Cizmarul fericit și nefericirea bogăției!

A fost odată un cizmar sărac care era mereu vesel. Părea aşa de fericit, încât de dimineaţă până seara cânta de bucurie. Mereu se adunau mulţi copii la fereastra casei sale şi-l ascultau cu atenţie. Uneori se adunau şi păsărelele ca să-l asculte. Lângă el locuia un bogat. Acesta nu dormea toată noaptea, căci mereu îşi număra galbenii.

Abia dimineaţa se ducea la culcare. Ziua însă nu putea să doarmă pentru că-l auzea pe cizmar cântând și invidia îl nimicea deoarece nu-și putea inchipui cum un sărăntoc poate fi vesel.
Într-o zi îi veni o idee, un gând viclean îi şopti la ureche cum să-l facă pe cizmar să nu mai cânte. Îl invită la el şi, spre marea sa surprindere, îi dărui săracului o pungă cu galbeni. Când cizmarul ajunse acasă, deschise punga. Niciodată nu văzuse atâţia galbeni. Începu să-i numere cu grijă, iar copiii priveau cu atenţie la el. Erau aşa de mulţi încât cizmarului îi era frică acum să-i nu-i fure cineva.
De aceea, noaptea îi lua cu sine în pat. Dar şi acolo se gândea la ei şi nu putea să adoarmă. Atunci duse punga cu galbeni în pod, dar nu era sigur nici de acest loc. Dis-de-dimineaţă se sculă şi luă galbenii şi-i duse în coteţul cu găini. Dar nici cu acest loc nu era prea mulţumit şi, după un anumit timp, săpă o groapă şi îngropă punga cu galbeni în pământ.
Ştiindu-se bogat, nu mai dormea, nu mai muncea şi nici nu mai cânta, ci era tot timpul cu gândul la comoara sa. Din această cauză era neliniştit, palid şi frământat de gânduri. Nici păsărelele şi nici copiii nu mai veneau să-l viziteze.
Aşadar, cizmarul ajunsese tare nefericit. Ce să facă?
Într-una din zile, cizmarul luă punga cu galbeni şi-i duse înapoi bogatului.
"Ia, te rog, galbenii înapoi, spuse el. Grijile pentru ei m-au îmbolnăvit şi nici prietenii mei nu mai vor să ştie nimic despre mine. Vreau să fiu din nou un cizmar sărac, cum am fost odinioară".
De atunci fericirea intră din nou în casa cizmarului.

Din pricina pacatelor si a patimilor vor fi acceptate actele cu cip si pecetea finala

In cartea Apocalipsei, cap. 13:8,9 gasim, de peste 2000 de ani, scris:

Si i se vor inchina ei (fiarei, n.n.) toti cei ce locuiesc pe pamant, ale caror nume nu sunt scrise, de la intemeierea lumii, in cartea vietii Mielului celui injunghiat.
Dacă are cineva urechi – să audă!

Nu incape indoiala ca nu s-a auzit de aceste versete, insa cati le-au si constientizat? Asadar, patimile ce ne stapanesc sunt cauza slabiciunilor noastre, care ne fac sa depindem de sistem si sa ne inrobim prin actele cu cip. Dumnezeu nu a facut lumea asa cum este acum si nici ca noi sa putem trai doar inrobiti de sistemul social, financiar din ziua de azi. A trai inafara sistemului nu inseamna sa traiesti in mizerie, mai rau decat cei din lumea a 3-a. Avem o traditie frumoasa si cu care ne putem mandri in toata lumea. Stramosii nostri nu au fost niste nespalati, cu boli incurabile si nu au trait in pesteri, marginalizati si rupti de restul lumii. Ci din contra, erau cu mult peste popoarele numite azi occidentale. Ei bine, la acea stare ar trebui sa revenim si noi, pentru a duce o viata curata, sanatoasa si fara CIPURI! Credem ca in aceasta societate nu se poate rezista fara sa fii atins mai puternic de patimi, mai ales de: ura, deznadejde, lacomie, lene, desfrau, betie. Traind intr-un mediu atat de nociv trupului, dar mai ales sufletului, vom fi practic anihilati din punct de vedere duhovnicesc si cu greu vom mai fi interesati de mantuire, avand ca preocupare principala hrana pentru ziua de maine. Sfanta Biserica, prin Sfintele ei Taine (spovedanie, impartasanie, sf. maslu), ne poate da putere sa rezistam, chiar in  conditii atat de vitrege. Insa prigoana impotriva Bisericii se duce din ce in ce mai fatis si mai vehement. Vedem cum multi preoti sunt robiti de erezia ereziilor, ecumenismul, care nu incape indoiala ca le invalideaza Sfintele Taine (mai lucreaza doar prin pogoramant, dar nu ne putem baza pe asta) si pentru nevatamarea noastra ar fi bine sa nu mai apelam la astfel de preoti. Sunt semne clare ca apostazia este foarte aproape, iar Biserica va dainui in “catacombe”, nicidecum nu va mai fi reprezentata prin oficialii de acum (toti patriarhii ortodocsi si majoritatea episcopilor sunt pusi de sistem). Dar asta nu trebuie sa ne deznadajnuiasca, ci doar sa ne puna in stare de alarma, sa ne trezim si sa lucram la mantuirea noastra, in locul care ne este mai prielnic.

