SFATURI PENTRU CEI CE SE SPOVEDESC SI LISTA CU PACATELE POSIBILE
Fraţi creştini,
Toţi cei care am primit taina Sfântului Botez, ne numim
creştini, căci ne-am spălat de păcatul strămoşesc şi ne-am făcut fii ai
lui Dumnezeu, după dar, prin Iisus Hristos.
La Botez ne-am lepădat de satana şi de toate lucrurile lui, dar cum
mai toţi am fost botezaţi de mici şi nu prea am ştiut noi ce mare
importanţă are Botezul asupra sufletului şi trupului nostru, am început
să uităm datoriile noastre către Dumnezeu şi ne-am lăsat prinşi de
valurile vieţii care ne-au cufundat în marea păcatelor, făcând o mulţime
de nelegiuiri şi chiar înecându–ne în tot felul de păcate.
De aceea, cu toţii am păcătuit de la vârsta de 7 ani, de când ni se
ţin în seamă păcatele şi de Dumnezeu, cu toţii: bărbaţi şi femei,
tineri şi bătrâni, bogaţi şi săraci, împăraţi şi domnitori, mireni,
preoţi şi călugări şi fără îndoială că toţi suntem leproşi cu diferite
păcate.
Nimeni nu poate să spună că n-a făcut păcate, căci este un
mincinos. Păcate fac şi copiii până la 7 ani, dar nu li se socotesc de
Dumnezeu; acele păcate cad asupra părinţilor lor şi asupra acelora care
îi împing la rele şi nu-i învaţă cele bune.
Aşadar, iubiţi creştini, să mergem la Iordan ca Neeman Sirianul,
care era lepros şi scăldându–se în apele Iordanului s-a făcut sănătos.
Să mergem la scăldătoarea oilor, ca slăbănogul cel de 38 de ani din
Evanghelie, şi-L vom întâlni pe Domnul Hristos, prin persoana
duhovnicului care îndată ne va tămădui după ce
ne-am spovedit păcatele.
Să ne sculăm din vicii şi păcate ca şi fiul cel rătăcit şi
desfrânat şi să ne întoarcem la Tatăl cu căinţă şi cu lacrimi în ochi,
să ne mărturisim, zicându-I: „Tată, greşit-am la Cer şi înaintea Ta, şi
nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul Tău! Primeşte-mă şi pe mine ca pe
unul din argaţii Tăi!”
Şi dacă venim cu lacrimile pocăinţii, cu zdrobirea inimii, adică
să ne căim cu lacrimi amare, ca Petru care s-a lepădat de Domnul de
trei ori, să ne pară rău din adâncul inimii şi să zicem: „cum am putut
eu să fac asemenea păcate, cum m-am lepădat eu de Mântuitorul şi
Binefăcătorul meu Dumnezeu, şi m-am împreunat cu lucrurile satanii,
adică cu păcatele ?”
Căinţa să nu fie de moment, să ne căim ca Petru toată viaţa, până
la sfârşit, şi să vedem păcatele înaintea ochilor ca David, care zice în
Psalmul 50: „şi păcatul meu înaintea mea este pururea”, fiindcă cel ce
nu se căieşte din inimă pentru ce a făcut foarte uşor se întoarce la
aceleaşi păcate şi le face iarăşi, chiar mai grele şi mai multe.
Spovedania adevărată trebuie să se facă cu acest gând serios, cu
hotărâre de a nu mai păcătui, adică să urâm atât de mult păcatul, încât
mai bine să preferăm să murim decât să mai păcătuim.
Spovedania trebuie făcută fără să te ruşinezi a spune păcatul aşa
cum l-ai făcut, adică arătând toată gravitatea lui. Să spui toate
năravurile tale, să nu arunci vina pe unul şi pe altul, să te osândeşti
pe tine însuţi înaintea lui Dumnezeu şi a preotului, şi să-i arăţi toate
rănile păcatelor, zicând: „din lenevirea mea şi din nesimţirea mea, am
mâniat pe Dumnezeu, mi-am rănit sufletul şi trupul şi acum mă aflu
osândit la temniţele iadului şi la muncile veşnice”.
Spovedania s-o faci toată odată, adică să nu spui unele păcate la
un preot şi altele la altul, de frică să nu te oprească de la
Împărtăşanie, fiindcă mare greşeală faci, căci păcatele care le ştii şi
nu le spui de ruşine sau din altă pricină, ţi se dublează şi mai bine nu
te-ai fi spovedit decât să faci un asemenea păcat, asemănându-te cu
Iuda cel plin de vicleşug care avea păcatul trădării lui Iisus în minte
şi în inimă, şi nu-l mărturisea nici Domnului, care era de faţă, nici
ucenicilor Lui. De aceea a căzut în deznădejde şi apoi s-a spânzurat.
Numai păcatele cele mici, neînsemnate, se iartă la spovedit, dacă nu
ţi-ai adus aminte cu nici un chip de ele, dar păcatele cele mari este
imposibil să le uite cineva pentru că îl mustră conştiinţa.
Trebuie să ştim că pocăinţa (spovedania) este una din cele şapte taine, deopotrivă cu Taina Sfântului Botez.
