SPOVEDANIA EPISCOPULUI

Într-o cetate a fost un episcop care, după reaua meşteşugire a diavolului, a căzut în desfrânare. Deci, într-una din zile, făcându-se adunare în Biserică, neştiind nimeni de păcatul lui, după ce s-a adunat tot poporul, s-a mărturisit singur înaintea tuturor, zicând: „Eu în desfrânare am căzut". Şi, intrând, şi-a pus omoforul său pe altar, zicând: „De acum eu nu mai pot să vă fiu vouă episcop". Şi a strigat tot poporul cu plângere, grăind: „Păcatul tău asupra noastră să fie, părinte, numai tu să ne fii la episcopie". Şi după multă rugăminte le-a zis lor: „De voiţi să rămân la episcopie, să faceţi ceea ce vă voi spune". Şi a poruncit să încuie uşile cele de pe lături. Şi s-a aruncat pe sine lângă o singură uşă cu faţa în jos şi a zis către popor: „Să nu aibă parte de Dumnezeu acela care, ieşind, nu mă va călca pe mine cu picioarele!" Şi au făcut după cuvântul lui. Iar când şi cel mai de pe urmă ieşea, a venit din cer glas, grăind: „Pentru smerenia lui cea multă, am iertat lui păcatul". Şi, aceasta auzind, tot poporul a preaslăvit pe Dumnezeu.

Preluare din Popas Duhovnicesc

Icoana Maicii Domnului Aparatoarea de Foc - Schitul Prodromu

Icoana Maicii Domnului numita "Aparatoarea de Foc" este o icoana facatoare de minuni, pastrata in Schitul romanesc Prodromu, in Sfantul Munte Athos. Tot in acest schit se mai afla si icoana Sfantului Ioan Botezatorul, cea cunoscuta pentru minunata ei incruntare. Schitul Prodromu a fost intemeiat in anul 1820, sub arhipastorirea Mitropolitului Veniamin Costachi al Moldovei.

Ctitoria schitului a fost recunoscuta prin hrisoavele domnesti semnate de Grigorie Alexandru Ghica al Moldovei, in data de 7 iulie 1853, si de Carol I al Romaniei, in data de 19 iunie 1871. Zidirea ansamblului monahal de la Prodromu a avut loc intre anii 1852-1866, drept ctitor al vremii fiind ieroschimonahul Nifon Ionescu, ajutat de ucenicul sau, ieroschimonahul Nectarie. Schitul tine de Manastirea Marea Lavra.

"Istoria Manastirilor Athonite", carte in zece volume, scrisa de schimonahul Irinarh, mentioneaza: "Pe la anul 1337, cuviosul Marcu, ucenicul Sfantului Grigorie Sinaitul, avandu-si locuinta deasupra Manastirii Lavra, pe dealul ce se numeste Palama, iata ca intr-o noapte, iesind din chilie si stand la rugaciune, vazu in partea dinspre rasarit, la locul ce se numeste Vigla, o doamna sezand pe un tron precum cele imparatesti, inconjurata de ingeri si sfinti, care tamaiau imprejur, cantand si inchinandu-se Imparatesei a toate. Si intreband cuviosul Marcu pe Sfantul Grigorie, staretul sau, ce va fi insemnand oare aceasta, i s-a talcuit ca Maica Domnului voieste ca in timpurile mai de pe urma sa se ridice in acele parti un locas dumnezeiesc, spre slava Sfintiei sale." Pe locul amintit va fi ridicat Schitul Prodromu.

Icoana Maicii Domnului Aparatoarea de Foc - Schitul Prodromu

Icoana Maicii Domnului cea "Aparatoare de Foc" este asezata in paraclisul zidit deasupra intrarii principale, in turnul clopotnita, la primul etaj. Paraclisul este inchinat Adormirii Maicii Domnului.

Aceasta icoana a apartinut unei familii de credinciosi din orasul Barlad, Romania. Intr-o zi, o ispita a incercat familia cu pricina. Intreaga casa a fost mistuita de flacarile unui incendiu. Indata dupa ce s-au astamparat flacarile nesatioase, parintii au intrat in casa cea facuta scrum, spre a cauta cele ramase nearse, vase de argint si de arama. Astfel, in locul vaselor, mistuite complet, ei au gasit nearsa numai icoana Maicii Domnului.

Icoana Maicii Domnului se afla pe o gramada de carbuni aprinsi, nearsa catusi de putin. Cu toate ca icoana este din lemn, focul nu a indraznit a se apropia de cinstitul lemn al icoanei. Numai culorile au fost putin afunate si innegrite, spre marturie peste vremi a minunii petrecute in incendiu.

Plini de spaima si de mirare, crestinii au scos icoana din jaratecul incins, au spalat-o si au vazut ca nici zugraveala nu era deloc stricata, ci numai fumul patrunsese putin inspre ea, innegrind-o.

Mai apoi, icoana Maicii Domnului, numita "Aparatoarea de Foc", a fost imbracata in argint si daruita Schitului Prodromu, pe care de mai multe ori l-a aparat de foc si grindina.

Intr-o vreme in care padurile din regiunea Vigla erau mistuite de flacari, monahii romani de la Schitul Prodromu, au facut procesiune si priveghere, in jurul schitului, cu aceasta icoana, iar focul nu s-a apropiat de zidurile schitului catusi de putin.

Teodor Danalache