17 aprilie 2026

Canon de rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu la Praznicul Izvorului Tămăduirii (fragment)

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...









Canon de rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu la Praznicul Izvorului Tămăduirii (fragment)

Cântarea 1

Irmosul

Izvorăşte-mi acum, Izvorule, Fecioară de Dumnezeu Născă­toare, dându-mi darul cuvântu­lui, ca să laud izvorul tău, care izvorăşte viaţă şi har credincioşilor; că tu ai izvorât pe Cuvântul Cel într-un ipostas.

Stih: Hristos a Înviat din morţi!

Locaş de tămăduire mai presus de fire se arată tuturor biserica ta cea sfântă, Fecioară! Că din moarte vădită ridică lămurit pe credincioşii care aleargă la dânsa şi izvorăşte tuturor mângâierea cea din belşug.

Stih: Hristos a Înviat din morţi!

Din ceruri reverşi nouă daruri fără împuţinare, ceea ce eşti cu adevărat una; căci pe cel orb îl faci să vadă lumina, prin tina cea nouă, strigând tu de sus către Leon, mai presus de gând.

Stih: Hristos a Înviat din morţi!

Bucură-te, Mărie, bucură-te, ceea ce eşti lauda de obşte şi cin­stită a neamului omenesc! Că Ziditorul tuturor peste tine S-a pogorât vădit, ca o picătură, arătându-te izvor nemuritor, dumnezeiască Mireasă



15 martie 2026

Maica Domnului și pâinea celui flămând

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...


O întâmplare plină de har și milă

Se spune că, într-o zi, pe la o mănăstire din Sfântul Munte a trecut un om sărac, obosit și flămând. După multe zile de drum și lipsuri, foamea îl slăbise atât de tare încât abia mai putea merge.

Ajungând la poarta mănăstirii, s-a apropiat cu smerenie de portar și i-a spus:

– Frate, dă-mi, te rog, o bucată de pâine. Sunt foarte flămând.

Dar portarul, în loc să arate milă, i-a răspuns aspru:

– Dacă vrei pâine, adu bani și îți voi da. Altfel pleacă de aici!

Săracul nu a îndrăznit să mai spună nimic. Cu inima grea și cu lacrimi în ochi, a plecat pe cărarea care ducea spre Kareia.

Rugăciunea celui flămând

După ce a mers puțin, slăbit de foame și de oboseală, s-a așezat pe o piatră, la umbra unui copac. Acolo, cu sufletul zdrobit, a început să plângă.

Ridicând ochii spre cer, a spus cu glas tremurat:

„Maica Domnului, tu vezi că îmi este foame și nu mai pot.
Dă-mi, te rog, o bucată de pâine.”

Și a rămas acolo, plângând și rugându-se.

O femeie necunoscută

După puțin timp, a văzut apropiindu-se de el o femeie cu chip blând și luminat.

Ea l-a întrebat cu multă milă:

– De ce plângi, omule?

Săracul i-a răspuns:

– Mi-e foarte foame. Am cerut o bucată de pâine la mănăstire, dar portarul m-a alungat și mi-a spus că trebuie să aduc bani.

Atunci femeia a scos din mâna ei un ban de aur și i l-a întins.

– Nu mai fi necăjit. Ia acest ban și du-l portarului. Îți va da pâine.
Dar spune-i și asta: dacă vor continua să alunge pe cei săraci, le voi lua belșugul din mănăstire.

Săracul a luat banul, a mulțumit și s-a întors plin de bucurie la poarta mănăstirii.

Minunea banului de aur

Ajuns la portar, i-a spus:

– Dă-mi o bucată de pâine și îți voi da acest ban.

Portarul a luat banul și, văzând că este din aur curat, s-a mirat foarte tare.

– De unde ai acest galben? l-a întrebat.

Atunci săracul i-a povestit tot ce s-a întâmplat: cum s-a rugat și cum o femeie i-a dat banul.

Portarul a rămas uimit. În acel moment a înțeles că s-a întâmplat ceva neobișnuit, pentru că în Sfântul Munte nu intră femei.

Descoperirea minunii

Portarul l-a dus imediat pe sărac la stareț și i-au povestit totul.

După ce au ascultat întâmplarea, au mers cu toții în biserică, în fața icoanei Maicii Domnului.

Când au privit icoana, au rămas fără cuvinte.

Din salba de aur a icoanei lipsea un galben.

Era chiar banul pe care îl adusese săracul.

Atunci au înțeles cu toții că femeia care i-a dat banul fusese Maica Domnului, ocrotitoarea celor necăjiți și a celor flămânzi.

Săracul a căzut în genunchi și, privind icoana, a spus:

– Ea este! Ea este femeia care m-a ajutat!

Învățătura acestei minuni

Starețul l-a mustrat pe portar pentru lipsa lui de milă și i-a dat canon pentru asprimea arătată față de cel flămând.

Apoi a hotărât ceva care avea să rămână rânduială în mănăstire.


Pâinea pentru cei săraci

De atunci s-a pus la poarta mănăstirii un cufăr cu pâine, din care orice sărac sau călător flămând putea să ia.

Nimeni nu mai era alungat.

Pentru că monahii au înțeles că:

Maica Domnului vede lacrimile celor săraci
și nu lasă niciodată pe cel flămând fără ajutor.

Iar acest obicei de a pune pâine pentru cei nevoiași se păstrează până în ziua de astăzi.

Morala

Când un om bate la ușă flămând,
nu bate doar el.

Uneori bate chiar Hristos.

ARHIVA BLOG

BIBLIA ORTODOXĂ