Această taină se compune din patru părţi:
- prima, căinţa sau zdrobirea inimii,
- a doua, spovedania tuturor păcatelor fără ocolire,
- a treia, facerea canonului. Duhovnicul este dator să dea canon
celui ce se spovedeşte, după păcatele lui şi după puterea celui ce s-a
spovedit, ca să se poată vindeca făcând canonul. Iar dacă duhovnicul nu
ţi-a dat nici un canon, să te canoniseşti singur frate creştine, ca
Zaheu, ca Maria Egipteanca şi ca alţi păcătoşi, care prin canon s-au
spălat şi curăţit de întinăciunea păcatelor.
- a patra parte a acestei Sfinte Taine, este dezlegarea păcatelor,
care se face de Darul Sfântului Duh, prin preotul duhovnic, căruia i
s-au dat cheile de a lega şi dezlega păcatele oamenilor.
Înainte de a merge la spovedit să–ţi aduci aminte dacă eşti supărat
cu cineva şi nu l–ai iertat, şi să nu îndrăzneşti să te spovedeşti dacă
n–ai iertat din inimă pe cel ce ţi-a greşit. Dacă l-ai rugat de iertare
prin salutări şi prilejuri bune, şi nu vrea să-ţi răspundă, păcatul este
al lui, iar dacă tu l-ai iertat din inimă poţi să te spovedeşti.
Să se ţină seama că dacă unui creştin îi lipseşte una din aceste
părţi ale acestei Taine mari, adică căinţa din inimă, spovedania
păcatelor, facerea canonului şi dezlegarea de către preot, acel creştin
nu s-a folosit de spovedanie.
De aceea este de neapărată trebuinţă ca creştinul să caute cel mai
iscusit duhovnic aşa cum zice Sf. Vasile cel Mare: că precum oamenii nu
arată rănile trupului şi bolile la orice fel de doctori, ci numai la cei
iscusiţi, aşa şi noi să căutăm doctorul cel mai iscusit care poate
tămădui rana şi boala cea sufletească.
Cei care vreţi să vă mărturisiţi bine, întâi cercetaţi cu atenţie
această cărticică şi scrieţi pe hârtie după ea numai păcatele pe care
ştiţi sigur că le-aţi făcut; nu vă apucaţi să o copiaţi întocmai şi să
mai adăugaţi şi cuvinte de prisos ca să-l obosiţi pe preot şi să nu vă
poată asculta cu atenţie.
Încă un lucru foarte principal de ţinut seama: e bine să căutaţi să
faceţi această spovedanie amănunţită atunci când preotul duhovnic nu
este prea aglomerat (în ajun de sărbători mari sau când are servicii
multe de făcut), să căutaţi timpul când este mai liber şi nu e rău chiar
când vi se face o sfeştanie în casă să-l rugaţi să vă şi mărturisească,
dacă e duhovnicul pe care vi l-aţi ales. Păcatele care le-aţi spus o
dată şi nu le-aţi mai repetat nu mai trebuiesc spuse, mai ales dacă aţi
primit canon pentru ele.
Schimbarea unui duhovnic nu se face decât în cazuri grave şi anume:
atunci când afli că acel duhovnic a fost caterisit, al doilea când
duhovnicul îţi poate deveni o pricină de sminteală fiind neputincios şi
ispitit de persoana ta, eşti dator fără întârziere să nu-l mai
întâlneşti niciodată. Mai sunt şi alte cazuri, abateri mai uşoare, dar
care nu sunt periculoase.
Foarte mult contează spovedania sinceră care o faci în faţa lui
Dumnezeu şi înaintea preotului care este martor că ai spus acele păcate.
După ce ţi-ai întocmit lista cu păcatele care le-ai scos din cartea
aceasta, mai întâi pregăteşte-te dacă se poate şi cu ceva post şi
rugăciune şi citeşte-ţi-le singur în odăiţa ta, înaintea Sfintelor
Icoane, cu candela aprinsă şi spune-le lui Dumnezeu cu lacrimi, cu
metanii câte poţi şi zi rugăciunea aceasta:
„Doamne, Dumnezeul nostru, Cel bogat întru milă şi necuprins
întru îndurări, Care eşti Singur din fire fără de păcat şi pentru noi
fără de păcat Te-ai făcut om, ascultă în ceasul acesta, această
dureroasă rugăciune a mea, că sărac şi lipsit sunt eu de fapte bune şi
inima mea s-a tulburat întru mine. Că Tu, Doamne, Preaînalte Împărate al
cerului şi al pământului, ştii că toate tinereţile mele le-am cheltuit
în păcate şi umblând după poftele trupului meu, m-am făcut cu totul
bucurie dracilor, cu totul am urmat în totul diavolului, tăvălindu-mă
totdeauna în noroiul poftelor. Că întunecându-mi-se gândul, din
copilărie şi până acum, niciodată nu am voit să fac voia Ta cea sfântă,
ci cu totul robindu-mă de poftele care mă înconjoară, m-am făcut râs şi
batjocură dracilor, nicidecum în minte socotind, că nesuferită este
urgia îngrozirii Tale, cea asupra păcătoşilor şi gătită fiind gheena
focului. Şi dintru această pricină în deznădăjduire căzând, şi nicidecum
în simţire de întoarcere fiind, pustiu şi gol de dragostea cea de la
Tine m-am făcut. Că ce fel de păcate nu am făcut? Ce lucru drăcesc n-am
lucrat? Ce faptă grozavă şi înverşunată nu am săvârşit cu covârşire şi
cu sârguinţă? Mintea cu totul mi-am întinat prin cugete trupeşti; trupul
mi-am spurcat prin amestecări; duhul cu totul mi
l-am pângărit cu învoire spre păcat. Toate mădularele ticălosului
meu trup a lucra şi a sluji la păcate le-am pornit. Şi cine, dar, nu mă
va plânge pe mine ticălosul? Cine nu mă va tângui pe mine osânditul?
