Trei ganduri

Odata avva Longinus l-a intrebat pe avva Lucius despre trei ginduri :,,Veau sa fiu ca un strain". Batrinul ii zice : ,,Daca nu-ti stapinesti limba, nu vei fi strain, oriunde te vei duce. Asadar, stapineste-ti limba si vei fi strain". Apoi ii zice : ,,Vreau sa postesc". Batrinul i-a raspuns : ,,Profetul Isaia spune : <>. Mai degraba stapineste-ti gindurile rele". I-l spune si pe al treilea : ,,Vreau sa fug de oameni". Batrinul i-a raspuns :,,Daca n-o vei scoate la capat impreuna cu oamenii, nu vei putea s-o scoti la capat nici de unul singur

Tabloul

Cu mulţi ani în urmă, în vitrina unei librării, zile la rând, a stat expus un tablou obscen. Nu-l cumpăra nimeni. Un domn, ce zilnic trebuia să treacă pe acolo cu copiii săi, intrând odată în librărie s-a interesat de preţul tabloului cu pricina.
Librarul, aducând numaidecât tabloul, a început a lăuda arta pictorului. Apoi a spus şi omului preţul ce trebuie să-l plătească pentru a-l putea avea.
Deşi preţul tabloului nu era unul de neglijat, omul a făcut efortul de a-l cumpăra, apoi rupându-l în bucăţi a spus către librar:
- De acum nu mai trebuie să mă ruşinez a trece cu copii mei prin dreptul vitrinei dumitale…

Aceasta era odată… Acum stau la televizor împreună părinţii şi copii, şi privesc scene, filme şi programe imorale fără nicio jenă, iar tarabele şi chioşcurile cu reviste „deocheate” sunt la tot pasul şi nu s-a găsit niciun tată care să ia poziţie faţă de aceste tablouri imorale, ba dimpotrivă, ele sunt deliciul tăticilor. Consecinţele, din păcate, nu au întârziat să apară. Le ştiţi prea bine.

„M-a părăsit Dumnezeu şi nu m-a cercetat”.

Unui creştin au început să îi meargă toate bine: şi afacerile, şi sănătatea, cu
soţia şi copiii se înţelegea bine. Din viaţa lui dispăruse orice urmă de întristare. Citind
că viaţa creştinului este o cruce şi că Dumnezeu îl ceartă pe cel pe care îl iubeşte, s-a
mâhnit şi s-a dus degrabă la duhovnicul lui:
- Părinte, ce înseamnă că nu mă ceartă Dumnezeu? Că nu mă iubeşte? De aproape
un an de zile nu am mai avut nici o supărare.
- Trebuie să vedem de ce nu te ceartă: ori pentru că eşti foarte leneş în viaţa
duhovnicească, şi dacă te-ar certa prin vreun necaz ai cădea în deznădejde, ori pentru că
îţi dă o perioadă în care să te aşezi duhovniceşte. Tu singur poţi da răspunsul la această
întrebare: dacă duci o viaţă de trândăvie, dacă te desfeţi de toate bunătăţile, zicând că de
asta ţi le-a trimis Dumnezeu, atunci ai de ce să te îngrijorezi. Înseamnă că Dumnezeu nu
te ceartă ca să nu te arunce în mrejele deznădejdii. Dar dacă tu, chiar dacă ai de toate,
duci o viaţă de nevoinţă, o viaţă de rugăciune, o viaţă smerită, atunci înseamnă că
Dumnezeu îţi răsplăteşte jertfa cu puţină linişte. Dar, în cazul acesta, ia aminte: perioada
aceasta nu va dura mult…
Un bătrân adeseori pătimea şi se îmbolnăvea. Şi s-a întâmplat într-un an să nu se
îmbolnăvească şi s-a întristat cumplit şi plângea, zicând: „M-a părăsit Dumnezeu şi nu
m-a cercetat”. (1-440)