DIN SUFLET PENTRU SUFLET: DESPRE VISUL MAICII DOMNULUI

DIN SUFLET PENTRU SUFLET: DESPRE VISUL MAICII DOMNULUI: FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...     ... FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE!BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...

DESPRE VISUL MAICII DOMNULUI

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...

              CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI 

       Moto: „Iar de basmele cele lumeşti şi băbeşti, fereşte-te şi     deprinde-te cu dreapta credinţă“ (1Timotei 4:7).

                         Iubiţi credincioşi, 
                                                                       Preot Ioan 
 Credinţa noastră creştin ortodoxă se întemeiază pe adevărurile descoperite de Dumnezeu, adică pe Revelaţia sau Descoperirea Dumnezeiască. 
Revelaţia dumnezeiască se săvârşeşte pe cale naturală prin cunoaşterea lui Dumnezeu din măreţia naturii şi pe cale supranaturală, pe calea credinţei.
 Dumnezeu S-a descoperit oamenilor „în multe rânduri şi în multe feluri“ (Evrei 1:1), dându-le acestora învăţătura necesară mântuirii, învăţătură care s-a păstrat nealterată în Sfânta Scriptură şi în Sfânta Tradiţie. Şi pentru că în Sfânta Scriptură nu sunt scrise „toate câte a făcut Iisus“ (Ioan 20:30-31), Biserica s-a preocupat să păstreze şi învăţătura nescrisă, astfel luând naştere SFÂNTA TRADIŢ IE.                         Cum putem defini Sfânta Tradiţie? 
Sfânta Tradiţie sau Predania, este acea învăţătură divină, păstrată de Biserică şi transmisă apoi prin viu grai, din generaţie în generaţie. Întreaga învăţătură a Mântuitorului Iisus Hristos a fost o  Sfântă Tradiţie, pentru că El nu a scris nimic. O parte din această învăţătură orală s-a scris într-un răstimp de aproape 1.500 de ani, adică de la Moise şi până la autorul Apocalipsei, Sfântul Ioan Evanghelistul (Sfânta Scriptură), iar cealaltă parte s-a scris şi ea, tot în timp (Sfânta Tradiţie propriu-zisă). Indiscutabil, atât Sfânta Scriptură cât şi Sfânta Tradiţie AVEAU ŞI AU aceeaşi valoare mântuitoare:

               În afară de Sfânta Tradiţie există şi o falsă tradiţie?

