Cine este Maica Domnului pentru mine?

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

Cinstiti parinti, iubiti frati si iubiti credinciosi, dupa ce ieri am staruit cu gandul asupra locului pe care-l are Maica Domnului in constiinta Bisericii Ortodoxe, in gandirea si practica ortodoxa, este firesc astazi sa incercam sa ne raportam pe noi insine la invatatura Bisericii Ortodoxe, la cultul Bisericii Ortodoxe in legatura cu Maica Domnului, sa raspundem la intrebarea: cine este pentru mine, ce inseamna pentru mine Maica Domnului. De ce? Pentru ca noi ne gandim la Maica Domnului nu ca la ceva dinafara de noi ci ne gandim la Maica Domnuluica la ceea ce este, alaturi de Mantuitorul nostru Iisus Hristos, in inima Bisericii Ortodoxe.

Randuielile de slujba ale Bisericii noastre sunt in asa fel alcatuite ca sa fim in situatia de a ne raporta la Maica Domnului. As aduce in atentie ceva de la Sfanta Liturghie, si anume dupa ce credinciosii canta, dupa ce spun cu cantare cuvintele: "Pe Tine Te laudam, pe Tine bine Te cuvantam, Ţie Iti multumim Doamne si ne rugam Ţie, Dumnezeului nostru", cele dintai cuvinte care se spun sunt cuvinte in care e pomenita Maica Domnului, caci se zice, la Liturghia Sfantului Ioan Gura de Aur: "Mai ales pentru Preasfanta, Curata, Preabinecuvantata, Marita Stapana noastra, de Dumnezeu Nascatoarea si Pururea Fecioara Maria" si la Liturghia Sfantului Vasile cel Mare: "Mai ales cu Preasfanta, Curata, Preabinecuvantata, Marita Stapana noastra, de Dumnezeu Nascatoarea si Pururea Fecioara Maria". Daca luam aminte la cuvintele acestea, la ele insele, daca le avem in vedere desprinse de contextul in care apar ele si asa cum le auzim noi de fapt, desprinse din context, nu intelegem nimic. Doar un singur lucru il putem lua in consideratie, si anume, faptul ca e pomenita Maica Domnului, atata tot. Pentru ca cuvintele asa spuse: "Mai ales pentru Preasfanta, Curata, Preabinecuvantata, Marita Stapana noastra, de Dumnezeu Nascatoarea si Pururea Fecioara Maria" nu ne spun nimic.

Insa incadrate in contextul lor ne spun mult si anume, dupa ce preotul se roaga lui Dumnezeu ca sa vina peste Cinstitele Daruri Duhul Sfant si sa le prefaca in Trupul si Sangele Mantuitorului nostru Iisus Hristos prin voia Tatalui ceresc, se spune de ce anume cerem lucrul acesta si spune mai departe preotul sau episcopul: "Ca sa fie celor ce se vor impartasi, spre trezirea sufletului, spre iertarea pacatelor, spre impartasirea cu Duhul Sfant, spre plinirea imparatiei cerurilor, spre indraznirea cea catre Tine, iar nu spre judecata sau spre osanda". In aceste cuvinte se arata pricina pentru care dorim sa ne impartasim, rostul cu care ne impartasim. Şi apoi in continuare spune: "Inca aducem Ţie aceasta slujba duhovniceasca pentru cei adormiti intru credinta: - si-i pomeneste - stramosi, parinti, patriarhi, prooroci, apostoli, propovaduitori, evanghelisti, mucenici, marturisitori, pustnici si pentru tot sufletul drept care s-a savarsit intru credinta". Şi apoi cu glas tare: "Mai ales pentru Preasfanta, Curata, Preabinecuvantata, Marita Stapana noastra, de Dumnezeu Nascatoarea si Pururea Fecioara Maria - si iarasi in taina, in gand - pentru Sfantul Ioan Proorocul si Inaintemergatorul, pentru Sfintii, slavitii si intru tot laudatii Apostoli, pentru Sfantul a carui pomenire o facem si pentru toti sfintii; cu ale caror rugaciuni, cerceteaza-ne pe noi, Doamne".

