Profeţia Sfântului Nil Athonitul şi o legendă demnă de crezare
Sfântul
Nil Athonitul (1612-1692). Acesta a fost trăitor la Muntele Athos, de
aici şi numele. Ca şi Sfântul Mucenic
Cosma Etolianul, prooroceste despre vremurile lui Antihrist: “Atunci
cei bogaţi îşi vor deschide comorile lor, aurul şi argintul vor fi
defăimate şi vor fi pe drumuri ca pietrele”. De asemenea,
prevede şi izbucnirea unor epidemii infecţioase: “Oamenii, vor slăbi
şi vor muri pe drumuri ca pasările; cei pecetluiţi de antihrist vor
mânca cărnuri de oameni morţi, neputând suferi foamea şi
leşinătatea şi, mâncând trupuri moarte, vor muri şi ei”.
Profeţia
care ne interesează se referă la Sfântul Munte Athos, “Grădina Maicii
Domnului”. Pare incredibil pentru unii că
acest loc binecuvântat, care s-a aflat sub protecţia Sfintei
Fecioare timp de secole, va fi părăsit de aceasta în cele din urmă:
“Ascultaţi,
o, părinţi, iată că v-am spus propovăduirea lui Iona spre pildă, ca cel
ce are urechi de auzit să audă şi să nu
se întoarcă către altele, spre vătămarea sufletului său. Precum a
desluşit acel filosof propovăduirea lui Iona, aşa şi eu vă spun: precum
magnetul nu a lăsat fierul, la înălţime de patru vânturi
lovindu-se, şi apoi din pricina ruginei l-a lăsat, şi iarăşi, după
ce a fost curăţit, l-a ridicat magnetul; aşa este Doamna noastră, de
Dumnezeu Născătoarea, Acoperământul binecredincioşilor, că
a ţinut muntele acesta13 până în ziua de astăzi, precum magnetul pe
fier. Şi dacă magnetul, fiind lucru neînsufleţit, are atâta putere, oare
câtă putere şi tărie şi îndrăzneală are Doamna noastră
de Dumnezeu Născătoarea? Singuri vedem cum ţine muntele acesta cu
atotţiitoarea putere. Însă cum clatină vântul magnetul ca să lase
fierul, aşa se ridică asupra acestui munte neamurile, şi în tot
chipul umblă să-l răpească din mâinile Maicii Domnului, dar nu pot.
În sfârşit se va lăsa din mâinile ei, nu din pricina slăbiciunii ei,
nici din puterea neamurilor, ci numai pentru păcatele
celor ce locuiesc într-însul; pentru că acestea s-au făcut ca o
rugină înaintea Maicii Domnului. Că dacă veţi subţia gâtlejul vostru cu
postul, ca pânza, şi veţi usca trupul vostru ca ţârul, dar
între voi nu aveţi dragoste şi unire, cu curăţenia trupului vostru,
nici un rod al dreptăţii nu aveţi”.
Că
muntele Athos “se va lăsa din mainile ei”, nu mai încape îndoială. Dar
unde s-ar putea afla fericita gradină cea
nouă? Ieromonahul Ioanichie Bălan reţine o legendă, probabil din
secolul al XVI-lea. Aceasta se refera la sihăstria Bisericani din
Moldova:
“În
tradiţia locului se spune că odată văzând câţiva sihaşti zidindu-se
biserica de piatră la Bisericani si temându-se că
nu vor mai avea linişte aici, s-au hotărât să plece la Muntele
Athos. dar înainte de a coborî de pe munte, li s-a arătat într-un stejar
cu trei tulpini o femeie îmbrăcată împărăteşte, cu chipul
Maicii Domnului, şi i-a întrebat?
- Părinţilor, unde vreţi să plecaţi?
- Ne ducem la Athos, în grădina Maicii Domnului au răspuns ei. Atunci ea le-a zis:
-
Rămâneţi pe loc că şi aici este grădina mea! şi îndată s-a făcut
nevăzută [...] Aşa s-a dovedit Fecioara Maria
protectoarea şi stăpâna sihaştrilor din muntele Bisericani şi de
peste tot. Căci oriunde se face voia lui Dumnezeu şi se cinsteşte
Preasfânta Fecioră Maria, acolo este casa lui Dumnezeu şi
grădina Maicii Domnului”[2].
Mesajul legendei este foarte clar, iar interpretearea părintelui Ioachim Bălan este concludentă şi credem că nu mai este
nevoie de alta.