 În afară de Sfânta Tradiţie există şi falsă tradiţie. De multe ori femeile credincioase se învaţă unele pe altele (uneori în mod greşit), în loc să meargă să vorbească cu un preot după cum ne îndeamnă Mântuitorul: „Duceţi-vă ş i arătaţi-vă preoţilor“ (Luca 17:14). Şi astfel datorită învăţăturilor greşite, ia naştere FALSA TRADIŢIE. 
            Tradiţiile false pot fi de două feluri: scrise sau nescrise.
 - Talismanul - Visul Maicii Domnului - Epistolia Maicii Domnului Cele scrise: - Epistolia Mântuitorului - Brâul - Cele 12 vineri etc. - Scosul din fiare - Fusul Cele nescrise: - Deschisul şi interpretarea Sfintelor Evanghelii - Căzutul la ieşirea cu Sfintele Daruri - Aşezarea pe jos a diferitelor obiecte, la ieşirea cu Sfintele Daruri 
                      Ce este „Visul Maicii Domnului“? 
 În aceste vremuri în care păcatul cucereşte din ce în ce mai multe suflete, Dumnezeu a rânduit creştinilor ortodocşi să se folosească de cărţi duhovniceşti. Sunt cărţi despre lupta împotriva  patimilor, despre viaţa de după moarte, dobândirea Rugăciunii lui Iisus etc. Însă pe lângă aceste cărţi, circulă şi Visul Maicii Domnului, Talismanul, Talismanele Domnului, Epistoliile, Povestire dureroasă despre mulţimea patimilor Domnului nostru Iisus Hristos... 
Visul Maicii Domnului este o cărţulie apocrifă pe care mulţi dintre credincioşi sunt atraşi să o cumpere pentru că are pe copertă o icoană a Maicii Domnului şi chiar o cruce. 
 Oamenii o cumpără îndeosebi pentru că au auzit de la alţii că „aşa e bine“. Adam şi Eva nu au fost împinşi direct spre păcat, ci mai întâi amăgiţi, convinşi că „aşa e bine“.Analizând conţinutul cărţuliei Visul Maicii Domnului, cu ajutorul logicii elementare observăm mai multe aspecte. 
► Această cărţulie nu are nici autor şi nici binecuvântarea unui episcop a Sfintei Biserici Ortodoxe (lucru care ne dovedeşte că nu trebuie cumpărată şi purtată).
 ► Scrie în cărţulie: „Visul Maicii Domnului îl găsim tipărit în urmă cu sute de ani în codicele vremii...“. 
Oare aşa să fie? Cu câte sute de ani în urmă şi în care codice este scris Visul Maicii Domnului din moment ce nu apare şi nu s-a făcut niciodată referire la el în cărţile de cult bisericesc?. 
► Scrie apoi: „Visul Maicii Domnului este o rugă ciune sfântă care n-a putut fi înfrântă niciodată ...“. Oare aşa să fie? În primul rând, Visul Maicii Domnului nu este o rugăciune, ci doar o relatare, o descriere a patimilor ce le vor avea cei ce ajung în iad şi în al doilea rând de-ar fi o rugăciune nu am mai auzit până acum de rugăciune care poate fi „înfrântă“. 
► În continuare este scris: „Femeia însărcinată de o va citi va naş te cu uşurinţă ...“. Oare aşa să fie? Femeia însărcinată va naşte cu uşurinţă nu purtând Visul Maicii Domnului sau citindu-l, ci dacă este spovedită şi împărtăşită. 
► Apoi scrie: „Cel ce va citi Visul Maicii Domnului, cu trei zile înainte de sfârşitul vieţii sale, va vedea în somnul să u pe Prea Sfânta Fecioră Maria...“.Oare aşa să fie? Dintre cei care au purtat şi citit Visul Maicii Domnului nici-unul n-a visat pe Maica Domnului cu trei zile înainte de moarte.