Pentru că eu singur, Stăpâne, mânia Ta o am întărâtat, eu singur urgia
Ta asupra mea o am aţâţat, eu singur răutate înaintea Ta am făcut,
întrecând şi covârşind pe toţi cei din veac păcătoşi, fără de asemănare
păcătuind şi fără de iertare.
Ci, de vreme ce eşti Multmilostiv şi Multmilosârd, Iubitorule de
oameni, şi aştepţi întoarcerea oamenilor, iată şi eu mă arunc pe
sine-mi înaintea înfricoşatului şi nesuferitului Tău divan şi, ca şi
cum m-aş atinge de Preacuratele Tale picioare, dintru adâncul
sufletului strig Ţie:
Milostiveşte-Te, Doamne, iartă-mă Îndurate, ajută neputinţei mele,
pleacă-Te nedumeririi mele, ia aminte la rugăciunea mea şi lacrimile
mele să
nu le treci cu vederea! Primeşte-mă pe mine cel
ce mă pocăiesc şi rătăcit fiind întoarce-mă, şi
întorcându-mă îmbrăţişează-mă şi mă iartă, căci mă rog. Pentru că nu
ai pus pocăinţa drepţilor, nu ai pus iertare celor ce nu greşesc, ci ai
pus pocăinţă asupra mea, păcătosului, pentru acelea care spre
întărâtarea Ta am lucrat. Gol şi descoperit stau înaintea Ta,
cunoscătorule de inimi, Doamne, mărturisindu-mi păcatele mele, pentru că
nu pot să caut şi să văd înălţimea cerului, fiind împilat de greutatea
păcatelor mele.
Deci, luminează-mi ochii inimii mele şi-mi dă mie umilinţă spre
pocăinţă şi zdrobire de inimă, spre îndreptare, ca astfel cu bună
nădejde şi cu adevărată şi deplină adeverire să merg la lumea cea de
acolo, lăudând şi binecuvântând totdeauna Preasfânt Numele Tău, al
Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii
vecilor. Amin!”
Vă mai atrag încă o dată atenţia, fiindcă acest lucru este
foarte important, să vă citiţi cu atenţie lista cu păcatele care le-aţi
scos din cărticica aceasta, ca să le puteţi citi şi în faţa preotului
duhovnic cât mai clar şi desluşit şi tare ca să audă şi el, să nu vă
mulţumiţi că le înşiraţi la repezeală şi duhovnicul nici nu le aude cum
trebuie sau nu le înţelege, fiindcă vă păgubiţi singuri.
Să spui duhovnicului cam de când nu te-ai spovedit, şi mai spune şi
dacă nu ţi-ai mărturisit atunci toate păcatele tale, dacă le-ai ascuns
sau
le-ai uitat, dacă ai primit vreun canon şi nu l-ai împlinit şi ce
anume canon, dacă ai umblat din duhovnic în duhovnic, ca să nu fii oprit
de la Împărtăşanie.
După ce v-aţi pregătit în felul acesta, mergeţi cu încredere la
scaunul de judecată şi aruncaţi-vă cu faţa la pământ înaintea lui
Dumnezeu şi a preotului, care este martor între om şi Dumnezeu şi
închipuieşte-ţi că Judecătorul viilor şi al morţilor este în chip
adevărat de faţă, că chiar aşa este, şi ascultă mărturisirea ta, iar tu
frate şi soră creştină la El ai venit nu la preot, ca om. Şi înaintea
lui Hristos şi a preotului începi a te spovedi aşa:
„Mărturisesc Dom-nului Dumnezeului Atotţiitorului, carele este
slăvit şi închinat în Sfânta Treime: Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh,
Prea-sfintei Născătoare de Dumnezeu şi tuturor puterilor îngereşti,
tuturor sfinţilor şi sfinţiei tale sfinţite părinte, mărturisesc toate
păcatele cu care am supărat pe Dumnezeu, în toate zilele vieţii mele
până în ziua de astăzi, păcatele cu care am supărat pe aproapele meu şi
cu care mi-am întinat sufletul şi trupul meu. Căci în păcate m-am
zămislit, în păcate m-am născut din maica mea, în păcate am crescut şi
am vieţuit până în ceasul de acum.”
Adu-ţi aminte mai întâi de păcatele împotriva Duhului Sfânt:
- Nu cumva ai avut încredere prea mare în mila lui Dumnezeu şi ai
zis că El este Milostiv şi te va ierta de păcate şi aşa fără înfrânare
ai păcătuit mereu şi ai amânat pocăinţa din an în an până la bătrâneţe?
