13 iunie 2011

Icoana Maicii Domnului - Biserica Mihai Voda Bucuresti

DOAMNE AJUTA!


Una dintre icoanele făcătoare de minuni din Bucureşti, este icoana Maicii
Domnului de la Mănăstirea Mihai Vodă. Ctitorie a Marelui Voievod Mihai
Viteazul
, mănăstirea fost ridicată la sfârşitul secolului al XVI-lea în urma
unei făgăduinţe facută Sfântului Nicolae.

Din consemnările cronicarului muntean Radu Popescu şi ale cronicarului
maghiar Szamosközy Istvan aflăm că, pe vremea când Mihai era Ban al
Craiovei, fiind condamnat la moarte de către Alexandru Vodă cel Rău, în drum
spre locul execuţiei, a cerut voie gărzilor să intre să se închine în
Biserica Albă-Postăvari (demolata in timpul regimului comunist). Aici s-a
rugat în faţa icoanei Sfântului Nicolae, căruia i-a făgăduit că-i va înălţa
o mănăstire în apropiere, dacă îl scapă de la moarte. Rugăciunea i-a fost
ascultată şi, ajuns la locul execuţiei, călăul, speriat de chipul măreţ al
Banului Craiovei, a aruncat securea spunând ca nu poate sa-l omoare pe acest
om. Scăpând de la moarte, Mihai şi-a ţinut făgăduiala şi a ridicat
Mănăstirea cu hramul Sfântului Nicolae, cunoscută sub numele de Mănăstirea
Mihai Vodă, bijuterie arhitectonica, in prezent monument UNESCO.

În timpul regimului comunist, biserica a scăpat miraculos de buldozere. Se
spune că în preziua demolarii, Ceauşescu ar fi avut un vis cumplit, ce l-a
determinat să renunţe la demolare şi să accepte soluţia translatării.
Astfel, biserica a fost translatată 289 m din Dealul Spirii (Dealul Uranus)
în spatele clădirilor ce mărginesc Splaiul Independenţei, pe strada
Sapienţei, după care a fost închisa şi nu s-a mai slujit in ea până în anul
1994. Pe placa din curtea bisericii sunt înscrise următoarele cuvinte:

"Acest străvechi lăcaş ce strălucea odinioară pe Dealul Uranus, fiind cea
mai frumoasă cetate medievală a scăpat de vitregiile vremurilor din urmă
fiind strămutată în anul 1985 în strada Sapienţei. Din mila lui Dumnezeu,
Biserica a fost redeschisă în anii de arhipăstorire a P.S. Teoctist Patriarh
al BOR, sfinţită şi predată cultului la 17 aprilie 1994 de către P.S.
Teodosie Snagoveanul şi încredinţată P.S. Preot Adrian Beldianu".

Din relatările părintelui paroh Adrian Beldianu aflăm că a doua zi după
sfinţirea bisericii, doamnele venite pentru curăţenie au constatat că Icoana
Maicii Domnului, pictată pe un fond albastru deschis, crăpata pe mijloc şi
deteriorată, este fierbinte si nu poate fi scoasa din lada in care se afla.
Iniţial, parintele a crezut că Icoana s-a înfierbântat din cauza unor
posibile lumânări aprinse în faţa ei, dar în biserică nu ardeau lumănari şi
atunci părintele cu bucurie amestecată cu teama sfânta a constatat că este
vorba de o minune. Văzând starea Icoanei, s-a gândit că Maica Domnului îl
îndeamnă pe această cale să o restaureze.

În timpul lucrării de restaurare, realizată de una dintre cele mai cunoscute
restauratoare, specialistă în icoane cantacuzine, Irina Predescu, a ieşit la
iveală inscripţia cu numele Icoanei, Odighitria, însemnul donaţiei facute de
monahul Ioan din Rusicon (Muntele Sfânt), anul 1666 şi semnătura acestuia.
Odighitria (Hodighitria) înseamna "cea care te povaţuieşte şi care te
întampina", "te previne înainte de necazuri". Icoana era un dar pentru Mihai
Viteazul, insa a ajuns la Bucuresti la mult timp dupa moartea voievodului.