 ► În continuare putem citi: „Şi de va scrie cineva Visul Maicii Domnului, îl va purta ş i în casă îl va avea, de acea casă 3 diavolul nu se va apropia...“. Oare aşa să fie? Dacă Visul Maicii Domnului are o aşa mare putere înseamnă că nici nu mai este nevoie să facem sfeştania casei, ci doar ne cumpărăm Visul Maicii Domnului şi gata, diavolii înspăimântaţi vor fugi din casa noastră. Diavolul nu se împiedică nicicum de această cărţulie, vine şi în Biserică cu îngăduiala lui Dumnezeu chiar şi la cei care au Visul Maicii Domnului în buzunar, distrăgându-le atenţia de la slujbă, făcându-i să vorbească, să râdă...
 ► Mai este scris: „De va că lători cineva şi va avea acest vis lângă sine nu se va teme de grindină , de fulgere ş i de toată moartea grabnică ...“ Oare aşa să fie? Pentru cei ce călătoresc există în Molitfelnic şi în Aghiasmatar o rugăciune specială în care se spune printre altele: „Stăpâne, Doamne, Dumnezeul nostru, Care eşti calea cea adevărată, Cel ce ai călătorit împreună cu Luca şi Cleopa în drum spre Emaus, călătoreşte Doamne şi cu robii tăi aceştia (numele...)“. 
► Apoi scrie:  „Cine va purta Visul Maicii Domnului va afla milă la judecată , iar la ieş irea lui din viaţă i se va ară ta Hristos dimpreună cu Maica lui cea Sfântă , iar un înger îi va lua sufletul ş i-l va duce în Împă ră ţia Cerurilor, veselindu-se cu toţi drepţii cei bineplă cuţi din veac...“.Oare aşa să fie? În cele scrise mai sus nu se aminteşte nimic despre rugăciune, post, fapte bune, căinţă sinceră, lacrimi vărsate pentru păcatele noastre cele multe şi mari, spovedanie, împărtăşanie, participarea în fiecare Duminică la Sfânta Liturghie. Se înţelege aşadar că un om care nu face nimic din cele amintite mai sus, ci doar poartă în buzunar sau în portofel Visul Maicii Domnului, oricât de nepocăit ar fi, în ceasul morţii i se va arăta spre cinstire Însuşi Iisus Hristos dimpreună cu Maica lui şi cu Îngerul păzitor...                                            Iubiţi credincioşi, 
 Există oameni care cred în Dumnezeu, dar care nu se înduhovnicesc (nu înaintează în credinţă) fiindcă şi-au cumpărat Visul Maicii Domnului sau un Talisman şi se mărginesc la acestea spunând: „Eu am credinţa mea, o am în suflet, nu ştiu de ce trebuie să merg la Biserică“. Dacă cred în Dumnezeu, şi bine fac, de ce mai merg la Biserică să-şi boteze copiii, că doar... au credinţa în  suflet. De ce mai merg în faţa Sfântului Altar pentru cununia religioasă, că doar... au credinţa în suflet. Este ca şi cum am spune: Am credinţa în suflet, că există şcoală de şoferi. Dar asta nu înseamnă că am şi absolvit şcoala şi că vom primi vreodată carnetul... Dacă vom fi prinşi la volan fără carnet vom merge la închisoare. Aşa va fi cu cei care „au credinţa în suflet“, dar au uitat poruncile lui Dumnezeu şi îndeosebi pe cea de-a patra: „Adu-ţi aminte de ziua odihnei (duminica) să o sfinţeşti. Lucrează şase zile şi-ţi fă în acelea toate treburile tale, iar în ziua a şaptea este odihna Domnului Dumnezeului tău: să nu faci în acea zi nici un lucru, nici tu, nici fiul tău, nici sluga ta, nici slujnica ta, nici boul tău, nici asinul tău, nici orice dobitoc al tău, nici străinul care rămâne la tine, că în şase zile a făcut Dumnezeu cerul şi pământul, marea şi toate cele ce sunt într-însele, iar în ziua a şaptea S-a odihnit. De aceea a binecuvântat Domnul ziua a şaptea şi a sfinţit-o!“ Un bun creştin nu trebuie să se lase amăgit doar de titlul Visul Maicii Domnului şi de faptul că pe coperta ei scrie că face parte din Tezaurul Ortodoxiei. Acestea ascund doar dulceaţa otrăvitoare a falsei tradiţii. Oamenii cred că prezenţa în buzunar a cărţii Visul Maicii Domnului se substituie harului divin: nu mai este nevoie de post, rugăciune, mers la Biserică, spovedanie, împărtăşanie etc. Visul apără, Visul sfinţeşte, Visul îl scapă pe purtător de înec, boală, moarte năpraznică... Vrei să naşti fără dureri? Nimic mai simplu: citeşte Visul. Vreţi să ştiţi când veţi muri? Citiţi Visul. 