- Nu cumva te-ai deznădăjduit de mila lui Dumnezeu, zicând că poţi păcătui mereu că tot nu te va ierta Dumnezeu ?
- Nu cumva ai întristat pe Duhul Sfânt stând împotriva adevărului,
adică socotind Biblia scornituri mincinoase, sau hulind Sfintele Taine,
înjurând de Grijanie, de Dumnezeu, de Biserică şi de cele sfinte?
- Nu cumva ai zis despre Maica Domnului peste care s-a coborât Duhul
Sfânt că a mai avut copii şi că n-a rămas Fecioară după naştere, ci
este o femeie ca toate femeile, cum zic sectanţii?
- Nu cumva ţi-ai împietrit inima şi ai stat nepăsător la predicile
din Biserică şi la chemările dumnezeieşti, prin semne şi minuni ce s-au
făcut?
- Nu cumva ai stat împotriva preoţilor evlavioşi care au propovăduit
dreapta credinţă şi ai râs de ei, sau i-ai batjocorit zicând că-ţi
merge rău că ţi-a ieşit popa înainte?
- Nu cumva ai stat împotriva copiilor sau la altcineva, care s-au
hotărât să urmeze mai serios credinţa şi i-ai batjocorit zicându-le că
au înnebunit, că s-au prostit, că s-au rătăcit, sau i-ai pârât la lume,
ca să fie dispreţuiţi şi huiduiţi?
- Nu cumva din răutate ai dat învăţături la cineva contra dreptei credinţe ortodoxe?
- Nu cumva te-ai lepădat de credinţa ortodoxă şi te-ai rătăcit, trecând la vreo sectă?
- Nu cumva ţi-ai pus în minte să te omori, sau chiar te-ai hotărât vreodată să faci acest păcat cumplit?
Cercetează-ţi cugetul şi vezi dacă ai făcut aceste păcate strigătoare la cer, care urmează:
- Nu cumva ai ucis pe cineva cu voia, sau în combinaţie cu alţii, sau din cauza ta a murit cineva cât de târziu?
- Nu cumva aţi ucis prunci în pântece? Ca bărbat ai fost de părere
la uciderea pruncilor cu soţia ta, ai ajutat pe cineva să facă avorturi
cu injecţii sau cu buruieni, sau cu sfaturi?
- Nu cumva ai făcut sodomie, adică bărbat cu bărbat, femeie cu
femeie? Nu cumva ai făcut păcate de urgie, care atrag urgia lui Dumnezeu
asupra locului şi a acelor persoane, adică: când bărbatul nu
întrebuinţează organele genitale aşa cum a lăsat Dumnezeu, ci
întrebuinţează dosul, gura şi alte părţi?
- Nu cumva te-ai însoţit cu animale ? Ca bărbat cu ce fel de animale şi ca femeie, la fel, cu ce fel de animale?
- Nu cumva ai asuprit pe săraci, văduve şi orfani şi pe cei neputincioşi?
- Nu cumva ai oprit plata celor ce ţi-au lucrat ceva, sau celor ce ţi-au vândut ceva?
- Nu cumva te-ai împrumutat la cineva de bani şi nu i-ai mai dat înapoi?
- Nu cumva ţi-ai batjocorit părinţii şi i-ai vorbit de rău, sau te-ai judecat cu ei?
- Nu cumva te-ai arătat nemulţumitor faţă de părinţi, nu i-ai ascultat, i-ai bătut şi i-ai chinuit făcându-le viaţa amară?
- Nu cumva nu i-ai îngrijit când au fost bolnavi, sau la vreme de
bătrâneţe, nu cumva ţi-ai uitat părinţii după ce au murit şi nu le-ai
făcut pomeni şi parastase cum ne învaţă Biserica?
Cercetează-ţi acum cugetul şi vezi care păcate le-ai făcut din
acestea, care sunt împotriva celor 10 porunci şi care mai sunt şi din
cele 7 păcate de moarte:
- Nu cumva te-ai lepădat de credinţa ortodoxă şi ai trecut la vreo
erezie? Ai fost măcar vreodată în adunările lor, ai zis vreodată că este
bună şi religia lor? Să spui la spovedit şi dacă ai fost numai o
singură dată la adunarea lor!
- Nu cumva ai primit binecuvântare de la sectanţi, sau i-ai primit
în casă, sau ai mâncat ceva de la ei, ori ai mâncat cu ei la masă?
- Nu cumva eşti căsătorit(ă) cu sectant(ă), sau ai vreun copil căsătorit cu sectant(ă) sau rătăcit?
- Nu cumva ai citit cărţi sectante, ateiste, păgubitoare de suflet,
care atacă şi batjocoreşte religia Sfintei Biserici Ortodoxe?
- Nu cumva faci glume la adresa ortodoxiei şi a clerului?
- Nu cumva râzi de orbi, şchiopi şi ciungi, nu cumva spui glume şi
iei în deşert numele lui Dumnezeu? Nu cumva te ruşinezi să te închini
când treci pe lângă Biserică, sau pe lângă o troiţă?
- Nu cumva te-ai rugat vreodată cu faţa spre apus, spre miazăzi şi miazănoapte ca unii păgâni?