Prin urmare, cuvintele acestea, cum le auzim noi la Sfanta Liturghie, desprinse din context, nu ne spun decat atat: fiti atenti si nu uitati de Maica Domnului. E ca si cand s-ar zice: Il laudati pe Dumnezeu, Ii multumiti, va rugati Lui, e foarte bine, dar nici de Maica Domnului sa nu uitati. Şi cand se aminteste Maica Domnului la Sfanta Liturghie, de obicei se spun doua alcatuiri, cu cantare, si anume: "Cuvine-se cu adevarat sa te fericim pe tine, Nascatoare de Dumnezeu, cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce esti mai cinstita decat Heruvimii si mai marita fara de asemamare decat Serafimii, care fara stricaciune pe Dumnezeu Cuvantul ai nascut, pe tine, cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, te marim" sau la Liturghia Sfantului Vasile cel Mare: "De tine se bucura, ceea ce esti plina de dar, toata faptura, soborul ingeresc si neamul omenesc. Ceea ce esti Biserica sfintita si rai cuvantator, lauda fecioriei din care Dumnezeu S-a intrupat si prunc S-a facut Cel ce este mai inainte de veci. Ca bratul tau scaun l-a facut si pantecele tau mai desfatat decat cerurile l-a lucrat. De tine se bucura, ceea ce esti plina de dar, toata faptura, marire tie!".

Sunt doua alcatuiri in care se pune in atentie Maica Domnului, in prima, ca cea care L-a nascut pe Dumnezeu mai presus de fire, pe Fiul lui Dumnezeu L-a nascut mai presus de fire si de aceea este mai mare decat Heruvimii si Serafimii, este mai mare decat ingerii, decat toate fiintele ceresti. Numai Dumnezeu Tatal, Dumnezeu Fiul si Dumnezeu Duhul Sfant este mai mare decat Maica Domnului, numai Prea Sfanta Treime.

In constiita noastra trebuie sa apara Maica Domnului in aceeasi atmosfera in care este prezentata in aceasta alcatuire sau in alcatuirea a doua pe care am pomenit-o, adica sa o avem pe Maica Domnului in constiinta noastra ca pe cea care, nascandu-L pe Domnul nostru Iisus Hristos, de ea se bucura, fiind ea plina de dar, toata faptura, adica toti ingerii si toti oamenii cei drept credinciosi. Se bucura de Maica Domnului pentru aceasta calitate a ei ca a fost aleasa de Dumnezeu Tatal, a purtat pe Dumnezeu Fiul, Duhul Sfant S-a pogorat peste ea, pentru ca ingerul binevestitor i-a adus salutul "Bucura-te cea plina de dar, Domnul este cu tine", a numit-o "binecuvantata intre femei", pentru ca Sfanta Elisabeta a avut bucuria, prin puterea Duhului Sfant, sa o cunoasca pe verisoara sa Maria ca Maica Domnului: "De unde mie cinstea aceasta, sa vina Maica Domnului meu la mine", iar aceste cuvinte le-a spus dupa ce a izbucnit din sufletul sau cu bucurie si sub puterea Duhului Sfant: "Binecuvantata esti tu intre femei si binecuvantat este rodul pantecelui tau" (Luca 1, 42-43). Mai apoi o femeie a ridicat glas din popor, dupa marturia Sfantului Evanghelist Luca, pe cand Domnul Hristos vorbea si era impresionata de invatatura Lui si a zis: "Fericit este pantecele care Te-a purtat si sanii la care ai supt" si Domnul Hristos a raspuns: "Adevarat, fericiti sunt cei ce asculta cuvantul lui Dumnezeu si-l implinesc pe el" (Luca 11, 27-28). In aceste cuvinte de lauda aduse de ingerul binevestitor, rostite de ingerul binevestitor, rostite de Sfanta Elisabeta, rostite de femeia aceea care a ridicat glas din popor si a fericit-o pe Maica Domnului, in aceste cuvinte este temeiul cultului pe care Sfanta noastra Biserica il aduce Maicii Domnului.

