de Eliana Popa
Azi am să vă spun o pildă, de demult... din vremi uitate,
Cu-n soldat ce-și ducea viața doar în pofte și păcate.
Avea o soție bună, credincioasă și cuminte,
Ce-l tot sfătuia de bine cu o dragoste fierbinte.
Biruit de-a ei virtuți( că femeia-i o minune)
Începu să țină post si-nvăță și-o rugăciune.
Astăzi una, mâine doua...prinse drag de cele sfinte,
O cinstea pe Maica Sfântă și-L avea pe Domnu-n minte!
Și-ntr-o zi din postul mare, când stătea la rugăciune,
I-a fost rânduit să vadă o preaslăvită minune!
Căci privind către icoană vede Pruncul cu răni multe,
Sânge mult curgea din ele, parc-atunci i-au fost făcute!
S-a înfricoșat soldatul și cu inima-ngrozită
A-nceput să strige tare la Măicuța Preaiubită :
,, - Maică Sfântă, Milostivă, sunt un mare păcătos!
Cere milă si-ndurare pentru mine lui Hristos. "
Și o voce din icoana îi răspunde cu mâhnire :
,, - Voi din buze-mi spuneți Maică...doar când vreți milostivire.
Dar prin fapte de rușine și prin grelele păcate,
Voi nu mă cinstiți ca Maică... aveți sufletele moarte!"
Omul auzind aceasta a-nceput cu foc a plânge
,, - Nu mă lepăda Stăpână! Câte răni și ce mult sânge
Acum văd ...al meu păcat e un șarpe veninos ,
E o rană care mușcă Trupul Sfânt al lui Hristos! "
Și-o aude pe Fecioară glăsuind spre Pruncul Sfânt,
Vocea ei părea c-aduce întreg raiul pe pământ:
,, - Fiul Meu Iubit și Dulce, pentru dragostea ce-mi porți
Miluieste-l și pe-acesta....cum i-ai miluit pe toți
Ce m-au luat mijlocitoare și-au venit cu lacrimi multe,
Precum se întorc în staul toate oile pierdute!
Fiul meu, nu-ți cer să-l judeci după Lege și Dreptate,
Judecă-l cu marea-Ți Milă și cu sfânta-Ți Bunătate! "
Domnul i-a răspuns mâhnit, cu durere și oftat :
,, - Nu-l voi asculta, Măicuță, că nici el n-a ascultat!
Sabia mâniei Mele stă deasupra lui să cadă
Precum a căzut securea peste pomul fără roadă!
Amintește-ți că și Eu către Tatăl M-am rugat
În grădina Ghetsimani, însă nu M-a ascultat!
M-am rugat de-i cu putință să nu beau acel pahar
Al durerilor pe Cruce, al cumplitului Calvar!
Am primit să urc Golgota, tu știi chinurile Mele!
Am fost răstignit pe Cruce ca un făcător de rele,
Am fost singur, numai Cerul îngână o Psaltire,
Când am ridicat pe umeri Eu, întreaga Omenire!
Nu îmi cere îndurare că și el ( și ca el toți )
Încă-Mi dau oțet și fiere și cămașa-Mi trag la sorți!"
A îngenuncheat Stăpâna înaintea Domnului
,, - Fiul meu, te rog...ai milă! Iartă tot păcatul lui!"
Dar degrabă o ridică, cum s-o vadă-ngenuncheată,
Cum să nu-i asculte ruga Maicii Sale Preacurată?
,, - Să-i fie iertate toate! Să se șteargă...să se uite!
Iar ca semn că mă iubește, rănile să Îmi sărute!"
Și s-a ridicat ostașul bucuros le-a sărutat
Rând pe rând, ca prin minune, rănile s-au vindecat.
Și uimit de-așa minune a dat slavă Domnului
Și-a pornit degrab' acasă fericit cum altul nu-i!
Și din ziua aceea mare, el s-a lepădat de toate,
A trăit în sărăcie, dar bogat in cele 'nalte.
El monah în mănastire, călcând treptele virtuții,
Iar sotia lui iubită a trecut degrabă munții.
La un schit s-a dus femeia, alegând aceeași cale
Mulțumind întreaga viață Preacuratei Născătoare!
Doamne, strig și eu la Tine, deși sunt noroi și lut,
Să mă-ngădui și pe mine, rănile să Îți sărut!
C-ai sorbit și pentru mine cupa plină de venin
Și M-ai ridicat pe umeri cu durere și suspin.
Doamne, strig și eu la tine precum Moise a strigat,
Fă-mi din viață rugăciune să-Ți dau sufletul curat!
poezia face parte din volumul,,
Ce-ai iubit în mine, Doamne? " Editura Grafix
( după o pilda ortodoxa)
( după o pilda ortodoxa)