- Nu cumva iubeşti mai mult ca pe Dumnezeu copiii, averea, soţia(soţul), banii, făcând din ei nişte idoli?
- Nu cumva fumezi tutun spre bucuria diavolilor? Nu cumva dai cu
roşu pe buze şi unghii, sau te parfumezi? Nu cumva te-ai mascat
vreodată, făcându-te din bărbat femeie şi din femeie bărbat, sau ţi-ai
pus mască de capră, de urs sau de diavol?
- Nu cumva porţi cercei în urechi, brăţări la mâini, mărgele şi
zgardă la gât, nu cumva ţi-ai tăiat părul, sau ţi-ai făcut aluniţe pe
obraz ca să placi oamenilor?
- Nu cumva ai avut vreodată intenţia să placi şi altor oameni şi să-i atragi în cursa desfrânării, afară de bărbatul tău?
- Nu cumva ai fost la vrăjitoare, descântătoare, ghicitoare, la
spiritism şi hipnotism şi dacă ai fost ţi-a descântat argintul viu, ţi-a
turnat cositorul,
ţi-a ghicit în cărţi, sau având ură de moarte pe cineva ai cerut să
le pună cuţitul, ai cerut să lege bărbatul, sau femeia să nu se mai
poată împreuna? Nu cumva ţi-ai căutat norocul cu papagalul, cu zodii, cu
şoarece?
Aici adu-ţi aminte în care cursă ai căzut la aceste vrăjitoare şi
spune exact şi adu-ţi aminte dacă ai mai dus acolo şi pe altcineva.
- Nu cumva ai crezut greşit ca budiştii, zicând că sufletul ce iese din om trece în porc sau în diferite animale ?
- Nu cumva ţii în casă cărţi pentru descântece, cărţi pentru
explicarea semnelor şi a viselor, a zodiilor, sau cărţi de ghicit sau de
joc? Nu cumva ai obicei să zici zău lui Dumnezeu, să iei numele
Domnului în deşert, pomenindu-L la orice treabă nefolositoare?
- Nu cumva te-ai jurat strâmb, nu cumva te dai diavolului, pe tine, pe soţie şi copii şi orice lucru din casă sau din afară?
- Nu cumva te-ai blestemat cu jurământ, ca să faci rău la cineva sau
ai făgăduit cuiva ceva cu jură-mânt? Adu-ţi aminte dacă le-ai împlinit
sau nu.
- Nu cumva înjuri de cele sfinte, nu cumva te-ai împărtăşit cu nevrednicie şi după împărtăşanie
te-ai întors cu bucurie la păcate?
- Nu cumva ai silit, sau ai înşelat pe cineva cu bani ca să jure
strâmb, ai cârtit vreodată împotriva lui Dumnezeu, la vreo boală sau
vreo supărare, nu cumva ai făgăduit să dai bani, veşminte, obiecte,
case, pământ, la vreo sfântă Biserică, sau mănăstire şi nu te-ai ţinut
de cuvânt?
- Nu cumva te-ai jurat zicând să orbesc, să mor, să n-am parte de
copiii mei şi altele? Nu cumva ţi-ai cerut moartea la vreme de boală
sau de necazuri?
- Nu cumva lucrezi în duminici şi sărbători, sau te duci la
vânătoare în aceste zile sfinte, sau faci adunare nelegiuită cu băuturi,
cu jocuri, cântece şi înjurături şi altele?
- Nu cumva vii prea târziu la Biserică şi când vii cauţi locul cel
de frunte? Asculţi cu evlavie slujba Sfintei Liturghii, predicile şi
Cazania, sau umbli de
colo-colo stricând liniştea şi celorlalţi?
- Nu cumva când vii la Biserică te împodobeşti cu bluze şi fuste
transparente, cu capul descoperit, în pantaloni şi faci sminteală
bărbaţilor, trufindu-te cu acestea? Să ştii că rugăciunea nu-ţi este
primită dacă vii aşa şi în loc să te foloseşti, pleci cu blestem şi
afurisanie înapoi.
- Nu cumva îţi place să vorbeşti şi să povesteşti în Biserică?
- Nu cumva ai ajunat sâmbăta şi duminica, sau ai făcut metanii în aceste zile ?
- Nu cumva ai intrat în Biserică, având scurgerea de sânge lunară ca femeie ?
- Nu cumva ai stat la masă fără rugăciune sau te-ai culcat fără
rugăciune? Nu cumva ai botezat sau cununat pe cineva a doua oară,
crezând că prima slujbă nu a fost primită?
- Nu cumva ca părinţi de copii, ce sunteţi, nu i-aţi iubit şi îngrijit deopotrivă, nu i-aţi învăţat rugăciuni şi sfânta religie?
- Nu cumva nu-ţi înveţi copiii să se spovedească şi să se împărtăşească şi nu-i fereşti de anturaje rele?
- Nu cumva ai povăţuit copiii să meargă cu vitele prin bucatele şi ierburile oamenilor?
- Nu cumva aţi păcătuit în faţa copiilor, făcându-vă pofta ca soţi?
Nu cumva ca bărbat ţi-ai urât femeia, batjocorind-o ca pe o roabă şi
când a fost bolnavă nu ai căutat-o, îngrijind-o cu medicamente sau
cumpărându-i cele de trebuinţă?