Pentru ca totdeauna noi trebuie sa ne raportam personal la lucrurile mai presus de noi, intrebarea este cum stau eu fata de Maica Domnului, cat sunt eu de cinstitor fata de Maica Domnului, ce inseamna pentru mine Maica Domnului? Stiu ca pentru Fiul lui Dumnezeu Care S-a facut om inseamna mama Lui, stiu ca pentru Dumnezeu Tatal inseamna aleasa lui Dumnezeu Tatal, stiu ca pentru Dumnezeu Fiul inseamna locasul lui Dumnezeu Fiul, stiu ca pentru Duhul Sfant inseamna cea peste care S-a pogorat Duhul Sfant, stiu ca pentru Sfanta Elisabeta inseamna Maica Domnului ei, stiu ca pentru femeia care a ridicat glas din popor inseamna cea fericita, pentru mine, pentru mine personal ce inseamna Maica Domnului, cat sunt eu de legat de Maica Domnului?

In privinta aceasta exista doua extreme: unii care o cinstesc prea mult si altii care o cinstesc prea putin. Care e de fapt locul Maicii Domnului in cinstirea Bisericii? Este dupa Domnul Hristos. Intai e Domnul Hristos, intai e Dumnezeu Tatal si Dumnezeu Duhul Sfant, e Prea Sfanta Treime apoi e Maica Domnului. Nu e inainte de Domnul Hristos, pentru ca sunt unii care la Maica Domnului parca se gandesc mai mult ca la Domnul Hristos. Nu e corect. Maica Domnului este dupa Domnul Hristos. Şi sunt altii care nu cinstesc pe Maica Domnului, bineinteles nu sunt ortodocsi aceia, si aceia n-o cinstesc din motivele pe care le cred ei intemeiate pentru ei, dar care nu sunt intemeiate, pentru ca iata, si ingerul a cinstit-o, si Sfanta Elisabeta a cinstit-o, si femeia care a ridicat glas din popor a cinstit-o, si Domnul Hristos a cinstit-o, si Tatal Cel Ceresc, si Duhul Sfant asa incat pentru noi nu exista nici o indoiala. De altfel noi nu cautam niste temeiuri pentru cinstirea Maicii Domnului, ci intram in practica Bisericii: aceasta e practica Bisericii noastre si in masura in care noi facem parte din Biserica noastra suntem cinstitori ai Maicii Domnului. Fara aceasta nu se poate. Nu exista Ortodoxie fara Maica Domnului. Asa ca intrebarea de capetenie pentru fiecare dintre noi este, totusi, eu personal cum ma raportez la Maica Domnului, cat ma gandesc eu la Maica Domnului, cum o am in vedere pe Maica Domnului?

Sunt unii care folosesc formula "Dumnezeu si Maica Domnului", sunt altii care spun: "Mi-a ajutat Maica Domnului". Fara indoiala ca Maica Domnului este mijlocitoare, dar noi nu stim in ce masura ajutorul il primim de la Dumnezeu sau de la Maica Domnului sau, de fapt, il primim de la Dumnezeu prin mijlocirea Maicii Domnului, asa incat nu cred ca e corect sa spuna cineva "Mi-a ajutat Maica Domnului". Eventual poate spune: "Mi-a ajutat Dumnezeu", "Cred ca s-a rugat Maica Domnului pentru mine" sau "Mi-a ajutat Dumnezeu prin rugaciunile Maicii Domnului" si asa mai departe. Nu e bine sa folosim niste formule care scot in evidenta pe Maica Domnului mai mult decat o scoate in evidenta Biserica. Biserica o socoteste pe Maica Domnului totdeauna mijlocitoare la Dumnezeu, asa cum a mijlocit pentru cei de la Cana Galileii cand a zis catre Domnul Hristos ca nu au vin cei de la Cana Galileii, a mijlocit, I-a cerut Mantuitorului sa ii ajute in imprejurarea respectiva. Aceasta este de fapt lucrarea Maicii Domnului. Asa credem noi.

