Intrebari duhovnicesti
G-bookmarks
Live
Technorati
Preacucernice părinte Ioan Necula, ce ar
trebui să însemne pentru tinerii soţi venirea pe lume a unui copil în
sânul familiei lor?
Evident, împlinirea şi deplinătatea iubirii care îi leagă. Când un copil
se naşte, nu se schimbă doar modul de viaţă al soţilor, ci şi însăşi
raţiunea de a trăi, pentru că iubirea cunoaşte şi alte sensuri, se
ridică la un alt grad de desăvârşire. Iar acest lucru nu se întâmplă
doar când apare primul copil, ci la fiecare astfel de binecuvântare a
lui Dumnezeu, căci fiecare copil înseamnă un sens nou şi unic al iubirii
într-o familie. Prin naşterea de prunci, o familie îşi însuşeşte
propria-i menire, aceea de a împărtăşi prin procreere tocmai liantul ei:
iubirea. Fiecare copil este expresia iubirii dintre părinţii săi, de
aceea putem spune că atunci când venirea pe lume a unui prunc este
evitată, sau, chiar mai rău, împiedicată în mod voit, iubirea se
perverteşte, se încuie în graniţele egoismului.
AICI ESTE NEPOTELUL MEU INAINTE DE BOTEZ...CU FETITA NASEI...
Cum îi putem îmbărbăta pe soţii care nu pot avea copii, deşi îşi doresc acest lucru?
Din nefericire, sunt numeroase astfel de situaţii, motivele diferind de
la caz la caz. Deşi o astfel de neîmplinire aduce multă suferinţă,
totuşi mi-a fost dat să văd şi numeroase licăriri de speranţă în ochii
celor ce trăiesc asemenea tristeţi, anume speranţa că Dumnezeu se va
milostivi spre rugămintea lor. Sunt convins că dacă vor stărui cu post
şi rugăciune înaintea lui Dumnezeu, cererea lor nu va rămâne
neîmplinită. S-au mai văzut şi se cunosc multe astfel de minuni. Aş
dori, însă, să aduc în discuţie şi faptul că sunt foarte mulţi copii
care nu au parte de căldura şi dragostea unei familii, copii care au
fost părăsiţi de mame încă de la naştere şi care acum trăiesc cu
nădejdea că cineva, cândva, îşi va îndrepta atenţia spre ei şi le va
oferi ceea ce orfelinatul nu le poate oferi deplin: dragostea
părintească. Înfierea unuia sau mai multor copii duce iubirea la o altă
dimensiune, aceea a dragostei necondiţionate.
La ce ar trebui să se gândească soţia şi soţul atunci când iau în considerare întreruperea unei sarcini?
Atunci când nu este vorba de motive medicale grave, o astfel de hotărâre
nu ar face altceva decât să mutileze teribil sensul iubirii dintre cei
doi soţi şi chiar să altereze profund şi iremediabil convieţuirea lor în
bună înţelegere. Acest lucru se datorează faptului că vor apărea
inevitabilele remuşcări, totul fiind o chestiune de timp. Invocarea
sărăciei, a instabilităţii sociale, a faptului că primează realizarea pe
plan profesional nu face altceva decât să scoată la iveală egoismul şi
cinismul din noi, dovedindu-ne incapacitatea de a oferi ceea ce noi
pretindem altora: iubire. Cei care iau o astfel de hotărâre ar trebui să
se gândească la acele femei care din luna a 2-a sau a 3-a de sarcină
îndură tratamente costisitoare şi dureroase, pentru care spitalul devine
o a doua casă, fără ca măcar să aibă garanţia faptului că îşi vor duce
sarcina până în punctul în care vor putea să se bucure de gânguritul şi
zâmbetul pruncilor lor. Naşterea de prunci este un dar al lui Dumnezeu,
să nu îl batjocorim!