- Nu cumva ca soţie nu te-ai supus bărbatului, din contră l-ai
ocărât şi drăcuit că nu-ţi cumpără îmbrăcăminte luxoasă? Nu cumva ţi-ai
atras copiii de partea ta, învăţându-i să-l urască şi să se depărteze de
tatăl lor?
- Nu cumva ai pus spurcăciuni în mâncare, în cafeaua soţului tău
spurcându-l cu descântece de la vrăjitoare, sau cu altceva din cele
femeieşti?
- Nu cumva ai amărât viaţa altora, ai aţâţat pe cineva la bătăi şi
ucideri, sau le-ai zdruncinat sănătatea din care cauză au şi murit?
- Nu cumva ai omorât copii după botez, sau ai lăsat vreun copil să moară nebotezat?
- Nu cumva din neglijenţa ta ţi-a murit vreun copil înăbuşit, sau a căzut în apă sau în foc şi s-a ars?
- Nu cumva ţi-ai lepădat copiii vii, botezaţi, pe străzi, în
târguri, la uşa bisericii şi în alte locuri pe unde trec oamenii ca să-i
ia să-i crească?
- Nu cumva ai făcut prinsoare cu cineva ca să-l întreci în mâncări,
băuturi, ridicături, sărituri, jocuri şi strigări, prin care ţi-ai
pierdut sănătatea sau altceva?
- Nu cumva ai privit cu plăcere la împreunarea animalelor, câini, pisici sau altele.
- Nu cumva ai privit cu poftă filme pornografice, ilustrate,
tablouri, statui, reviste aţâţătoare la păcatul desfrânării? Nu cumva ai
în casă pe pereţi astfel de idoli sau ilustrate şi reviste
pornografice?
- Nu cumva faci păcatul onaniei, sau ai făcut cu altul, adică bărbat cu bărbat şi femeie cu femeie?
- Nu cumva ai stricat fecioria unei fete? Nu cumva ai curvit cu
femeie văduvă, sau ai preacurvit cu vreo femeie sau bărbat? Nu cumva ai
curvit cu vreo faţă bisericească?
- Nu cumva ai curvit cu rudenie, soră, verişoară, naşă? Nu cumva ai
curvit cu vreo femeie de altă religie? Aici iar te fac atent frate şi
soră să spui exact cu cine ai păcătuit, adică ce fel de rudă îţi este şi
dacă femeia a avut bărbat sau nu, fiindcă păcatul acesta al curviei ori
se micşorează ori se îngreunează.
- Nu cumva sunteţi căsătoriţi rudenii? Spuneţi la spovedit, ce fel de rudenii, şi cereţi să vă sfătuiască ce să faceţi.
- Nu cumva ai păcătuit cu soţia ta în sărbători, duminici şi sâmbăta, miercurea şi vinerea şi în cele 4 posturi de peste an?
- Nu cumva v-aţi împreunat în timpul ciclului, sau după naşterea
pruncului până la 40 de zile? Nu cumva aţi culcat într-un pat fetele cu
băieţii după vârsta de 7 ani?
- Nu cumva v-aţi culcat în pat ca tată cu fetele tale şi ca mamă cu băieţii tăi după vârsta de 7 ani?
- Nu cumva te-ai căsătorit cu altă femeie până n-ai divorţat de cea
dintâi ? Nu cumva ai trăit măcar o zi cu femeia ta fără cununie
religioasă? Să ai grijă să spui chiar dacă te-ai cununat la biserică, că
acest păcat nu se iartă decât prin spovedanie.
- Nu cumva ai mai păcătuit având femeie, cu femeia de care ai divorţat, că acest păcat este preacurvie?
- Nu cumva ai prieten sau mai mulţi aşa cum este obiceiul acum (de a
trăi în păcate) ? Ori te cununi ori te desparţi, altfel focul gheenei
te aşteaptă.
- Nu cumva ai furat ceva de la vreo biserică sau mânăstire? Nu cumva
te-ai lăcomit şi ai furat din averea aproapelui, sau ai poftit averea
aproapelui, sau soţia lui, copiii lui, vitele şi lucrurile aproapelui
tău?
- Nu cumva ai ajutat prin vorbe şi fapte pe cineva ca să înstrăineze averea bisericii, mânăstirilor sau vecinilor tăi?
- Nu cumva te-ai îmbogăţit prin minciuni, prin judecăţi cu martori mincinoşi?
- Nu cumva te îmbeţi şi faci scandaluri, bătăi şi certuri în casă şi între vecini?
- Nu cumva ai furat vite, păsări, ouă sau altceva? Să ştii că
păcatul nu se iartă până nu dai înapoi lucrul furat, iar dacă nu mai
trăieşte persoana aceea, împarţi la săraci?
- Nu cumva ai judecat şi osândit pe cineva, pe drept sau pe nedrept,
nu cumva ai băgat vrajbă între oameni sau între preoţi, sau între
părinţi şi copii? Nu cumva ai fost mărturie mincinoasă la vreun proces?
- Nu cumva ai spus minciuni cu care ai păgubit pe mulţi trupeşte şi
sufleteşte? Nu cumva ai pârât pe cineva şi ai vorbit cu două înţelesuri,
ca să semeni zâzanie între oameni?
