In capitolul 19 din Epistola dupa Matei, la
sfarsit, se afla povestea tanarului bogat care Il intreaba pe Isus cum
poate sa capete viata vesnica. Pilda lucratorilor angajati la vie are
legatura directa cu ceea ce este scris in cap. 19. Introducerea la
acesta pilda incep cu un “fiindca”.
De asemenea versetul 19:30 si versetul 20:16 se refera la acelasi lucru si ne indica faptul ca pilda lucratorilor angajati la vie este o explicatie a ceea ce a spus Isus in 19:30.
Matei 19:16-30, Matei 20:1-16
19:16. Atunci s-a apropiat de Isus un om, si I-a zis: “Invatatorule, ce bine sa fac, ca sa am viata vecinica?”
19:17. El i-a raspuns: “Dece ma intrebi: “Ce bine?” Binele este Unul singur. Dar daca vrei sa intri in viata, pazeste poruncile.”
19:18. “Cari?” I-a zis el. Si Isus i-a raspuns: “Sa nu ucizi: sa nu preacurvesti; sa nu furi; sa nu faci o marturisire mincinoasa;
19:19. sa cinstesti pe tatal tau si pe mama ta”; si: “Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti.”
19:20. Tanarul I-a zis: “Toate aceste porunci le-am pazit cu grija din tinereta mea; ce-mi mai lipseste?”
19:21. “Daca vrei sa fii desavarsit”, i-a zis Isus, “du-te de vinde ce ai, da la saraci, si vei avea o comoara in cer! Apoi vino, si urmeaza-Ma.”
19:22. Cand a auzit tanarul vorba aceasta, a plecat foarte intristat; pentruca avea multe avutii.
19:23. Isus a zis ucenicilor Sai: “Adevarat va spun ca greu va intra un bogat in Imparatia cerurilor.
19:24. Va mai spun iaras ca este mai usor sa treaca o camila prin urechea acului, decat sa intre un bogat in imparatia lui Dumnezeu.”
19:25. Ucenicii, cand au auzit lucrul acesta, au ramas uimiti de tot, si au zis: “Cine poate, atunci sa fie mantuit?”
19:26. Isus S-a uitat tinta la ei, si le-a zis: “La oameni lucrul acesta este cu neputinta, dar la Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putinta.”
19:27. Atunci Petru a luat cuvantul si I-a zis: “Iata ca noi am lasat tot, si Te-am urmat; ce rasplata vom avea?”
19:28. Isus le-a raspuns: “Adevarat va spun ca, atunci cand va sta Fiul omului pe scaunul de domnie al maririi Sale, la inoirea tuturor lucrurilor, voi, cari M’ati urmat, veti sedea si voi pe douasprezece scaune de domnie, si veti judeca pe cele douasprezece semintii ale lui Israel.
19:29. Si ori si cine a lasat case, sau frati, sau surori, sau tata, sau mama, sau nevasta, sau feciori, sau holde, pentru Numele Meu, va primi insutit, si va mosteni viata vecinica.
19:30. Dar multi din cei dintai vor fi cei din urma, si multi din cei din urma vor fi cei dintai.
20:1. Fiindca Imparatia cerurilor se aseamana cu un gospodar, care a iesit dis de dimineata, sa-si tocmeasca lucratori la vie.
20:2. S-a invoit cu lucratorii cu cate un leu pe zi, si i-a trimes la vie.
20:3. A iesit pela ceasul al treilea, si a vazut pe altii stand in piata fara lucru.
20:4. ,Duceti-va si voi in via mea”, le-a zis el, “si va voi da ce va fi cu dreptul.” Si s-au dus.
20:5. A iesit iaras pe la ceasul al saselea si al noualea, si a facut la fel.
20:6. Cand a iesit pela ceasul al unsprezecelea, a gasit pe altii stand in piata, si le-a zis: “De ce stati aici toata ziua fara lucru?”
20:7. Ei i-au raspuns: “Pentru ca nu ne-a tocmit nimeni.” “Duceti-va si voi in via mea”, le-a zis el, “si veti primi ce va fi cu dreptul.”
20:8. Seara, stapanul viei a zis ispravnicului sau: “Cheama pe lucratori, si da-le plata, incepand de la cei de pe urma, pana la cei dintai.
20:9. Cei din ceasul al unsprezecelea au venit, si au luat fiecare cate un leu.
20:10. Cand au venit cei dintai, socoteau ca vor primi mai mult; dar au primit si ei tot cate un leu de fiecare.
