ÎN GRĂDINA GHETSIMANI

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

de Preot Sorin Croitoru

 
În Grădina Ghetsimani Fiul Tatălui suspină..
Știe că-L așteaptă Crucea ca să spele-a noastră vină,
Mii de amintiri din viață într-o clipă-I trec prin minte,
Iar durerea Sa din suflet nu încape în cuvinte..

Vede Maica-'nsărcinată, Betleemul și bătrânul,
Vede staulul din grotă, vede vitele și fânul,
Vede magii și păstorii, vede steaua călătoare,
Vede îngerii din ceruri ce-L slăvesc cu voce mare..

Ochii Săi senini ca cerul se înlăcrimează-'n rugă,
Căci o vede pe Măicuța și pe Iosif tot pe fugă,
Încercând să Îl ascundă de a lui Irod mânie,
Până în Egiptul mare săvârșind călătorie..

Într-o clipă, plin de lacrimi, de pruncie-Și amintește
Și Se vede pe El Însuși alăptat la sân cum crește..
Primii pași și primul "mama", primul cui bătut în scânduri,
Plânge Domnul și suspină printre amintiri și gânduri..

Câtă pace avusese-'n dulcea Sa copilărie,
Sub privirea blândă-a Mamei, ucenic în tâmplărie..
Cât mai plânseră-'mpreună pe "tăicuțul" când s-a dus,
Cum l-au mai jelit pe Iosif Preacurata și Iisus..

Toate-I trec pe dinainte Domnului îndurerat..
El Se vede dintr-o dată un desăvârșit bărbat,
Împlinind cu multă râvnă toată Legea ce s-a scris,
Căci chiar El e Proorocul despre Care Moise-a zis..

Acum vede scufundarea în Iordanul curgător,
Vede mâna tremurândă-a Sfântului Botezător,
Și-amintește-atât de bine glasul Tatălui de Sus,
Care Își mărturisește Fiul, pe El, blândul Domn Iisus..

Vede iar cu ochii minții pe apostolii chemați,
Devenindu-I cu răbdare frații cei mai devotați..
Vede miile de oameni ce mereu Îl însoțesc,
Vede orbii, ciungii, șchiopii cum se însănătoșesc..

Desfrânate pocăite, îndrăciții vindecați,
Farisei murdari la suflet, tineri morți și înviați..
Vameși plini de umilință, Iuda, mare trădător..
Un popor cu-atâtea bube, totuși.. dragul Său popor..

Se încruntă dintr-o dată, căci îi vede pe păgâni

Cum se năpustesc asupră-I ca niște sălbatici câini,
Pumni și palme noduroase, stâlp și bice fără număr,
Trestie și spini pe frunte, haină roșie pe umăr..

Vai.. ce grozăvie vede: vede Crucea cum Și-o duce,
Iar apoi Se vede Însuși, ca un Miel întins pe Cruce,
Ridicat pe Lemnul negru precum șarpele de-aramă..
Da, Stăpânul nostru simte, ca tot omul, simte teamă..

Rugăciunea către Tatăl este, vai, sfâșietoare..
Pielea i se umezește, dar e sânge, nu-i sudoare!
"Tată, Tatăl Meu din ceruri, milostivul Meu Tătic,
Te implor, ascultă-Mi ruga, Eu sunt Pruncul Tău Cel mic!

Depărtează de la Mine cupa plină de venin,
Te implor, Tăicuțe Sfinte, să nu mă trimiți la chin!
Dacă vrei, Tu poți, Părinte, de dureri să Mă ferești,
Dar voi împlini întocmai toate câte le voiești"!

Iată cerurile plânse și un înger coborând,
Sărutându-L lin pe frunte și sudoarea Lui ștergând..
Nu se poate să nu meargă Domnul unde-I este scris,
Fiindcă El e Mielușelul Tatălui, de mult promis..

Ce-a urmat apoi, cu toții, mic și mare, cred că știm..
Eu am vrut prin poezia asta să ne amintim
Că odată, în Grădina Ghetsimani-a suferit
Multă spaimă și durere Cel ce-apoi ne-a mântuit..

                                                                          amin

NI S-A NĂSCUT MÂNTUITOR!

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

de Preot Sorin Croitoru

Hristos Se naște într-un staul
Și-n cârpe este înfășat,
E încălzit de dobitoace,
În ieslea lor fiind culcat.

E alăptat în grota albă,
Dar timp de alintare nu-i.
Cezaru-și numără supușii,
Deci merg la numărat și-ai Lui.

Un nou-născut, în miez de iarnă,
La pieptul Mamei pe-un asin..
De-ar fi o inimă de piatră,
Și tot s-ar înmuia puțin..

A opta zi e dus la Templu,
Cum cere vechiul obicei,
Tăindu-Se-mprejur Copilul,
"Botezul" vechilor evrei.

Imaginați-vă durere
Și plâns de Prunc nevinovat..
Și totuși Cel ce plânge astfel
E Cel ce legile le-a dat!

Urmează drumul către casă,
Căci nu au neamuri la oraș.
Ce bine ar fi fost să-L țină
La cald pe bietul Copilaș..

Azi urci în tren sau în mașină,
Pe-atunci se parcurgea încet
Distanța de la capitala
Ierusalim la Nazaret.