Aici iar te fac atent să judeci bine ce fel de minciună ai spus, că
nu e deajuns să spui numai atât: am minţit. Adu-ţi bine aminte şi
cercetează acestea de mai sus, că şi minciuna e ca şi furtul, una e când
furi un ou şi alta e când furi un bou. Una e când spui o minciună fără
să cauzeze cuiva ceva rău şi alta e când spui o minciună la un proces,
sau să calomniezi pe cineva, sau să faci vrajbă, sau să spargi o casă
despărţindu-i pe soţi.
- Nu cumva ai înşelat pe cineva cu bani, sau ai pus apă în lapte, sau în vin, sau în alt chip ai făcut înşelăciune?
- Nu cumva ai mutat hotarul ogrăzii şi al grădinilor tale şi te-ai judecat cu vecinii?
- Nu cumva eşti plin(plină) de mândrie, te înalţi cu gândul că eşti
cineva, te mândreşti că eşti frumoasă, te mândreşti că eşti învăţat, te
mândreşti că ai copii învăţaţi şi frumoşi? Nu cumva te mândreşti că eşti
de neam mare, că ai neamuri bogate, sau te mândreşti cu haine, obiecte
şi avere?
- Nu cumva din cauza mândriei ai căzut în făţărnicie, în obrăznicie şi ai devenit încăpăţânat, ambiţios şi îngâmfat?
- Nu cumva ai căzut în mândrie, retezându-ţi părul capului,
scoţându-ţi sprâncenele, porţi rochie scurtă şi strâmtă şi tocuri
înalte? Nu cumva din cauza mândriei ai râs de păcatele altora, ai râs de
sărăcia şi îmbrăcămintea altora, ai râs de portul sau de corpul unuia
sau altuia că e prea gras sau prea slab?
- Nu cumva ai ascultat le ferestrele altora, ca să semeni zâzanie în lume? Nu cumva eşti nesăţios, nedrept şi trădător?
- Nu cumva ai dat bani cu camătă ca să iei înapoi cu dobândă? Nu
cumva ai plâns cu lacrimi de deznădejde când ai pierdut ceva din averea
ta?
- Nu cumva ai în minte gânduri spurcate, vorbeşti glume
curvăsăreşti, ai făcut cu ochiul la cineva, priveşti cu poftă trupul
altuia, ai trimis scrisori cu scopul desfrânării?
- Nu cumva ai clevetit pe cineva, prin şoapte sau ai făcut semne cu
mâna? Nu cumva te-ai bucurat de paguba şi necazul altora, nu cumva ţi-a
părut rău de fericirea şi norocul altora?
- Nu cumva n-ai vrut să ierţi pe cel ce ţi-a cerut iertare, sau nu
cumva nu te-ai plecat cu smerenie să ceri iertare de la aceia pe care
i-ai supărat? Nu cumva eşti un nerecunoscător, porţi ură şi ţii minte
răul care ţi l-au făcut alţii?
- Nu cumva ai povestit altora păcatele aproapelui tău? Nu cumva eşti
lacom la mâncare, la băutură şi la altele şi calci cele 4 sfinte
posturi de peste an, ajunările şi zilele de miercuri şi vineri, mâncând
de dulce în lăcomia ta?
- Nu cumva din cauza lăcomiei că ai mâncat sau ai băut peste măsură,
ai vărsat după împărtăşanie? Ai mâncat ceva pe ascuns de familia ta? Nu
cumva ai mâncat ceva spurcat, carne de animale mortăciuni, carne de
şoarece (nutrie), păsări moarte, pască jidovească sau ceva de la
vrăjitoare?
- Nu cumva ai mâncat ceva de furat, sau ai învăţat copiii să fure, mâncând împreună bucate furate?
- Nu cumva eşti tare mânios şi supărăcios, înjuri, baţi, nu cumva ai
scuipat şi rănit pe aproapele, nu cumva ai bătut animalele, punând să
ducă peste puterea lor?
- Nu cumva ai ţinut mânie pe cineva o zi, o săptămână, luni sau ani?
Nu cumva ai făcut mizerie cuiva, slugilor, elevilor de şcoală, soţiei
sau copiilor?
- Nu cumva eşti leneş la rugăciune, la treburi, te leneveşti să
mergi la Biserică, te leneveşti să-ţi faci canonul dat de duhovnic? Nu
cumva dormi în timpul Sfintei Liturghii la Biserică sau acasă?
- Nu cumva ai amânat din lene să te spovedeşti şi să te
împărtăşeşti, să faci fapte bune şi rugăciuni? Nu cumva din lene nu vrei
să stai în genunchi la rugăciune, sau nu chemi preotul să-ţi facă
sfeştanie?
- Nu cumva locuieşti în casă nesfinţită de preot prin sfânta aghiazmă?
- Nu cumva din lenevire ţi-ai uitat mormintele părinţilor
neîngrijite? Nu cumva din lene n-ai păzit făgăduinţele date la Sf. Botez
sau la călugărie?
- Nu cumva te-ai împrietenit cu necredincioşii şi ai luat în batjocură sfânta credinţă?
- Nu cumva ai amânat pocăinţa de azi pe mâine, de la un post la
altul? Nu cumva din lene stând în Biserică ţi-ai lăsat mintea să
hoinărească după păcate privind îmbrăcămintea şi persoanele din
biserică?