Şirul asigurărilor poate continua, dar noi întrebăm: Care Sfânt Apostol a îndemnat astfel? Care Sfânt Părinte l-a purtat în buzunar sau în portofel? Nici unul! De aceea, iubiţi credincioşi nu vă lăsaţi amăgiţi de asemenea „reţete duhovniceşti“. Nu vă lăsaţi amăgiţi să credeţi că această cărţulie este sfinţită.Nu există rugăciuni de sfinţire a cărţilor, nici măcar pentru Sfânta Evanghelie sau pentru Biblie (deoarece conţinutul lor este sfânt). Şi dacă nici citirea Sfintei Evanghelii sau a Biblie nu-i sfinţeşte în mod automat pe cititorii lor, cu atât mai puţin poate sfinţi această cărţulie apocrifă,    neverificată de nimeni şi pe care Sfânta Tradiţie n-a inclus-o niciodată în rândul cărţilor canonice. Astăzi nivelul cultural al omenirii a crescut foarte mult şi odată cu el şi metodele de amăgire sunt cu mult mai viclene şi mai subtile. Ca o dovadă în plus a celor scrise mai sus în partea dreaptă sus (pagina 5), puteţi vedea coperta unei cărticele editate de Sfânta Mănăstire Dervent (aflată în judeţul Constanţa), semnată de Părintele                          Arsenie Papacioc ce are un titlu sugestiv:
 Efecte înşelătoare: Talismanul, Visul, Epistolia şi altele. Visul Maicii Domnului are o rudă apropiată care se numeşte Talismanul. Şi în această cărţulie amăgirile curg:
 ● Dacă atingi cu Talismanul umărul drept al bolnavului omul acela se vindecă cu desăvârşire (oare se face perfect sănătos?); 
● Dacă -l citeşti ţi se iartă păcate câtă frunză în codru şi cât nisip pe fundul mării (oare se iartă păcatele fără Taina Sfintei Spovedanii?); 
● Dacă -l porţi la piept nici glonţul nu trece prin tine (deci Talismanul este un fel de vestă antiglonţ)... Astăzi, din păcate nu numai Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă tipăreşte cărţile bisericeşti. Sunt foarte multe edituri particulare, conduse de către laici (oameni fără pregătire teologică corespunzătoare). Cu toate acestea un ajutor preţios în selectarea cărţilor ziditoare de suflet îl aflăm pe foaia de frontiscipiu, unde putem găsi girul Ortodoxiei pentru acea carte, prin binecuvântarea scrisă a unui episcop. Iar dacă vrem să avem un adevărat folos spre mântuirea sufletor noastre în locul Visului şi al Talismanului să cumpărăm şi să citim zilnic, dacă se poate: Acatistul Maicii Domnului, Paraclisele Maicii Domnului, Acatistul Domnului nostru Iisus Hristos, Acatistele diferiţilor Sfinţi, Psaltirea, Ceaslovul etc. şi să ne rugăm folosindu-ne de ele cât mai des cu putinţă.
De mare folos sufletesc ne este să citim Vieţile Sfinţilor, Filocalia (cele 12 volume), şi câte mai multe cărţi din colecţia Părinţi şi Scriitori Bisericeşti (PSB).
BIBLIOGRAFIE: Biblia, E.I.B.M., Bucureşti, 1994; Arhimandrit Filotei Zervakos, Lupta împotriva hulei, Editura Bunavestire, Galaţi, 2003; Povestire dureroasă despre mulţimea patimilor Domnului nostru Iisus Hristos, Editura Agapis, Bucureşti, 2002; Talismanele Domnului, Ediţie îngrijită de Florian Dudaş, Editura Lumina, Oradea; Molitfelnic, E.I.B.M., 6 Bucureşti, 2002; Preot prof. dr. Nicolae Ciudin, Studiul Vechiului Testament, E.I.B.M., Bucureşti, 2002. 7