De cercetăm puțin Scriptura,
În Evanghelie găsim
Că-n ziua patruzecea Pruncul
E iarăși la Ierusalim

Căci la sfârșitul lăuziei,
Pentru purificarea ei,
Femeia aducea ca jertfă
La Templu pui de porumbei.

Și tot în ziua patruzecea
Părinții noului-născut
I-l ofereau în mod simbolic
Lui Dumnezeu Cel nevăzut.

Doar primul dintre băiețeii
Născuți în casă de evreu
La Templu, în Cetatea Sfântă,
Se închina lui Dumnezeu.

Făcând o recapitulare,
Noi azi uimiți descoperim
Aceste drumuri lungi și grele
De la și spre Ierusalim

Pe care Iosif și Maria
Cu micul Prunc abia născut,
Cu toată vitregia iernii,
Siliți de vremuri le-au făcut.

Un om bătrân și o Copilă
Cu-n Prunc micuț la sânul Ei..
Istoria umanității
Era în mâna celor trei.

Așa s-a biruit păcatul,
În pas mărunt de măgăruș,
Iar mai târziu cu Crucea-n spate,
În cel mai dureros urcuș..

Smerita acceptare-a sorții
Decise-n cer de Dumnezeu
E cheia biruirii morții
Și antidotul ei mereu.

Așa ne-a mântuit Mesia,
Făcându-Se model oricui,
Nu coborând din cer pucioasă,
Ci ascultând de Tatăl Lui!

Un grajd de vite-n miez de noapte
Devine-n Noaptea de Crăciun
Icoana mântuirii noastre,
Cum îngerii din cer o spun.

Sub stelele strălucitoare
Ce-n noapte pâlpâie ușor,
Acolo-n staulul cel rece
Ni S-a născut Mântuitor..

A FOST CÂNDVA ÎN BETLEEM..

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

de Preot Sorin Croitoru

Era târziu și soarele de iarnă
Aluneca încetișor sub zare..
O ceață începuse să se-aștearnă
Ca un covor murdar în depărtare..

Păreau pustii căsuțele de piatră
Cu porțile închise cu zăbrele,
Doar glasul gros al câinilor ce latră
Mai amintea că este viață-n ele..

"Din suflet vă implor, vă fie milă,
Primiți-ne o noapte la căldură!.."
Privind gravida peste gard, în silă,
Betleemiții bombăneau cu ură:

"Străini nebuni.. De ce-au plecat de-acasă,
Dacă știau că i-a sosit sorocul?..
Acum ce vor, să-i punem noi la masă,
Să-i ospătăm și să le-aprindem focul"?..

Așa vorbeau, văzând-o pe Maria,
Ce ascundea în sine o Comoară..
În Betleem, se vede, omenia
"În vremea-aceea" nu-i dădea pe-afară!

Bătrânul Iosif, lăcrimând cu jale,
Privea Fecioara plin de umilință:
"Stăpâne bun, arată-mi Tu o cale,
Căci eu mă văd cuprins de neputință"...

Mergeau încet, aproape în neștire,
Sperând ca pân' la urmă să găsească
Acea fărâmă de milostivire
Ce-i va permite Sfintei Maici să nască..

Dar Betleemul, iată, îl sfârșiră
Și totuși, în întreaga așezare
Acea sperată milă n-o găsiră,
Ci numai blestemata nepăsare!

A coborât de-a binelea-nserarea..
Deodată, în lumină de crepuscul,
Văzură o colibă-n depărtare,
Ce semăna cu un sălaș minuscul..

Ajunseseră la staul și Maria
Născu pe paie, printre animale,
Pe Cel ce ne aduse bucuria,
Venind la noi din cerurile Sale..

NE AȘTEAPTĂ CLIPE GRELE..

NE AȘTEAPTĂ CLIPE GRELE..

de Preot Sorin Croitoru

Toți greșim, greșim mereu..
A greși e omenește,
De aceea Dumnezeu
Rareori ne dojenește,

Căci El știe că greșim,
Dar Îl biruie iubirea
Și Se uită cum pierim,
Urâțindu-ne noi firea..

De când Fiul S-a-ntrupat,
Lumea-I este și mai dragă
Însă, cu adevărat
Cu păcatul nu-i de șagă..

Viața după legea Lui
Ne preface-ncet în îngeri..
Unde viață sfântă nu-i,
Să ne pregătim de plângeri

Căci păcatul, dragii mei,
Străduindu-se să placă,
Pune gheara pe acei
Ce nu s-au temut să-l facă

Și apoi ca un tiran
Îi silește să-l repete
Zi de zi și an de an,
Până-ncărunțesc la plete..

Cât va fi de dureros,
La o ultimă spovadă,
Pentru omul păcătos
Ce va-ncepe-atunci să vadă

Diavoli negri ca un scrum,
Chiuind de bucurie
Și strigându-i că de-acum
E al lor pe veșnicie..

Poți să ți-l imaginezi
Cum păcatele-și îngaimă?..
Ia să-mi zici acum, ce crezi,
Tu vei rezista la spaimă?..

Căci tu duh întunecat
N-ai văzut nici în coșmare,
Însă pe al morții pat
Vei vedea în număr mare..