Părintele paroh dându-şi seama nu numai de valoarea istorica a Icoanei, cât
şi de valoarea duhovnicească, a apelat la studenţii din Salonic cu
rugamintea de a-i căuta istoricul şi Slujba Icoanei.

Până să primească răspuns, atât părintele, cât şi credincioşii au constatat
cum Icoana începe să li se descopere în mod miraculos, la praznicile
Sfinţiei Sale, îşi schimbă faţă, se îmbujorează, adunând sau desfăcând
sfânta gură. În momentele de cumpană din timpul lucrărilor de restaurare a
Bisericii Mihai Vodă, Icoana se întrista sau se lumina.

A urmat apoi cea mai mare minune traită de o credincioasă, care din cauza
unei intervenţii chirurgicale a fost anunţată de doctori că nu va avea
copii. Zdrobită de veste, s-a lăsat convinsă de o prietena să vină la
biserica. Părintele a sfătuit-o şi i-a dat canon să săvarşeasca neîntrerupt,
timp de 40 de zile, Paraclisul Icoanei Maicii Domnului, iar la sfarşit
Acatistul Bunei Vestiri. Nu după mult timp, femeia l-a anunţat pe părinte ca
va avea un prunc. S-a născut o fetiţă sănătoasa şi frumoasă, primul copil
închinat Maicii Domnului Odighitria. Au urmat şi alte asemenea minuni,
tineri care s-au casatorit, bolnavi care primeau alinare şi vindecare.

Mai tarziu, părintele paroh a primit Slujba şi istoricul Icoanei Maicii
Domnului Odighitria din Mănăstirea Xenofon din Sfântul Munte Athos. Citind
istoricul, părintele a constatat că toate minunile săvârşite în biserica
Mănăstirii Mihai Vodă sunt aceleaşi cu cele ale Icoanei surori. A mai aflat
un lucru nou că Icoana are şi darul izbăvirii de cancer. Părintele mai spune
în "Cuvant înainte" la "Paraclisul Icoanei Preasfintei Născătoare de
Dumnezeu", tiparită cu binecuvântarea PS Părinte Galaction, Episcopul
Alexandriei si Teleormanului:

"Apoi am desluşit ceea ce eu duhovniceşte intuisem deja, ca Paraclisul
Icoanei se citeşte întotdeauna urmat de Acatistul Bunei Vestiri; Maica
Domnului m-a luminat.

 Maica Domnului să ne binecuvinteze şi să ne învrednicească să fim
neobosiţi închinatori şi slujitori ai acestei Sfinte Icoane Povăţuitoare, ce
se prăznuieşte cu sărbatoare în fiecare an, la 21 ianuarie (stil nou)."

Rugaciunea este cel mai bun dar pe care-l putem primi gratis. 
Nu e cu nici o plata, dar aduce o mare rasplata.
In momentele dificile cauta-L pe Dumnezeu !

In momentele de liniste adora-L pe Dumnezeu !
In momentele dureroase ai incredere in Dumnezeu !

In toate momentele multumeste-I lui Dumnezeu !
Cu multa dragoste pentru tine.

12 iunie 2011

RUSALIILE

DOAMNE AJUTA!

La zece zile dupa Inaltarea lui Hristos, respectiv la 50 de zile de la Invierea Sa, praznuim Rusaliile - Pogorarea Sfantului Duh, cunoscuta si sub denumirea de Cincizecime. Ca vechime, Rusaliile coboara pana in veacul apostolic. In primele secole crestine, praznicul Cincizecimii era o dubla sarbatoare: a Pogorarii Duhului Sfant si a Inaltarii lui Hristos. In jurul anului 400, cele 2 sarbatori s-au despartit una de cealalta.
Daca prin lucrarea Duhului Sfant, Dumnezeu Fiul S-a pogorat din ceruri si S-a intrupat, tot prin Duhul Sfant ni se impartaseste viata dumnezeiasca si omeneasca a lui Hristos. Pogorarea Sfantului Duh este actul de trecere a lucrarii mantuitoare a lui Hristos, din umanitatea Sa in oameni. Astfel, Biserica se constituie prin aceasta extindere a vietii lui Hristos in noi.
Evenimentul Pogorarii Duhului Sfant este descris in cartea "Faptele Apostolilor" (F.A. 2,4). Aici se spune ca Duhul Sfant Se pogoara din cer ca un vuiet mare de vant si Se imparte deasupra capului fiecaruia din cei prezenti, in chip de limbi de foc.