- Nu cumva te-ai lenevit a-ţi pedepsi copiii când au făcut răutăţi şi păcate?
- Nu cumva n-ai învăţat şi sfătuit pe cel pe care îl vedeai greşind?
Te-ai rugat pentru binele aproapelui? Te-ai rugat lui Dumnezeu pentru
vrăjmaşii tăi, i-ai iertat din toată inima, îi iubeşti pe vrăjmaşi? Ai
mângâiat pe cel întristat? Ai suferit nedreptăţile şi ocările cu
răbdare?
Mai adu-ţi aminte şi de aceste fapte, care dacă nu le-am făcut,
să le facem, că la Judecată ne va întreba Domnul Hristos de ele: dacă
n-ai dat mân-care celui flămând, dacă n-ai dat apă celui însetat, dacă
n-ai îmbrăcat pe cel gol, dacă n-ai cercetat pe cei din închisori, dacă
n-ai căutat pe cei bolnavi, dacă n-ai primit pe cei străini în casa ta,
dacă n-ai îngropat pe cei morţi, care n-aveau pe nimeni.
După ce ai terminat de citit lista cu păcatele, zi aceste cuvinte:
“ Pentru toate aceste păcate pe care le-am făcut şi de care sunt
vinovat înaintea lui Dumnezeu, mă căiesc şi-mi pare rău din inimă şi cu
zdrobirea inimii mele mă rog Preasfintei Născătoare de Dumnezeu,
tuturor Sfinţilor, Sfinţilor Îngeri şi sfinţiei tale părinte duhovnicesc
ca să-mi fiţi martori în ziua judecăţii mele împotriva vrăjmaşilor
diavoli, care în tot momentul mă pândesc, să mă surpe în osânda iadului.
Şi acum vă rog sfinţite părinte să-mi rânduiţi un canon, care
socotiţi că mi s-ar cădea după păcatele mele, să-l fac cu ajutorul lui
Dumnezeu.”
Acum preotul urmează să-ţi spună ce canon să faci, şi-ţi
rânduieşte un număr de metanii pe zi, post şi rugăciuni, chiar ajunare,
milostenii, mergerea la Biserică, cercetarea bolnavilor, a văduvelor,
sărindare pentru iertarea păcatelor, să botezi prunci, să citeşti
Paraclisul Maicii Domnului, Psaltirea şi Acatiste şi dacă te opreşte un
timp de la Sfânta Împărtăşanie, să nu te superi, că e mai bine să
primeşti acest canon, decât să te împărtăşeşti cu mare nevrednicie,
fiindcă nu-ţi va folosi şi pe lângă păcat te vei alege cu vreo pedeapsă
de la Dumnezeu.
După ce ţi-ai primit canonul, mergi cu bucurie acasă; pe drum ai să
te simţi uşor ca un fulg şi când ajungi acasă aprinde-ţi candela,
aşează-te în genunchi şi zi rugăciunea aceasta a Sfântului Augustin,
către Domnul Hristos, ca semn de mulţumire că Te-a primit în braţele
Sale părinteşti, ca pe fiul cel pierdut şi zi:
“Multmilostive Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, mulţumescu-ţi că m-ai ajutat
să-mi mărturisesc păcatele mele, mulţumescu-ţi că m-ai învrednicit
pe mine păcătosul să iau iertare de la Tine, pentru păcatele mele,
urmând lui David celui ce a zis: „Juratu-m-am şi am promis să păzesc
judecăţile dreptăţilor Tale”.
Îţi făgăduiesc Doamne, cu hotărâre, din tot sufletul meu, că prefer
mai bine să mor, decât să mai fac de acum înainte vreun păcat de moarte
şi să mai supăr cu el Bunătatea Ta cea nemărginită.
Dar de vreme ce voinţa mea este neputincioasă şi fără ajutorul Tău
nu pot face nimic, mă rog Ţie fierbinte să mă împuterniceşti şi să mă
întăreşti cu ajutorul Tău cel puternic, ca să rămân până la sfârşit
neschimbat în hotărârea mea, Iubitorule de oameni, Iisuse al meu;
împuterniceşte-mă să petrec întru pocăinţă cealaltă vreme a vieţii mele
şi să dobândesc pacea şi mulţumirea sufletească aici pe pământ, iar
dincolo în ceruri fericirea şi viaţa veşnică, pentru rugăciunile
Preacuratei Maicii Tale, ale Sfinţilor Îngeri şi ale tuturor Sfinţilor
Tăi, Amin.”
Acum să ştii, că dacă cu adevărat ai urmărit cu atenţie
cărticica aceasta şi ai luat tot înţelesul din ea, spovedindu-te aşa
curat, eşti ca şi când te-ai botezat din nou, ţi-ai reînnoit haina
botezului pe care o murdărise-şi cu atâtea mulţime de păcate.
De acum păzeşte-te curat şi fugi din calea pierzării, fugi de lumea
cea vrăjmaşă lui Dumnezeu, că te aruncă iarăşi în păcate şi nu mai face
voile trupului, că nu-ţi foloseşte la nimic.
Dumnezeu să te aibă în pază! Amin.