Sunt unii credinciosi care spun: "Doamne Maica Domnului". Nu e corect. De ce? Nicaieri, in toate cartile de cult ale Bisericii noastre nu veti gasi niciodata expresia "Doamne Maica Domnului". Doamne se zice numai lui Dumnezeu, Doamne I se zice Mantuitorului nostru Iisus Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu, Doamne I se zice Duhului Sfant, deci "Doamne miluieste" zicem adresandu-ne lui Dumnezeu Tatal, "Doamne, Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul" Ii zicem lui Dumnezeu Fiul. Dar "Doamne Maica Domnului" nu e corect. "Maica Domnului", "Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu miluieste-ne pe noi" si asa mai departe, insa nici intr-un caz "Doamne Maica Domnului". I-am auzit pe multi, si femei si barbati care zic asa, insa nu e corect.

Sunt apoi unii care, desi fac parte din Biserica Ortodoxa, nu se raporteaza corect la Maica Domnului, in sensul ca nu stiu o rugaciune catre Maica Domnului desi sunt altii care stiu "Visul Maicii Domnului" si alte rugaciuni care, de fapt, nu sunt rugaciuni ale Bisericii, ci sunt numai admise de Biserica, sunt niste rugaciuni populare in legatura cu Maica Domnului si care fagaduiesc cumva - cartile respective - ajutor de la Maica Domnului pentru cei care fac acele rugaciuni. Bineinteles ca nu e o greseala sa le faca cineva, insa pe noi ne intereseaza rugaciunile oficiale ale Bisericii: Paraclisul Maicii Domnului, Acatistele Maicii Domnului, asa ceva ne intereseaza in mod special.

Cei care cred in Maica Domnului si o pomenesc pe Maica Domnului, dar nu stiu rugaciuni catre Maica Domnului, iarasi nu se raporteaza corect. De pilda eu obisnuiesc ca pe cei pe care ii spovedesc sa ii pun - zic obisnuiesc, deoarece nu intotdeauna fac asta pentru ca, cateodata, vad ca nu stiu si nu mai insist - ii pun sa spuna "Cuvine-se cu adevarat". 

De ce? In Molitfelnic scrie ca dupa ce preotul dezleaga de pacate pe credinciosul care se spovedeste, sa zica el "Cuvine-se cu adevarat". Dar un episcop, episcop vicar la Sibiu, care acum este arhiepiscop la Constanta, Inalt Prea Sfintitul Lucian, cand m-a spovedit pentru prima data, si de altfel de cate ori m-a spovedit, totdeauna a zis sa spun eu "Cuvine-se cu adevarat" si atunci m-am obisnuit si eu cu lucrul acesta si ca sa am o verificare despre felul cum se raporteaza credinciosii la Maica Domnului, il intreb pe credincios: stii sa zici "Cuvine-se cu adevarat"? Unii stiu si spun, si altii zic "Da" si cand ii spun: zi, zice doar cuvintele "cuvine-se cu adevarat". Nici nu stie despre ce-i vorba. Acestia nu sunt cinstitori ai Maicii Domnului, degeaba zic ei ca sunt ortodocsi. Nu se poate sa nu stii o rugaciune catre Maica Domnului. Unii nu stiu si zic: Nu stiu "Cuvine-se cu adevarat" si zic: dar ce rugaciune stii catre Maica Domnului? Şi zice "Nascatoare de Dumnezeu" si zic: spune-o, si sunt bucuros ca stiu macar aceasta, dar noi credinciosii ortodocsi e bine sa stim "Cuvine-se cu adevarat", adica sa stim mai intai ce este "Cuvine-se cu adevarat". Daca ne intreaba cineva: stii "Cuvine-se cu adevarat" sa nu zicem ca "Stiu" si sa stim numai cuvintele "cuvine-se cu adevarat" pentru ca nu e destul. Inca chiar zic: dar inseamna ca tu nici nu stii despre ce-i vorba.