Daca ducem o viata cu adevarat inchinata lui Hristos, atunci nu vom fi lepadati si vom primi ajutor la vreme. Daca traim in pacat, cu greu mai putem nadajdui intr-un ajutor. Dupa Botez fiecare ortodox este scris in Cartea Vietii, insa din pricina pacatelor sale poate fi sters si atunci ramane fara putere in fata vrajmasului. Abia in acel stadiu ajungi sa te inchini fiarei, iar inchinarea la fiara atrage dupa sine lepadarea totala, implicit insemnarea cu semnul 666.

Pacatele si patimile ce determina acceptarea actelor cu cip

• neincrederea in ajutorul Domnului. Exista temerea ca nu vor mai avea unde locui, ce manca etc. Dar oare de ce il excludem pe Atotiitorul Dumnezeu din previziunile noastre? Daca noi facem acest sacrificiu in numele Domnului, atunci sa avem acea credinta “cat un bob de mustar” ca vom primi cele necesare si ne vom descurca intr-un fel. Nu mai dam sfaturi, ce si cum, unde anume sa ducem o astfel de viata. Va descoperi Domnul fiecaruia, in functie de curatia inimii sale.
• confortul, luxul si lipirea de aceasta lume prin toate lucrurile mai putin necesare vietii si mantuirii. Foarte multi sunt datori vanduti bancilor, dupa ce au luat credite ca sa traiasca dupa moda acestei lumi. Multi s-au imprumutat pentru a deschide o afacere care sa le aduca mai multi bani decat ar fi avut nevoie.
• necunostiinta si ignoranta fata de invataturile Sfintei Scripturi si a scrierilor Sfintilor Parinti. Inca de la scrierea Sfintelor Evanghelii ne-au fost vestite vremurile apocaliptice, pe care multi Sfinti Parinti si mari duhovnici, spun ca deja le traim. Toate aceste semne ce le vedem in lume nu trebuie sa ne ramana indiferente, ci sa eralizam ca ele coincid cu prorociile ce anunta vremea de apoi. A spune contrariul si a bagateliza scrierile sfinte este cu inspiratie doar de la diavolul si trebuie sa ne lepadam de astfel de ganduri.
• orice alta patima sau pacat, de care suntem stapaniti, ne intuneca mintea si ne impiedica a discerne lucrurile asa cum sunt ele cu adevaratat.

Sa lucram dar fiecare la despatimirea noastra de toate desertaciunile acestei lumi, dar sa fim cu bagare de seama la inselatoria ce este mai mare in aceste zile.

Pe acelea trebuia sa le impliniti si nici pe acestea sa nu le lasati
(Mt. 23:23).

Drept concluzie, daca vom reusi sa ramanem in Biserica, sa ne intarim cu Sfintele Taine, atunci vom rezista si fara buletin, si fara card. Dar daca nu ducem o viata in Hristos, lasandu-ne cu totul in mana Sa, atunci vom accepta si actele cu cip si semnul fiarei.

Dumnezeu sa ne intareasca pe toti si sa nu cadem in iadul cel vesnic.