Da, iubiții mei, e greu..
Ne așteaptă clipe grele..
Are ceruri Dumnezeu,
Însă pân-ajungi la ele..

De acea iar vă spun:
Cu păcatul nu-i de șagă,
Chiar de Domnul este bun,
Chiar de lumea Lui i-e dragă..

Botosaneanul Ortodox: NE AȘTEAPTĂ CLIPE GRELE..:

JUGUL CEL FRUMOS

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

de Preot Sorin Croitoru

Pe umeri port un jug frumos
Și o povară minunată:
E jugul Domnului Hristos,
Credința cea adevărată,

Credința-n Dumnezeul meu
Ce-a coborât la nevoință
Ca eu să pot urca mereu,
De voi trăi în pocăință,

Credința-n Domnul nostru blând,
Ce până astăzi ne învață
Că devenim ai Săi doar când
Ne asumăm o cruce-n viață,

Credința-n Cel ce-a ascultat
Tăcând ocări nenumărate,
Credința-n Cel ce a răbdat
În trup dureri nemeritate,

Credința-n Cel ce a primit
De dragul mântuirii mele
Supliciul nemaiauzit
Al făcătorilor de rele,

Credința-n Cel ce a știut
Să biruie prin ascultare,
Credința-n Cel ce a făcut
Din Crucea Sa o armă tare,

Credința-n Cel ce a deschis
Prin lacrimi calea bucuriei,
Credința-n Vița Care-a zis
Că noi suntem mlădița Viei,

Credința-n Pâinea cea de sus
Ce pentru lume vine-n lume,
Credința-n Domnul meu Iisus,
Slăvit să-I fie Sfântul Nume!

Eu port un jug, dar e ușor
Și-atâta dragoste-mi aduce,
Că Bunului Mântuitor
I-aș cere o a doua cruce

Ca să-I arăt că Îl iubesc
Nu în confort și-n leneveală,
Nu în belșug împărătesc,
Ci-n lipsuri și în osteneală.

Iisuse-“al meu”, așa Îți spun,
Deși iubești pe orișicine,
Dar ești atât de blând și bun,
Că lăcrimez, privind spre Tine,

Iisuse-al meu, Îți plâng și eu
Și-Ți spăl preasfintele picioare
Și le usuc cu părul meu,
Apoi le dau o sărutare,

Iisuse-al meu, Te rog smerit,
Primește-mă ca pe tâlharul,
Iar dacă am păcătuit,
Iisuse, prisosește-mi harul!
Amin

MULȚUMESC, IISUSE SFINTE!

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

de Preot Sorin Croitoru

Mulțumesc, Iisuse Sfinte,
Pentru că mi-ai dat ființă,
Pentru că mi-ai dat suflare,
Pentru că mi-ai dat credință,

Pentru că mi-ai dat nădejde
Într-o viață ce-o să fie,
Iar pe asta care este
Mi-o trăiesc cu bucurie.

Mulțumesc, Iisuse Sfinte,
Pentru marea Ta răbdare
Când de calea Ta cea sfântă
M-am îndepărtat prea tare,

Promițându-Ți viață sfântă
Și întoarcerea la Tine,
Când de fapt dezinteresul
Mi-l știam atât de bine..

Mulțumesc, Iisuse Sfinte,
Pentru marea Ta iubire,
Căci de-atâtea ori, Iisuse,
M-ai trezit din nesimțire,

Dăruindu-mi har și lacrimi
Și un duh de umilință,
Și așa la Tine, Doamne,
Mă-întorceai prin pocăință..

Mulțumesc, Iisuse Sfinte,
Pentru câte mi-ai dat mie,
Mulțumesc pentru știință
Când ziceam că nu se știe,

Mulțumesc pentru putere
Când ziceam că nu se poate,
Mulțumesc, Iisuse Sfinte,
Pentru tot și pentru toate.

Și acum și-n veșnicie
Vreau să murmur trei cuvinte
Ca pe-un vers de poezie:
“MULȚUMESC, IISUSE SFINTE!”

DINTR-O INIMĂ BOLNAVĂ

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

de Preot Sorin Croitoru

Dintr-o inimă bolnavă
Și rănită de păcate
Eu te rog, Măicuță Sfântă,
Să-mi dai iarăși sănătate.

Dintr-o inimă răcită
De invidie și ură
Eu te rog, Măicuța noastră,
Dă-mi a dragostei căldură.

Dintr-o inimă legată
De țărână și greoaie
Te implor, Măicuță bună,
Fă-mi-o tu prin har vioaie.

Dintr-o inimă ce parcă
A uitat de cele sfinte
Eu te rog, Măicuța noastră,
Dă-mi aducere aminte.

Dintr-o inimă ce bate
Fără grija veșniciei
Eu te rog să-mi dai, Măicuță,
Darul mare al trezviei.

Mamă, inima aceasta
Este plină de păcate..
Ar dori să se întoarcă
La credință, dar nu poate.

Ar dori să fie iarăși
Sfântă, fără de prihană,
Cum era când de la diavol
Nu primise nici o rană,

Ar dori din nou să fie
Milostivă, blândă, pură,
Fără nici o răutate,
Fără nici un pic de ură,

Fără pofte necurate
Ce-o despart de mântuire
Și-o înstrăinează tainic
De a Domnului iubire.