20:11. Dupace au primit banii, carteau impotriva gospodarului,
20:12. si ziceau: “Acestia de pe urma n’au lucrat decat un ceas, si la plata i-ai facut deopotriva cu noi, cari am suferit greul si zaduful zilei.”
20:13. Drept raspuns, el a zis unuia dintre ei: “Prietene, tie nu-ti fac nicio nedreptate; nu te-ai tocmit cu mine cu un leu?
20:14. Ia-ti ce ti se cuvine, si pleaca. Eu vreau sa platesc si acestuia din urma ca si tie.
20:15. Nu pot sa fac ce vreau cu ce-i al meu? Ori este ochiul tau rau, fiindca eu sunt bun?”
20:16. Tot asa, cei din urma vor fi cei dintai, si cei dintai vor fi cei din urma; pentruca multi sunt chemati, dar putini sunt alesi.”
Gospodrul care iese sa angajeze lucratori la vie este Dumnezeu. El iese dis de dimineata si angajeaza lucratori carora le promite sa ii plateasca cu o suma pe ziua de lucru. Apoi mai iese la diferite ore din zi si mai angajeaza lucratori pana acolo ca angajeaza si lucratori care au de muncit doar o ora din zi.
Cand vine momentul platii, alege sa ii cheme mai intai pe cei care au fost angajati ultimii si le da aceeasi suma de bani ca si primilor.
Aceasta pilda luata separat fara a analiza contextul in care a fost spusa poate insemna o multime de lucruri dar daca o analizam corect intelegem si de ce i-a fost cerut tanarului bogat un lucru greu.
Aici Domnul Isus ne arata cum actioneaza Dumnezeu in perioada harului cand El alege sa le dea aceeasi plata (viata vesnica) si celor din urma (adica noua) chiar daca efortul acestora a fost mai mic.
A fos o perioada cand oamenii aveau de respectat Legea pentru a capata viata vesnica, a fost vremea cand oamenii trebuiau sa lase tot si sa Il urmeze pe Isus si este perioada cand prin credinta se capata viata vesnica.
Nu am pretentia ca inteleg de ce este asa dar asta reiese din versetele de mai sus.
Poate ca pentru a inainta Imparatia lui Dumnezeu pe pamant munca depusa de cei chemati sa faca aceasta lucrare cerea sacrificii foarte mari ca acelea de a renunta la tot ce ai (familie, averi). In aceasta perioada in care traim si noi efortul este altul, mult mai mic comparat cu primii lucratori dar si munca noastra serveste scopului lui Dumnezeu si vom primi aceeasi plata.
De asemenea versetul 19:30 si versetul 20:16 se refera la acelasi lucru si ne indica faptul ca pilda lucratorilor angajati la vie este o explicatie a ceea ce a spus Isus in 19:30.
Matei 19:16-30, Matei 20:1-16
19:16. Atunci s-a apropiat de Isus un om, si I-a zis: “Invatatorule, ce bine sa fac, ca sa am viata vecinica?”
19:17. El i-a raspuns: “Dece ma intrebi: “Ce bine?” Binele este Unul singur. Dar daca vrei sa intri in viata, pazeste poruncile.”
19:18. “Cari?” I-a zis el. Si Isus i-a raspuns: “Sa nu ucizi: sa nu preacurvesti; sa nu furi; sa nu faci o marturisire mincinoasa;
19:19. sa cinstesti pe tatal tau si pe mama ta”; si: “Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti.”
19:20. Tanarul I-a zis: “Toate aceste porunci le-am pazit cu grija din tinereta mea; ce-mi mai lipseste?”
19:21. “Daca vrei sa fii desavarsit”, i-a zis Isus, “du-te de vinde ce ai, da la saraci, si vei avea o comoara in cer! Apoi vino, si urmeaza-Ma.”
19:22. Cand a auzit tanarul vorba aceasta, a plecat foarte intristat; pentruca avea multe avutii.
19:23. Isus a zis ucenicilor Sai: “Adevarat va spun ca greu va intra un bogat in Imparatia cerurilor.
19:24. Va mai spun iaras ca este mai usor sa treaca o camila prin urechea acului, decat sa intre un bogat in imparatia lui Dumnezeu.”
19:25. Ucenicii, cand au auzit lucrul acesta, au ramas uimiti de tot, si au zis: “Cine poate, atunci sa fie mantuit?”
19:26. Isus S-a uitat tinta la ei, si le-a zis: “La oameni lucrul acesta este cu neputinta, dar la Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putinta.”
19:27. Atunci Petru a luat cuvantul si I-a zis: “Iata ca noi am lasat tot, si Te-am urmat; ce rasplata vom avea?”