Altă minune a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

   CARE S-A PETRECUT ÎN SFÂNTUL MUNTE ATHOS, LA                     MÂNĂSTIREA ZOGRAFU, ÎN ANUL 1274

Pe la anul 1274 puţin mai înainte de a se face Sinodul de la Florenţa, oraşul Constantinopol era în pericol să cadă în mâinile turcilor. Împăratul grec Mihail Paleologul fiind în mare nedumerire, neputând să ţie piept turcilor, s-a dus la Roma să ceară ajutorul Papei, care în vremea aceea avea mare putere.
Papa i-a făgăduit că îi va da ajutor dacă se va supune lui cu toată
Biserica Ortodoxă. Împăratul văzându-se în pericol din partea turcilor a făgăduit că se va supune.
Atunci s-a pornit mare groază pentru Biserica Ortodoxă de
Răsărit, căci latinii sileau pe ortodocşi la înşelăciunea lor.
Nu prin puterea cuvintelor Sfintei Evaghelii, ci cu ascuţişul sabiei
şi a tot felul de chinuri şi necazuri. Mii de suflete cădeau sub sabia lor, pentru curata credinţă Ortodoxă de Răsărit.
Dar pentru că Sfântul Munte întotdeauna a fost – şi este – în
pericole sprijin şi apărător Ortodoxiei, de aceea şi latinii s-au grăbit 
 sa strice temeliile acestui sprijin al Ortodoxiei. Şi cu grabă mare s-au dus şi în Sfântul Munte silind monahii să se supună Papei de la Roma prin cuvinte cu momeli, cu bani, cu făgăduinţe înşelându-i, cu ameninţări, cu tiranie şi silă şi cu moarte mucenicească. Unii de frica chinurilor şi a morţii, cu tiranie primind bani, cu sila s-au lepădat de ortodoxia Părinţilor lor şi a noastră. Iar cei mai mulţi dintre dânşii au pecetluit cu însuşi sângele lor mărturisirea. Şi prin statornicia lor au mustrat pe Papa, furul de cele sfinte – numindu-se pe sine că e cap al Bisericii şi locţiitorul lui Hristos pe pământ.
Dar din nefericire, vrednicele de plâns mânăstirile Marea Lavra şi Xiropotamu au căzut atunci şi s-au abătut de la învăţăturile Sf. Părinţi ai noştri şi au primit pe apuseni de frică, cu cinste şi cu supunere de rob. Se făceau acestea după porunca Împăratului pe voia latinilor, ca să se plece monahii din Sfântul Munte la dogmele cele spurcate ale Romei.
Însă Dumnezeu, ca să se întărească şi ceilalţi în credinţa
Ortodoxă, a pedepsit mânăstirea Xiropotamu chiar în vremea când acei nenorociţi monahi împreună cu cei din Apus săvârşeau spurcata lor liturghie, după adăugarea reformei latineşti. Zidurile şi turnurile mânăstirii Xiropotamu s-au prăbuşit din temelie. Şi în cădere zidurile au omorât mulţi din latini şi din călugării cari au căzut din credinţă.
Cei cari au venit din Italia nicidecum nu au vrut să dea atenţie acestei pedepse cereşti, şi fiind turbaţi s-au dus prin tot Sfântul Munte.
În apropiere de mânăstirea Zografu se nevoia un monah singur la
linişte, care avea un obicei sfânt ca să citească Acatistul Maicii
Domnului de mai multe ori în fiecare zi cântând în faţa Sfintei Icoane a Maicii Domnului.
În una din zile, când pe buzele acestui bătrân răsuna neîncetat
felicitarea Arhanghelului făcută Prea Sfintei Fecioare Maria, “Bucură- te”, deodată aude bătrânul din această Icoană cuvântul următor: “Bucură-te şi tu, bătrânul lui Dumnezeu”. Bătrânul s-a speriat. “Nu te teme, l-a liniştit din Icoană glasul Maicii Domnului, ci du-te repede în mânăstire şi vesteşte fraţilor şi egumenului, că duşmanii mei şi ai Fiului meu s-au apropiat. Şi care e slab cu duhul şi nu poate răbda, să se ascundă, până trece ispita. Iar cei care doresc moarte mucenicească să rămână în mânăstire. Dar du-te repede”.
Ascultând bătrânul porunca şi voia Prea Curatei Stăpânei noastre
şi părăsind chilia a alergat cât a putut de repede la mânăstire ca să aibă  aibafraţii vreme şi chip ca să se încurajeze şi să se gândească bine fiecare din ei pentru pericolul de faţă. Dar numai cât a ajuns bătrânul în poarta mânăstirii, iată că se vede Sf. Icoană pe care o avea în chilie că stătea în poarta mânăstirii. Şi cu multă umilinţă şi evlavie închinându-se înaintea icoanei o ia, şi înaintea egumenului spune cele grăite de Maica Domnului.
Iar fraţii văzând pericolul care nu era departe, foarte s-au spăimântat şi cei mai slabi dintre dânşii îndată s-au ascuns prin munţi şi prin peşteri. Dar 26 de monahi împreună cu egumenul au 
 rămas in mânăstire şi s-au ascuns în Turn (Pirg) aşteptând pe duşmanii lor şi cununile muceniciei.
Puţin după ce au ajuns latinii la început, cu toată puterea retorică
a apusului îi îndemnau pe monahi să deschidă porţile mânăstirii şi să
recunoască pe Papa cap al Bisericii, făgăduindu-le că îi va ierta şi le va da mult aur. Dar monahii de sus de pe Turn îi întrebau pe latini: “Cine v-a spus vouă că Papa vostru este capul Bisericii? De unde-i această învăţătură a voastră? Că noi credem că Hristos e capul Bisericii. Noi mai degrab ne hotărâm să murim decât să primim să se spurce acest loc sfânt de sila şi tirania voastră. Să fugiţi de aici. Nu deschidem porţile mânăstirii”.
Iar latinii au strigat cu mânie: “Vreţi să muriţi?”, şi îndată au adunat mulţime de lemne şi crăci uscate împrejurul Turnului şi i-au ars pe monahi. Flăcările focului s-au înălţat cât turnul ducându-le vântul înăuntru, dar monahii nicidecum nu s-au retras de la duhovniceasca lor îndrăzneală, slăvind şi binecuvântând pe Domnul şi, rugându-se pentru duşmanii lor, şi-au dat în mâinile Lui sufletele lor cele curate în 10 zile ale lunii Octombrie, anul 1274.
În condicele mânăstirii se află scrise şi numele acestor Purtători de biruinţă, cuvioşi Mucenici.
Sfânta Icoană care a poruncit bătrânului să spună în mânăstire de acest pericol a fost în Turn împreună cu cuvioşii Mucenici: după aceea au găsit-o nestricată sub dărâmăturile pricinuite de foc.
De atunci şi până azi zi şi noapte arde candela nestinsă înaintea acestei Sfinte Icoane care se numeşte “Înainte Vestitoare”, unde monahii citesc în fiecare zi Acatistul Maicii Domnului.
(Tradusă din greceşte de Monahul Ioanichie de pe o carte tipărită
în anul 1861, Anotera Epischiasis Epituatos)