Dar eu n-am acea putere,
N-am în mine-acea voință
Ca să pot ca restul vieții
Să-l trăiesc în pocăință.

Gândul nu-mi devine faptă,
Nici dorința acțiune
Până ce pe tine, Maică,
Nu te chem în rugăciune.

Dintr-o inimă bolnavă
Ce nevolnică se știe
Rugăciune umilită
Îți înalț, Fecioară, ție:

Să-mi trimiți, te rog, din ceruri
Har și binecuvântare,
Arătându-mi eu căința,
Iar tu dragostea cea mare.

CÂND VENI-VA ZIUA-ACEEA..

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

de Preot Sorin Croitoru

Când veni-va "Ziua-aceea"
- Vai de noi când va veni! -
Plângere și tânguire
Mare pe pământ va fi

Fiindcă știe toată lumea
Că S-a mâniat Hristos
Și-a venit să pedepsească
Pe tot omul păcătos!

Sfinții, care veacuri multe
Au trăit în Rai deja,
Îl vor aștepta în pace
Pe Hristos în slava Sa.

Pentru ei e bucurie
Judecata tuturor
Căci își vor primi cununa
Cea gătită-n ceruri lor

Pentru viețile jertfite,
Pentru sângele vărsat
Pentru că-L mărturisiră
Pe Hristos ca Împărat.

Milioane, cete, cete,
Toți vor aștepta cuminți
Să-și primească răsplătirea
Pentru viața lor de sfinți.

Pentru că întreaga viață
Au trăit cu Dumnezeu
Și I-au împlinit cuvântul
Și L-au adorat mereu,

Cade-se ca veșnicia
S-o petreacă-n slava Lui,
După cum în Cartea Sfântă
Domnul a promis oricui.

Despre ceilalți, prieteni,
Are rost să vă descriu
Spaima lor la Judecata
Dumnezeului Cel Viu?..

Când mergea la multe chinuri,
Mucenicul se-ntărea
Cu ideea că acestea
În curând se vor curma,

Câtă spaimă păcătoșii
Osândiți la iaz de foc
Vor simți, știind că chinul
Nu se va curma deloc

Fiindcă nici o milă Domnul
N-o să le arate lor,
Ci-i va arde-n veșnicie
Iezerul mistuitor?..

O, ce tragică sentință..
Înspăimântător momentul!
Vă îndemn ca-n pocăință
Toți să ne trăim prezentul

Și să facem fapte bune,
Cât mai multe fapte bune,
Ca să ne găsească ceasul
Când arhanghelii-or să sune

Fără frică, ci în pace,
Așteptând cu bucurie
O cunună pregătită
Pentru noi pe veșnicie..

RĂSTIGNIREA

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

de Preot Sorin Croitoru

 
Natura-ntreagă e cernită
Și azi privește-ncremenită
Măicuța care Fiu-și plânge
La Crucea roșie de sânge.

O, vai, cum inima o doare
Văzând în ale Lui picioare
Piroane lungi din fier murdar,
Ce lemnul l-au făcut altar!

O, cum mai plânge lângă Cruce
Văzându-și Fiul că Se duce
Spre universuri nevăzute,
Spre zări de dânsa neștiute..

Tăcere.. totul e tăcere,
Durere.. totul e durere,
Mâhnire.. totul e mâhnire,
Căci Domnul moare din iubire!

O, Cruce falnică de lemn,
Tu ești al biruinței semn,
Căci azi e țintuit pe tine
Acel ce lumea-n palmă ține!

O, cuie sfinte ruginite,
Ce azi străpungeți mâini sfințite,
Piroane lungi, îngrozitoare,
În ale Domnului picioare..

O, suliță din lemn ușor,
Tu coasta azi o faci izvor..
O, suliță cu vârf de fier,
De frica ta vrăjmașii pier!

O, spini ce v-ați făcut coroană,
Fugit-au demonii în goană!
O, trestie în mâna dreaptă,
Azi Raiul lacom ne așteaptă!

Un Fiu murea murdar de sânge,
Azi Maica ce L-a plâns, mai plânge?..
Un Fiu murind în ascultare,
Putere peste moarte are.

De la durere, la-Nviere.
Din Răstignire, fericire.
Din suferință, biruință,
În Domnul să avem credință!

amin

AZI HRISTOS SE NAȘTE!

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...




de Preot Sorin Croitoru

 
Mintea nu pricepe,
Fiindcă nu-i deșteaptă,
Că Iisus la poarta
Inimii așteaptă.

 
Mintea nu pricepe,
Fiindcă nu-i ușoară,
Că în inimi calde
Domnul Se coboară..

Haide, minte oarbă,
Dă porunci degrabă
Inimii, ca ușa
S-o deschidă-'n grabă!

Să aprindă focul
Dragostei în vatră,
Să-și îndepărteze
Pojghița de piatră,

Căci e praznic mare:
Azi Hristos Se naște!
Nu ești curioasă
Minte a-L cunoaște?..

Inimii de carne
Fă-te luminiță,
Căci Mântuitorul
Intră pe portiță.