O alta versiune vorbeşte de cinci călugări care pleacă de la mănăstirea Bistriţa-Baia:
Transcriu un fragment din predica Pãrintelui Ioan Iovan [3], din 15 august 1992, la Mănãstirea Recea:
“Dragii
mei, am mai spus, dar mai repet, cã şi Evanghelia se repetã: cinci
cãlugãri pleacã de la mãnãstirea Bistrita-Baia,
din Moldova, pleacã la Sfântul Munte Athos, pleacã, si n-au apucat
doi km. sau trei sã iasã cãci apare Maica Domnului în fata lor si le
spune:
-Unde mergeti, fiilor, unde vã grãbiti?
-Mergem la grãdina ta, Maica Domnului, din Sfântul Munte, sã ne mântuim mai uşor.
Şi rãspunde Maica Domnului, auziti toţi:
-Întoarceti-vã înapoi, şi sã ştiti cã şi România este grãdina mea!”
Şi aici rămâne valabilă interpretarea părintelui Ioanichie Bălan.
Profeţia Sfântului Nil Athonitul pare a se împlini în zilele noastre
După
căderea Constantinopolului ce a avut loc în anul 1453, se credea ca
turcii vor ocupa şi vor pângări sfintele
aşezăminte, iar activitatea monahala de la muntele Athos va lua
sfârşit. Totuşi, ca urmare a unor convenţii cu sultanii, Imperiul otoman
se angaja să respecte autonomia Sfântului Munte, în
schimbul unui tribut plătit anual. Tot ca urmare a acestor
convenţii, sultanii se obligau să protejeze aşezămintele şi să permite
pelerinaje. Contrar previziunilor, în perioada post bizantină,
viaţa monahală de aici înfloreşte. Deoarece, Sfintele Asezăminte nu
dispuneau de fonduri proprii, tributul era plătit aproape în întregime
de ţările române [4]. Astfel, se poate spune ca ţările
române au salvat Muntele Athos de la desfiinţare.
Paradoxal, primejdia reala avea să vină în secolul al XX-lea. Între anii 1960- 1970, asistăm la o criza atonită care
ameninţa să ducă la desfiinţare activitaţii monahale.
Părintele Macarie de la Mânăstirea Simonos Petras îşi aminteşte că Muntele Athos urma sa fie transformat în staţiune
turistică, mănăstirile în muzee, iar monahismul să fie desfiinţat.
Aparenta prosperitate şi îngrijorarea călugărilor
La
ora actuala aceasta republică a monahilor cunoaşte o aparentă
prosperitate. Se pare că a fost depăşita criza din anii
1960-1970 şi că Muntele Athos este acum în afara orcărei primejdii.
UE si UNESCO au alocat fonduri generoase pentru dezvoltarea
infrastucturii, restaurarea mănăstirilor, a manuscriselor şi a
obiectelor de cult. Se consideră că până în anul 1998, UE a
contribuit cu 23,4 milioane de euro. Şi totuşi…
Cum
pe lumea acesta nimic nu e gratuit, ajutorul generos şi-a avut şi el
pretul lui. În Parlamentul European sunt
unii care militează pentru desfiinţarea avaton-ului, adică pentru
desfiintarea interdicţiei accesului femeilor, pe motiv ca democratia nu
permite discriminarea între sexe, mai ales că feministele
din Occident ridică preţenţia că dacă, alături de bărbaţi,
contribuie prin impozite şi taxe la sprijinirea Sfântului Munte, trebuie
să aibă acces şi la aceleaşi beneficii. Nu s-a reuşit, căci
avaton-ul este protejat printr-o clauză specială, negociată de
guvernul grec în momentul aderării Greciei la UE. Afluxul de turişti şi
părăsirea de către tinerii călugări a duhului atonit
tradiţional fac ca profeţia Sfântului Nil Athonitul să fie mai
actuală ca oricând.
Cum
şi România face parte din UE, este evident că Maica Domnului nu-şi va
muta grădina tot într-o ţara a Uniunii Europene,
riscând să se confrunte cu aceleaşi probleme. Dacă profeţia
Sfânatului Nil Athonitul se va adeveri curând, singura ţara românească
care are şansa să devină Athosul după Athos este Republica
Moldova. Aşa cum, după căderea Imperiului Roman de Răsarit, Imperiul
Rus avut şansa istorică să devină Bizanţul după Bizanţ, şansă pe care
nu a ratat-o [5].
Numai dacă Dumnezeu nu a hotărât altfel: ca întregul spaţiu creştin- ortodox să devină marea gradină a Sfintei
Fecioare.
