Sfânta Scriptură (Sfintele Scripturi, Dumnezeieştile Scripturi, Biblia

Sfânta Scriptură (Sfintele Scripturi, Dumnezeieştile Scripturi, Biblia), Vechiul si Noul Testament, constituie Cuvântul scris al lui Dumnezeu, transmis prin inspiraţie divina, prin oamenii sfinţi ai lui Dumnezeu, care au vorbit şi au scris influentaţi de Duhul Sfant. În acest Cuvânt, Dumnezeu i-a incredinţat omului cunoştinţele necesare in vederea mântuirii. Sfintele Scripturi constituie descoperirea infailibilă a voii Sale.Ele sunt norma pentru caracter, criteriul de verificare pentru experienţa, revelarea supremă a dogmelor si relatarea demnă de încredere a intervenţiilor lui Dumnezeu în istorie.

Nici o carte nu a fost atât de iubita, atat de urâta, atât de venerată şi atât de blestemată ca Biblia. Pentru Biblie au murit oameni, alţii au fost ucişi in numele ei. Ea a inspirat cele mai nobile si mai marete acţiuni ale oamenilor şi a fost condamnata pentru cele mai condamnabile si degradante fapte. Pentru Biblie s-au declansat razboaie, paginile ei au hranit revoluţii, iar imperii s-au spulberat datorita ideilor ei. Oameni de toate facturile - de la teologi ai eliberarii pana la capitalişti, de la fascişti la marxişti, de la dictatori la eliberatori, de la pacifişti la militarişti - toţi cercetează paginile ei, pentru a căuta cuvinte cu care sa-şi justifice acţiunile.

Dar unicitatea Bibliei nu este data de influenţa ei politica, sociala şi culturală fară egal, ci e data de conţinutul ei. Ea este revelaţia dată de Dumnezeu cu privire la la unicul Dumnezeu-om: Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos-Mântuitorul lumii.
]REVELATIA DIVINA

În timp ce, în decursul istoriei, unii au pus la îndoiala existenţa lui Dumnezeu, mulţi au susţinut plini de încredere ca El există şi că S-a făcut pe sine cunoscut. Dumnezeu S-a dezvăluit in două feluri, iar Biblia a avut un rol in această dezvaluire.

Revelaţia generală

Întelegerea caracterului lui Dumnezeu pe care o dobândim privind la comportamentul şi conştiinţa umana şi la natură este în mod frecvent numita "revelaţia generală", pentru că ea este la îndemâna tuturor şi se adreseaza raţiunii. Pentru milioane de oameni "Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi facerea mâinilor Lui o vesteşte întinderea lor"
- cf Psalm 19:1
Strălucirea soarelui, ploaia, munţii şi izvoarele, toate mărturisesc despre un Creator iubitor.
"Căci Dumnezeu se descoperă din Cer peste toată fărădelegea şi peste toată nedreptatea oamenilor care ţin nedreptatea drept adevăr. Pentru că ceea ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu este cunoscut de către ei; fiindcă Dumnezeu le-a arătat lor ...cele nevăzute ale Lui se văd de la facerea lumii, înţelegându-se din făptuiri, adică veşnica Lui putere şi dumnezeire, aşa ca ei să fie fără cuvânt de apărare, pentru că, cunoscând pe Dumnezeu, nu L-au slăvit ca pe Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit, ci s-au rătăcit în gândurile lor iar inima lor cea nesocotită s-a întunecat. - cf Epistolei către Romani 1:18-21

Alţii văd in relaţiile armonioase şi în iubirea uimitoare dintre prieteni, dintre membrii familiei, soţ şi soţie, parinţi şi copii, dovada existenţei unui Dumnezeu plin de iubire "După cum mama îşi mângâie pe fiul ei şi Eu vă voi mângâia pe voi..." - cf Carţii Sf Prooroc Isaia 66:13
"În ce chip miluieşte tatăl pe copii, aşa miluieşte Domnul pe cei ce se tem de El..." - cf Psalm 103:13

Cu toate acestea, aceeaşi strălucire a Soarelui care mărturiseşte despre un Creator iubitor poate transforma pământul într-un deşert pârjolit de arşiţă, aducând foamete. Aceeaşi ploaie poate să transforme în ingrozitoare inundaţii care să înece familii; aceleaşi culmi se pot sfărâma şi prăbuşi, nimicind totul. Relaţiile umane sunt adesea atinse de gelozie, invidie, mânie sau chiar ură, care împing la fapte reprobabile. Lumea din jurul nostru transmie semnale derutante, generând mai multe întrebări decât răspunsuri. Se poate observa un conflict între bine şi rău,dar nu se explică de ce şi cum a început coflictul, cine este angajat în luptă, de ce sau cine va birui la final.