Intră să-ți dea viață,
Duh și bucurie,
Să cinezi cu Dânsul
Azi și în vecie!

amin

TE NAȘTI DIN NOU

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

de Preot Sorin Croitoru

 
Te naști din nou, Iisuse bun,
În noaptea Sfântului Crăciun,
Din ceruri sfinte iar cobori
Și-aduci parfum de sărbători..

Te naști din nou, Iisuse sfânt,
Ca să sfințești acest pământ,
Din ceruri sfinte iar cobori,
Căci vii, pe diavol să-l dobori!

Te naști din nou, Iisus smerit,
Să-i scapi pe drepții ce-au murit
De iadul cel întunecat
În care mii de ani au stat..

Te naști din nou, Iisuse blând,
Și îngeri Te slăvesc cântând:
Sunt fericiți că L-au văzut
Pe Cel de cer neîncăput!

Păstorii zgribuliți de ger
Privesc luminile din cer
Și-i văd pe îngerii frumoși
Cum cântă imne, bucuroși..

Ajung și magii, în sfârșit,
Căci steaua i-a călăuzit
La Pruncul mic, înfășețel,
La Regele lui Israel!

Te naști din nou, Iisuse bun,
În noaptea Sfântului Crăciun,
Din ceruri sfinte iar cobori
Și-aduci parfum de sărbători..

amin

DE NOUĂ LUNI..

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

de Preot Sorin Croitoru

De nouă luni Te desfătai

De vocea blândă-a Maicii Tale,

În timp ce, nevăzut, trăiai

În sfinte cărnurile sale..

Ai început să crești în ea

Când Te-a dorit, zicând "Să fie!"

Și-acum, deși nu Te vedea,

Ea Îți cânta cu bucurie..

De nouă luni, Preasfânt Palat

Fecioara Ție-Ți devenise,

Ea Te iubea neîncetat,

Iar Tu îi apăreai în vise..

O, taină a lui Dumnezeu,

Din veci știută și ascunsă,

Tu vei rămâne-n veci mereu

De mintea noastră nepătrunsă!

Nici îngerii n-au priceput

Cum Tu, Iisuse, din iubire,

Deși de cer neîncăput,

Te-mbraci în omeneasca fire!..

De nouă luni sălășluiai

În cel mai sfânt dintre Altare

Și-ncet, încet Te construiai

Pe Tine Însuți cu răbdare..

Și-n timp ce coborârea Ta

Fusese nebăgată-n seamă,

Fecioara doine Îți cânta

În bucuria ei de Mamă..

În Postul Sfântului Crăciun,

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

Voi știți ce-aș vrea să vă propun?
Un dram de omenie în plus,
Că-i postul Pruncului Iisus!

Voi știți ce-aș vrea să vă propun?
Să ne-mpăcăm cu Dumnezeu,
Cum a făcut acel Zaheu.
Și dacă am nedreptățit
Să-ntoarcem totul împătrit
Apoi să plângem la Hristos,
Udând covorul de pe jos
Precum femeia cea cu mir,
Încovoiați sub patrafir,
Să zicem: "Doamne, nu mai fac,
Acele lucruri ce nu-Ți plac
Și o să-ncerc să nu mai zic
De rău pe alții, chiar nimic.

Căci iată, Bunul Dumnezeu,
Așa cum face El mereu,
Vă coborî din nou din cer,
În doină blândă de oier
Și iarăși îngeri vor veni
Și nașterea i-o vor vesti
Pastorilor înmărmuriți.

Iar craii de la Răsărit,
Ajunși la staul în sfârșit
După călătoria grea
Conduși de minunata stea,
Vor adora Pruncuțul Sfânt,
Punandu-și frunțile-n pământ
Și daruri iar I-or dărui
Și Pruncul iar vă ganguri.

În Postul Sfântului Crăciun,
Voi știți ce-aș vrea să vă propun
Un dram de omenie în plus,
Că-i Postul Pruncului Iisus!
(Preot Sorin Croitoru)

SĂ-I CERI IERTARE LUI HRISTOS!

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

de Preot Sorin Croitoru

 
Sunt ca smochinul fără rod,
Lipsit mereu de fapte bune,
Căci tot promit, dar nu le fac,
Și iată, viața-ncet apune..

Mă voi trezi că sunt bătrân,
Privindu-mă într-o oglindă,
Și cine știe ce tristeți
În suflet or să mă cuprindă..

Puțină vreme mi-a rămas
Ca să îmi cumpăr untdelemnul
Și încă trag de timp și-amân,
Deși aud mereu îndemnul

De a-l agonisi, lucrând
Cu hărnicie fapte bune,
Ca nu cumva să plâng și eu
Precum fecioarele nebune..

O, suflet leneș și-mpietrit,
Nu vezi cât de aproape-i moartea?..
De ce nu vrei să faci nimic
Din cele ce te-nvață Cartea?..

Nici rugăciuni, nici plâns, nici post,
Tu nici nu știi ce-i pocăința..
Nici milostenie nu faci,
Nici nu îți înmulțești credința..

Vai ție, suflet adormit,
Că zboară timpul vieții tale..
Măcar în post să te trezești,
Să plângi cu-amar, cuprins de jale..

Să-I ceri iertare lui Hristos
De clipele-n zadar trecute,
În care-atâtea se puteau
Și totuși nu au fost făcute..

Să-I ceri iertare lui Hristos
Că vremea dată pentru ele,
În loc să o petreci lucrând,
Ți-ai cheltuit-o doar în rele!..

