud. Braşov.
Sărbătoarea din 16 septembrie a fost stabilită în Rusia, cinstindu-se mutarea în catedrala din Pskov a Icoanei originale a Maicii Domnului „Prizni na smirenie”.
Un drum până la Codlea nu pare prea greu pentru nici un român, oriunde s-ar afla în ţară, chiar daca trebuie de multe ori, urmare a unei ploi "curatitoare" (dupa spusele localnicilor) sa astepti pe sosea, descongestionarea acesteia de namolul si resturile de copaci aduse de torente - asa cum am patit noi.
Insa de oriunde ai porni, când te apropii de Codlea, coame împădurite de munţi îţi atrag privirea inspre cer. Şi în această perioadă, chiar dacă e noapte, luna plină îţi clarifica orice altădată iti părea înceţoşat.
Linişte, aer pur de munte, calm ardelenesc pus in evidenta si de cantarile deosebite ale parintelui Cristian Pomohaci (ce asigurau un fundal sonor extrem de placut), chipuri prietenoase şi râsete de copii – aşa eşti primit la Biserica Schimbarea la faţă, la orice oră din zi şi din noapte ai ajunge.
O organizare impecabilă, cu gărduleţe şi lanţuri care te direcţionează în biserică (fără să te înfraneze cei care ies), flori, susurul unei fântâni decorative, totul te cheamă la rugăciune într-o Biserică Ortodoxă cu o arhitectură putin neobişnuită la exterior, dar cu căldura specific românească la interior.
Rugaciune la Icoana "Cauta la smerenia"
O, Preasfanta Doamna, Fecioara de Dumnezeu Nascatoare, ceea ce esti mai marita decat heruvimii si mai cinstita decat serafimii, Prunca de Dumnezeu aleasa! Cauta din inaltimea cerurilor cu ochiul tau bland spre noi, nevrednicii robii tai, care cu umilinta si cu lacrimi ne rugam inaintea Preacinstitului tau chip, nu ne lipsi pre noi de ocrotirea ta si de Acoperamantul tau Imparatesc in calatoria noastra pamanteasca plina de scarbe si nelinisti. Mantuieste-ne pre noi cei aflati in pierzare si nevoi, ridica-ne din adancul pacatelor, lumineaza mintea noastra intunecata de patimi si tamaduieste ranele sufletelor si trupurilor noastre.
O, Atotmilostiva Maica a Stapanului celui iubitor de oameni! Revarsa peste noi bogatia milei tale, intareste vointa noastra neputincioasa spre indeplinirea poruncilor lui Hristos, topeste impietrirea inimilor noastre cu dragostea catre Dumnezeu si aproapele, daruieste-ne noua zdrobire inimii si pocainta adevarata, ca, fiind curatiti de scarnavia pacatelor, sa ne invrednicim de sfarsit crestinesc cu pace si de raspuns bun la Strasnica si Nefatarnica Judecata a Domnului nostru Iisus Hristos, Caruia impreuna cu Tatal cel fara de inceput si cu Preasfantul si de Viata Facatorul Duh i se cuvine toata slava, cinstea si inchinaciunea acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