La Pogorarea Duhului au fost prezenti numai Apostolii?

Textul "Cand a sosit ziua Cincizecimii, erau toti impreuna in acelasi loc" (FA. 2, 1), a dat nastere la multe nedumeriri, pentru ca nu se precizeaza cine sunt acei "toti". Din dorinta de a aduce mai multa lumina in acest caz, versiunea romana a Noului Testament a introdus termenul de "Apostoli".
Insa, daca se omite cuvantul "Apostoli", poate rezulta ca in acea zi se gaseau laolalta nu numai cei doisprezece, ci toti cei o suta douazeci de frati care s-au aflat impreuna cu Apostolii alaturi de Iisus, incepand cu Botezul savarsit de Ioan si pana la Inaltare (F.A. 1, 22). Sfantul Ioan Gura de Aur, Teofilact si alti exegeti, afirma ca la Cincizecime au fost prezenti nu numai apostolii, ci si alti frati. De aici reiese ca Sfantul Duh s-a revarsat peste toti membrii Bisericii, si nu numai peste ierarhia reprezentata de apostoli. Exegeza ortodoxa, precum si cea romano-catolica, bazate pe Traditie, afirma ca la Cincizecime era de fata si Maica Domnului.
Faptul ca limbile apar "impartite", denota ca fiecare persoana se invredniceste in mod propriu de primirea Duhului. Acest Duh sfinteste pe fiecare om in parte si pe toti laolalta, adica sfinteste persoane in comuniune sau pentru comuniune.

Rusaliile - momentul in care Apostolii incep sa graiasca in limbi necunoscute

Dupa Pogorarea Sfantului Duh, Apostolii au primit puterea de a grai in limbi necunoscute de ei pana atunci. Au descoperit invatatura Mantuitorului si altor neamuri, in diferite limbi. Inceputul a avut loc chiar in aceasta zi, a Pogorarii Duhului Sfant, cand s-au facut intelesi de toti iudeii veniti la Ierusalim din tot Orientul. Pelerinii neputand sa-si explice cum de puteau predica in graiuri diferite, unul dintre ei ii acuza ca ar fi "plini de must", adica beti (F.A. 2, 13). Atunci Sfantul Petru a luat cuvantul pentru a-i apara pe Apostoli de o asemenea invinuire, dar si pentru a vorbi multimilor despre Hristos. El le-a descoperit ca se implinise profetia lui Ioil: "Iar in zilele din urma, zice Domnul, voi turna din Duhul Meu peste tot trupul" (F.A. 2, 17, Ioil 3, 1). In urma cuvantarii lui Petru, trei mii de persoane au primit botezul.
Se obisnuieste sa se vorbeasca de trimiterea Sfantului Duh in lume, ca despre un act prin care Duhul ar lua locul lucrarii lui Hristos. In acest caz, Biserica ar fi numai opera Sfantului Duh. In realitate insa, Duhul trebuie vazut intotdeauna ca Duhul lui Hristos, deci, nu trebuie vazut sau conceput ca despartit de Hristos.
Exista obieiul ca in ziua de Rusalii, sa se aduca in biserica frunze de nuc sau de tei, simbol al limbilor ca de foc, ca semne ale coborarii Sfantului Duh. Ele sunt binecuvantate si impartite credinciosilor.



ARHIVA BLOG

BIBLIA ORTODOXĂ