Să-I ceri iertare lui Hristos
De-atâta har primit degeaba,
Rămas în suflet fără rod,
Căci te-ai luat mereu cu treaba..

Să-I ceri iertare lui Hristos
Că ai trăit în nepăsare
Și-n loc să te aprinzi de dor,
Te-ai stins în lene și-n uitare..

Acum e vreme de canon,
Când inima de plâns se frânge ,
Acum e vremea pentru plâns,
Te roagă, suflete, și plânge!

Și poate bunul Dumnezeu,
Văzându-ți inima umilă,
Ți-L va trimite iar din cer
Pe Duhul Său Cel Sfânt din milă

Și poate-atunci vei învia
Ca Lazăr, mort de patru zile,
Și-n viața ce ți-a mai rămas
Îl vei slăvi și tu, copile..

ODATĂ AM PRIMIT UN DAR..

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE..

de Preot Sorin Croitoru

Odată am primit un dar
Ce n-a durat decât puțin,
O mângâiere de la Har
Venită după luni de chin,

Căci timp de-aproape patru luni
Fusesem veșnic prigonit
De niște militari nebuni
(Făceam armata, ați ghicit).

Eram de-o vârstă-aproape toți,
Noi ciclul doi, ei ciclul trei,
Dar n-am văzut așa netoți
Și-așa afurisiți ca ei..

Pe noi ne porecleau "bibani"
Doar pentru faptul că erau
Puțin mai vechi, mari "veterani",
Și în curând se liberau.

O, Doamne, când îmi amintesc
Prin ce prigoană am trecut..
Și astăzi când mă mai gândesc,
Mă tot întreb cum de-am putut..

Pe vremea-aceea îmi doream
Un viitor monahicesc,
Deci și armata o vedeam
Ca pe-un urcuș duhovnicesc.

Îmi propusesem să-mi omor
Mânia dinăuntrul meu,
Ca omul meu interior
Să-I fie drag lui Dumnezeu.

La orice rău eram supus
Eu refuzam să mă opun,
Urmând exemplul lui Iisus,
Cum cei ce L-au văzut ne spun.

Aceste fiare de soldați,
Văzând că nu mă tem de ei,
Fiind extrem de indignați,
Se mâniau ca niște lei.

Deși ziceai că sunt nebuni,
Eu îi cinsteam ca pe Hristos
Și nu vedeau cu ochi prea buni
Comportamentul meu frumos..

Porniseră-mpotriva mea
Un crunt și hotărât război,
Vorbind în cercurile lor
Că "ăsta-și bate joc de noi!"

Deci dacă pe ai mei colegi
Îi prigoneau acei mișei,
Credeți-mă, la rândul meu
O încasam mai mult ca ei.

Și lovituri și umiliri,
Privarea pururea de somn..
Tăria slabei mele firi
Venea de la al nostru Domn.

În miez de noapte lustruiam
Hectare-ntregi de mozaic,
Și-așa mișcându-ne-ncercam
Să-nchidem ochii câte-un pic..

Când devenea strălucitor
De-atâta șmotru ce-i dădeam,
Venea gradatul hlizitor
Și de la capăt o luam!

Continuele privegheri
Și gărzi și-alarme de război
Cu debarcări de ofițeri
Epave au făcut din noi!

În miez de noapte înstelat,
Îmi amintesc și-acum precis
Cum diavolul întunecat
Mi-a dat târcoale și mi-a zis:

"De ce nu te eliberezi
De-această viață de coșmar?..
Un glonț în cap, și o să vezi
Că scapi cu totul de calvar"!

Eram de gardă într-un post
Când mi-a adus cumplitul gând,
Dar nu am fost atât de prost
Și dracul a fugit curând.

Cum vă spuneam, războiul meu
Era mai mult duhovnicesc;
Cu orice preț voiam ca eu
Pe răii ăia să-i iubesc!

Ființa mea se răscolea..
Ca tigrul i-aș fi sfâșiat!
Dar îmi ziceam în mintea mea:
"Iubește oamenii, soldat!"

Și dacă a văzut Hristos
Că rabd atâta pentru El,
În pieptul meu cel musculos
A pus o inimă de miel.

Deci eu cel iute-am devenit
Încet, încet, atât de blând,
Că în final am reușit
Să sufăr toate surâzând.

Pe unii îi scoteam din minți,
Văzând cum eu în fața lor
Nu tremur, clănțănind din dinți,
Ci sunt senin și zâmbitor.

"Mai vrei?.." și-n timp ce mă loveau
Se înroșeau ca niște raci..
Eu îi priveam și mă rugam:
"Iisuse, vindecă-i de draci!"

Iar într-o seară s-a-ntâmplat,
În luna iunie fiind,
S-ajung eu primul la apel
În curtea toată mirosind

A trandafiri din cei bogați
Cu un miros dumnezeiesc,
Și așteptând pe camarazi,
Am început să îi privesc..

Deodată simt în suflet, vai,
O bucurie de nespus
Și-o pace-n inimă din Rai,
Pe care-o dă numai Iisus..

N-am mai avut în viața mea
Trăire ca-n acel moment..
Și mai simțeam că Cineva
Era acolo, viu, prezent..