19:28. Isus le-a raspuns: “Adevarat va spun ca, atunci cand va sta Fiul omului pe scaunul de domnie al maririi Sale, la inoirea tuturor lucrurilor, voi, cari M’ati urmat, veti sedea si voi pe douasprezece scaune de domnie, si veti judeca pe cele douasprezece semintii ale lui Israel.
19:29. Si ori si cine a lasat case, sau frati, sau surori, sau tata, sau mama, sau nevasta, sau feciori, sau holde, pentru Numele Meu, va primi insutit, si va mosteni viata vecinica.
19:30. Dar multi din cei dintai vor fi cei din urma, si multi din cei din urma vor fi cei dintai.
20:1. Fiindca Imparatia cerurilor se aseamana cu un gospodar, care a iesit dis de dimineata, sa-si tocmeasca lucratori la vie.
20:2. S-a invoit cu lucratorii cu cate un leu pe zi, si i-a trimes la vie.
20:3. A iesit pela ceasul al treilea, si a vazut pe altii stand in piata fara lucru.
20:4. ,Duceti-va si voi in via mea”, le-a zis el, “si va voi da ce va fi cu dreptul.” Si s-au dus.
20:5. A iesit iaras pe la ceasul al saselea si al noualea, si a facut la fel.
20:6. Cand a iesit pela ceasul al unsprezecelea, a gasit pe altii stand in piata, si le-a zis: “De ce stati aici toata ziua fara lucru?”
20:7. Ei i-au raspuns: “Pentru ca nu ne-a tocmit nimeni.” “Duceti-va si voi in via mea”, le-a zis el, “si veti primi ce va fi cu dreptul.”
20:8. Seara, stapanul viei a zis ispravnicului sau: “Cheama pe lucratori, si da-le plata, incepand de la cei de pe urma, pana la cei dintai.
20:9. Cei din ceasul al unsprezecelea au venit, si au luat fiecare cate un leu.
20:10. Cand au venit cei dintai, socoteau ca vor primi mai mult; dar au primit si ei tot cate un leu de fiecare.
20:11. Dupace au primit banii, carteau impotriva gospodarului,
20:12. si ziceau: “Acestia de pe urma n’au lucrat decat un ceas, si la plata i-ai facut deopotriva cu noi, cari am suferit greul si zaduful zilei.”
20:13. Drept raspuns, el a zis unuia dintre ei: “Prietene, tie nu-ti fac nicio nedreptate; nu te-ai tocmit cu mine cu un leu?
20:14. Ia-ti ce ti se cuvine, si pleaca. Eu vreau sa platesc si acestuia din urma ca si tie.
20:15. Nu pot sa fac ce vreau cu ce-i al meu? Ori este ochiul tau rau, fiindca eu sunt bun?”
20:16. Tot asa, cei din urma vor fi cei dintai, si cei dintai vor fi cei din urma; pentruca multi sunt chemati, dar putini sunt alesi.”
Gospodrul care iese sa angajeze lucratori la vie este Dumnezeu. El iese dis de dimineata si angajeaza lucratori carora le promite sa ii plateasca cu o suma pe ziua de lucru. Apoi mai iese la diferite ore din zi si mai angajeaza lucratori pana acolo ca angajeaza si lucratori care au de muncit doar o ora din zi.
Cand vine momentul platii, alege sa ii cheme mai intai pe cei care au fost angajati ultimii si le da aceeasi suma de bani ca si primilor.
Aceasta pilda luata separat fara a analiza contextul in care a fost spusa poate insemna o multime de lucruri dar daca o analizam corect intelegem si de ce i-a fost cerut tanarului bogat un lucru greu.
Aici Domnul Isus ne arata cum actioneaza Dumnezeu in perioada harului cand El alege sa le dea aceeasi plata (viata vesnica) si celor din urma (adica noua) chiar daca efortul acestora a fost mai mic.
A fos o perioada cand oamenii aveau de respectat Legea pentru a capata viata vesnica, a fost vremea cand oamenii trebuiau sa lase tot si sa Il urmeze pe Isus si este perioada cand prin credinta se capata viata vesnica.
Nu am pretentia ca inteleg de ce este asa dar asta reiese din versetele de mai sus.
Poate ca pentru a inainta Imparatia lui Dumnezeu pe pamant munca depusa de cei chemati sa faca aceasta lucrare cerea sacrificii foarte mari ca acelea de a renunta la tot ce ai (familie, averi). In aceasta perioada in care traim si noi efortul este altul, mult mai mic comparat cu primii lucratori dar si munca noastra serveste scopului lui Dumnezeu si vom primi aceeasi plata.
