TÂNGUIREA

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

Eliana Popa

În cetatea zisă sfântă, de proroci ucigătoare,
Cine strigă cu durere? Cine n-are alinare?
Cine pașii își îndreaptă spre Golgota-nsângerată
Unde Fiul ei, pe umeri, tot păcatul lumii poartă?

E Fecioara, Maica Vieții, Porumbița cea Aleasă!
Și cu lacrima durerii, chipul ei se-nrourează...
Când privind, îndurerată, Fiul ce povara-Și duce,
Îl văzu lovit cu pietre...Îl vazu căzut sub Cruce...

Îi văzu înalta-i frunte ce era ca albii crini,
Înroșită, sfâșiată de cununa cea de spini!
Ochii Lui ce altădată blând priveau cu-nduioșare,
Iata-i stinși să nu mai vadă ura tuturor cea mare!

Istovit Îl vede Maica și căzut sub greul Crucii,
Câte mame mai pot astăzi ca să-și vadă astfel pruncii?
Care mamă-n lumea asta, chiar de fiul i-a murit,
L-a văzut întins pe cruce, l-a văzut batjocorit?

Care pictor poate prinde cu penelul său ușor,
Sfânta lacrimă ce-i curge, plânsul ei sfâșietor?
Ce poet ar fi în stare ca să scrie-n a sa carte
Suferința Sfintei Mame? Drumul Fiului spre moarte?

Cine poate să socoată lacrimile care-au curs?
Cine poate să asculte hohotele ei de plâns?
Numai Fiu' al cărui suflet, jalea ei o simte-ntruna,
Și-a lor inimi se-mpreună... și-amândouă bat în una!

,, - Fiul meu!... Îl strigă Maica.. cât de mult azi pătimești!
Pentru marea Ta iubire, ce osânda grea primești!
Pentru mila Ta cea mare cu spini Te-au încununat,
Tu le-ai dat din Apa Vieții, ei cu-oțet Te-au îmbiat!

Și durerea ei tot crește și în brațe vrea a-L strânge...
Și ar vrea sa fie acolo, lânga Fiul ei, pe Cruce
Dar cunoaște Preacurata, vrerea Domnului de Sus,
Ca s-aducă împăcarea moare Fiul ei, Iisus!

Dă-ne, Doamne, minte!

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

Agheasmă nu, Sfânta Liturghie nu, Sfânta Împărtășanie nu, Taina Sfântului Maslu nu, Sfânta Taină a Spovedaniei nu. Da, într-adevăr, lumea aceasta s-a învățat să trăiască fără Dumnezeu…

Bei o gură de apă și primești pe Duhul Sfânt, sorbi o picătură dintr-o linguriță și primești pe Fiul lui Dumnezeu, te ungi cu puțin ulei și te învăluie iubirea Tatălui ceresc, și tot nu-i bine! Doamne, Doamne, mare Ți-e răbdarea cu oamenii de astăzi.

S-au mântuit Sfinții Vechiului Testament prin dorință, căci nici frații Tăi nu erau, nici fiii Tatălui nu erau, nici pe Duhul nu-L aveau, nici pe Tine jertfă ni te aveau, nu Te mâncau, și tot s-au mântuit, pentru că pe toate acestea le doreau!

Iar lumea de azi țopăie prin biserici înaintea Ta, și nici nu Te dorește! Au de toate, nu mai pot de bine, dar fac mofturi, pentru că nu darurile Tale le doresc ei, ci materia cea stricăcioasă și pieritoare. De aceea vei face cu noi ceea ce ai făcut cu Ierusalimul. Mai întâi l-ai avertizat: „Iată, se lasă casa ta pustie…”, apoi ai împlinit amenințarea.

Dă-ne, Doamne, minte! Trezește-ne din somnul cel de moarte! Înviază-ne din moartea sufletească! Nu Te scârbi de prostia noastră! Tu pe toate le poți, de aceea Te numești „Mântuitor”. Mântuiește-ne pe noi, păcătoșii, Fiule lui Dumnezeu, pe noi cei ce-Ți cântăm, Aliluia!

Părintele Sorin Croitoru