O Voce mi-a șoptit în gând:
"Vezi plata celor răbdători?
Vezi ce le-am pregătit în cer
Creștinilor ascultători?.."

Îmi amintesc atât de clar
Că-n bucuria ce-o aveam,
Fiind înflăcărat de Har,
O cruce și mai grea ceream:

"O, Doamne, Dumnezeul meu,
Necazuri și mai mari să-mi dai,
Căci zeci de ani de prigoniri
Nu fac cât un minut de Rai!"

Dar Dumnezeu atunci n-a vrut
Să-mi dea război mai îndârjit,
Ci dimpotrivă, mi-a părut
Că "fiarele" s-au potolit..

Sătui de-armată cum erau,
Nici chef nu mai aveau de noi.
Peste puțin se liberau
Și n-aveau mintea la "război"..

Acel moment de noi râvnit
În perioada de "bibani"
A fost să vină în sfârșit,
Scăpându-ne de veterani.

Și-aici ceva s-a întâmplat,
La care nu mă așteptam:
În loc să fiu extaziat,
Atât de amărât eram..

Deci iată liberarea lor:
Suntem în seara din ajun,
Mă duc la masă să cinez,
Cantina-i parcă sub taifun.

Ai noștri au cinat întâi,
Apoi au fost la masă ei;
"Bătrânii" deveneau civili,
Iar noi treceam în ciclul trei.

În fața mea se prezenta
Un cadru cel puțin nedemn:
Soldații ce se liberau
Ne-au mai lăsat un ultim semn

De bucurie că-și sfârșeau
Cu bine stagiul militar,
Trântind la mese și la bănci
Ca un popor de neam barbar.

Și chiar atunci s-a nimerit,
Sfârșindu-mi garda, să mă duc
Și eu, flămând și ostenit,
Ca de-ale gurii să îmbuc.

Și-atunci o jale m-a cuprins
Și apucându-mă de strâns
Ca să-l ajut pe bucătar,
Am plâns, iubiții mei, am plâns..

Atât de mult am regretat
Plecarea celor ce plecau,
Atât de mult m-am întristat,
Că parcă frații mei erau..

Aveam așa, un nod în gât,
Că nici n-am mai putut mânca;
Mă apucase un urât
Și lumea mi se prăbușea..

I-aș fi dorit pe veterani,
Cu modul lor de-a se purta,
Așa răuți, așa golani,
Până la liberarea mea.

Trecuseră doar patru luni,
Dar îmi păruseră un an,
Și-acum venise rândul meu
Ca să devin un veteran

Și totuși eu îmi amintesc
Cum lacrimi grele îmi curgeau,
Părându-mi rău că îi pierdeam
Pe cei ce-acum se liberau.

Pe toți în parte i-am iertat
Că îmi fuseseră călăi
Și îmi ziceam îndurerat:
"În fond.. n-au fost atât de răi.."

Și din cantină eu ieșind,
M-am nimerit cu grupul lor
Șezând cuminți și povestind,
Sau fredonând refrene-n cor.

Am vrut cumva să îi evit,
Căci prea eram emoționat,
Dar ei, văzându-mă trecând,
La dânșii-ndată m-au chemat.

Și m-au îmbrățișat pe rând,
Cerându-și scuze rușinați
Fără fățărnicie-n gând,
Ci chiar simțind că-s vinovați.

Iar eu le-am spus că-mi pare rău
Că n-o să îi mai pot vedea,
Dar timpul are cursul său,
Iar viața despărțiri în ea..

A doua zi urcau cuminți
Într-un frumos autocar,
Ca pe-un trofeu de preț ținând
În mâini livretul militar..

Am depănat la amintiri
Dintr-un fragment din viața mea,
Sperând că vă veți folosi
De "noutățile" din ea.

Am vrut să vă conving că cel
Ce-alege calea lui Hristos,
În orice loc trăiește el,
Se poate mântui frumos.

Nu locul este important,
Ci modul cum ne nevoim
Ca orice ne-a cerut Iisus
În viață noi să împlinim.

Toate poruncile-s la fel,
Nu sunt porunci "de gradul doi",
Ci Legea ce ne-a dat-o El
De fapt e viață pentru noi!

Monah sau chiar mirean de ești,
Ori preot ți-a fost dat să fii,
Poruncile dumnezeiești
Pe toate luptă să le ții

Că-n ele e ascuns Hristos
Cu harul Său și pacea Sa;
Plinește-le cât mai frumos,
Că-n ele Raiul vei afla!
amin

NU MĂ LĂSA, IISUSE-AL MEU!

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

de Preot Sorin Croitoru

 
Nu mă lăsa, Iisuse-al meu,
Să merg pe căi greșite,
Ci-mi dă să-mi osândesc chiar eu

Căderile-n ispite,

Să îmi devin judecător
Mai aspru decât Tine,
Ca nu cumva cândva să mor

Cu patimi multe-n mine..

Eu însumi să mă pedepsesc
Cu posturi și canoane
Și-n inimă să mă căiesc,

Plângându-Ți la icoane.

Ca un viteaz să strâng din dinți,
Luptând cu-a mea ființă,
Și-n luptă să-i urmez pe sfinți

În râvnă și-n voință!