Revelaţia specială

Păcatul stânjeneşte revelarea personala a lui Dumnezeu prin creaţie, întunecând capacitatea noastră de a interpreta mărturia lui Dumnezeu. Din iubire, Dumnezeu ne-a dat o descoperire speciala despre Sine, spre a ne ajuta sa primim raspunsuri la aceste intrebari. Prin Vechiul si Noul Testament, El se face cunoscut intr-un mod special, ce nu lasa nici o urma de indoiala cu privire la caracterul si iubirea Sa. La inceput, revelarea lui Dumnezeu s-a produs prin profeti, iar apoi a urmat revalarea suprema prin Persoana Domnului Hristos.

Biblia contine, atat adevaruri despre Dumnezeu, cat si descoperiri ale persoanei Sale. Amandoua domeniile de revelatie sunt necesare. Noi avem nevoie sa -L cunoastem pe Dumnezeu prin Iisus Hristos, precum si adevarul care este in Iisus. Si, prin mijlocirea Dumnezeiestilor Scripturi, Dumnezeu trece dincolo de limitarile noastre intelectuale, morale si spirituale (duhovnicesti), comunicandu-ne dorinta Lui arzatoare de a ne salva.

RUGĂCIUNE PENTRU POTOLIREA STIHIILOR

(la vreme de traznete, fulgere, grindina, inundaţii sau cutremur)

Doamne, Dumnezeule, Cel ce de bunavoia Ta ai adus toate dintru nefiinta intru fiinta, si cu puterea Ta pastrezi faptura, chivernisind lumea cu purtarea Ta de grija,- Tu, Care din patru stihii ai asezat faptura si cu patru vremi ai incununat curgerea anului, fii binecuvantat! Ca de Tine se cutremura toate puterile ingeresti, pe Tine Te lauda soarele, pe Tine Te slaveste luna, Tie se cuceresc stelele, pe Tine Te asculta lumina, de Tine se ingrozesc adancurile, Tie slujesc izvoarele, Tu ai intins cerul ca un cort, Tu ai intarit pamantul pe ape, Tu ai ingradit marea cu nisip, Tu spre suflare ai varsat vazduhul. Cel ce-Ti faci din nori caruta si umbli pe aripile vantului,- Cel ce cauti spre pamant si-l faci de se cutremura,-Cel ce Te atingi de munti, si ei fumega.
Tu esti Cel ce odinioara intr-un nor gros, inconjurat de fulgere si tunet, Te-ai aratat lui Moise pe muntele Sinai,- Tu, in vremea lui Avraam si a lui Lot, ai trimis din cer ploaie de foc si pucioasa si, pentru faradelegile lor nenumarate, cetatile Sodoma si Gomora le-ai stricat. Marturisesc dar atotputernicia Ta si, cu umilinta plecandu-mi genunchii, indraznesc a Te ruga: Indura-Te de noi, pacatosii si nevrednicii, si nu lasa ca, pentru faradelegile noastre cele mari, zidirea si fapturile Tale sa fie inghitite de pieire! Toate vietatile asteapta de la Tine sa le dai hrana la buna vreme,-dandu-le Tu lor, vor aduna,- deschizand Tu mana Ta, toate se vor umple de bunatati,-dar intorcandu-Ti Tu fata, toate se vor tulbura si se vor sfarsi si in tarana lor se vor intoarce.
Asa, Doamne, milostiveste-Te spre noi si fa ca aratarea puterilor Tale nesfarsite sa nu ne fie noua spre osanda si pieire, ci spre indreptare si zidire, ca sa cunoastem ca Tu esti singur Dumnezeu adevarat, mult-milostiv si mult-indurat. Da-ne asadar sa pastram pururea neschimbata aceasta cunoastere,- intareste-ne vointa de a pazi in toata vremea poruncile Tale. Toarna, Bunule, in inimile noastre, simtirea dumnezeiasca a dragostei fratesti catre toti semenii nostri, pentru ca, iubindu-ne cu adevarat unii pe altii, toti sa Te marturisim pe Tine, Dumnezeu Cel intreit in fete. Ca a ta este stapanirea si imparatia si puterea si slava : a Tatalui si a Fiului si a Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.