Căci aspru de ne-am judeca,
Scria Pavel odată,
Ne-ar aștepta din partea ta

O blândă judecată.

Pe noi de ne-am canonisi
Cu dreaptă osândire,
Cu ceilalți din jur am fi

Exemple de iubire..

Nu mă lăsa, Iisuse-al meu,
În neputința firii,
Ci-n mila Ta de Dumnezeu

Dă-mi dorul mântuirii,

Prin harul Duhului Cel Sfânt
Dă-mi lacrima durerii
Și-n trupul ăsta de pământ

Dă-mi harul necăderii

Să ardă-n mine duhul meu
De dragostea din mine,
Încât să le vorbesc mereu

Și altora de Tine..

amin

NU VREAU SĂ PIER!

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

de Preot Sorin Croitoru

 
Mă doare inima gândind
Că dacă tot trăiesc greșind
Și mor de-odată, negrijit,
Mă duc în iadul nesfârșit!

O, Doamne, miluiește-mă
Și din păcat trezește-mă
La pocăință și oftat,
Să mor cu Tine împăcat..

Mi-e dor de Cer,
Nu vreau să pier,
Mă tem de iad
Și totuși cad!

Mă doare inima gândind
La ce-am lăsat în urma mea..
Făcându-mi două socoteli,
Eu nu găsesc decât greșeli..

Nu reușesc
Să mă ridic,
Din câte vreau,
Nu pot nimic..

O, Doamne, întărește-mă,
Cu harul Tău sfințește-mă,
Căci mântuirea Tu o dai,
Pe cine vrei îl duci în Rai..

amin

NUMAI FAPTA MÂNTUIEȘTE!

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

de Preot Sorin Croitoru

"Calea către iad este pardosită cu bune intenții" (proverb)

Fapta bună mântuiește,

Nu intenția de-a face;

Nu primește loc în ceruri

Cel ce în visare zace..

Nu se cucerește Raiul

Cu "Aș vrea, dar azi nu pot..",

Gândul nu se socotește

Faptă, după cum socot!

Da, intenția-i motivul

Ce urnește spre lucrare,

Însă de lipsește fapta..

Nici o importanță n-are.

Toți am auzit zicala

Că "intenția contează",

Dar aceasta-i pentru omul

Care fapta o lucrează

Și dorind să se implice,

Se întâmplă să nu poată,

Nu e pentru omul care

Nu ajută niciodată!

Fiți atenți, deci, la proverbe,

Căci sunt toate foarte bune,

De vom căuta în ele

Miezul plin de-nțelepciune..

Dacă ne ascundem lenea

Și greșit le folosim,

Nu scăpăm de chinul veșnic..

Oricâte proverbe știm!

SĂRUTA-ȚI-AȘ NUMELE, MARIE!

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

de Preot Sorin Croitoru

Săruta-ți-aș numele, Marie,
Căci e nume cu miros de crin
Izvorât din sfânta-ți feciorie
Și de care sufletul ți-e plin!

Săruta-ți-aș numele, Fecioară,
Căci e nume pur dumnezeiesc,
Numele prin care se coboară
Orice dar al Tatălui Ceresc!

Săruta-ți-aș numele, Marie,
Căci ne izbăvești oricând din greu,
Prefăcând tristețea-n bucurie,
Potolind furtunile mereu!

Săruta-ți-aș numele, Stăpână,
Că-L îndrepți pe Fiul tău spre noi
Chiar și-atunci când viața ni-i păgână,
De ne mântuiește din nevoi!

Săruta-ți-aș numele, Marie,
Căci e nume minunat și sfânt,
Murmurat în cer cu veselie
Și cântat de oameni pe pământ! 

AȘTEPTĂM CRĂCIUNUL

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

de Preot Sorin Croitoru

Pentru ce-așteptăm Crăciunul,
Pentru-o coadă de purcel,
Tochitură și sarmale,
Răcituri și ostropel?..
De mâncat, mâncăm tot anul,
Noi... să-L așteptăm pe El,
Pruncul Sfânt ce vine iarăși
Mititel, înfășețel!

Pentru ce-așteptăm Crăciunul,
Pentru bradul cel frumos,
Să ne-ntrecem în ghirlande,
Care-o fi mai luminos?..
Să vedeți în discotecă
Ce lumini mai au pe sus..
Noi.. privim la steaua care
Duce magii la Iisus!

Pentru ce-așteptăm pe Domnul,
Să cântăm și să dansăm,
Să horim în jurul mesei
Și cu vin să ne-mbătăm?..
Dar Crăciunul e zi sfântă,
Asta noi să nu uităm,
Îngerii doinesc în Ceruri,
Noi.. colinde să cântăm!

Pentru ce-așteptăm Crăciunul,
Pentru Moșul ce ni-i drag,
Să-l pândim în miez de noapte
Cum coboară prin hogeag?..
Da, e un motiv și ăsta,
Moșul vine de la Pol,
Dar în Betleem coboară
Iisus, cerescul Sol!

Da, să așteptăm Crăciunul,
Bucuroși, cu mic și mare,
Fără a uita că totuși
E o.. SFÂNTĂ sărbătoare,
Deci să nu ne fie scopul
O banală chefuire,
Căci Se naște iarăși Domnul
Pentru-a noastră mântuire!
amin