Iubiti credinciosi, in legatura cu aceasta vreau sa mai amintesc ceva care ne priveste pe noi personal, o raportare personala la Maica Domnului. Daca in general rugaciunile catre Maica Domnului si formulele liturgice in legatura cu Maica Domnului ne privesc pe toti impreuna - de exemplu zicem: "Stapana noastra de Dumnezeu Nascatoarea" - este si o rugaciune pe care sigur ati citit-o de multe ori, nu stiu cat v-ati oprit la ea, in care ne raportam absolut personal la Maica Domnului si nu zicem "Stapana noastra" ci zicem "Stapana mea". De exemplu cum ar fi "Imparateasa mea cea prea buna" sa zicem, dar nu ma gandesc la aceasta, ci ma gandesc la rugaciunea a cincea dintre rugaciunile de multumire dupa Sfanta Impartasire cu Mantuitorul Hristos. Ne adresam Maicii Domnului si zicem asa: "Preasfanta Stapana mea, de Dumnezeu Nascatoare - si zicem mai departe - care esti lumina intunecatului meu suflet, nadejdea, acoperamantul, scaparea, mangaierea si bucuria mea". Asa spunem indrumati de Sfanta Biserica, dar pentru ca spunem la singular, la persoana intai, trebuie sa ne si raportam singular la aceasta si sa zicem: "Preasfanta Stapana mea".

Deci, am pe Maica Domnului ca stapana? Il am pe Dumnezeu si o am si pe Maica Domnului. E Maica Domnului pentru mine lumina mea, e lumina? Pentru ca noi zicem ca Maica Domnului e Maica Luminii: "Pe Nascatoarea de Dumnezeu si Maica Luminii intru cantari cinstind-o sa o marim". Deci si ea e lumina, Maica Domnului ca Maica a Luminii e lumina. Noi zicem: "Lumina mea, scaparea mea, bucuria mea, mangaierea mea, nadejdea mea". Toate acestea inseamna Maica Domnului pentru noi, trebuie sa insemne, si important este sa stim daca asta si inseamna pentru noi. Deci o am eu pe Maica Domnului in simtirea mea, in constiinta mea, ca pe cea de care ma bucur si o stiu stapana gandurilor mele?

O am pe Maica Domnului ca lumina a vietii mele, ca lumina care aduce seninatate in sufletul meu?
"Prea Sfanta Stapana mea, de Dumnezeu Nascatoare, care esti lumina intunecatului meu suflet, nadejdea - "Toata nadejdea mea spre tine o pun Maica lui Dumnezeu, pazeste-ma sub acoperamantul tau" spunem intr-o alta alcatuire - scaparea - adica un fel de refugiu, ne refugiem la Maica Domnului ca sa primim ajutor, sprijin in implinirea binelui - mangaierea - o avem pe Maica Domnului ca mangaietoare, ca mangaiere in viata noastra - acoperamantul" - o avem pe Maica Domnului ca ocrotitoare, ca acoperamant.

O avem pe Maica Domnului ca bucurie a noastra?

Daca se intampla aceasta in viata noastra inseamna ca Maica Domnului este la locul ei in existenta noastra personala, in fiinta noastra personala, in persoana noastra, este prezenta Maica Domnului in gandurile noastre. Bineinteles, sa stiti ca Maica Domnului nu e prezenta cum e Domnul Hristos in sufletul nostru, pentru ca Maica Domnului este intr-un singur loc. Noi ne rugam Maicii Domnului si credem ca rugaciunile noastre sunt duse de ingeri la Maica Domnului dar Maica Domnului nu este in mijlocul nostru, intre noi, cum este Domnul nostru Iisus Hristos, pentru ca Maica Domnului nu are fire dumnezeiasca, ci are numai fire omeneasca iar firea omeneasca este marginita, noi stim lucrul acesta. Asa invata si Biserica, dar noi vorbim cu Maica Domnului ca si cand ar fi de fata pentru ca o avem de fata in constiinta noastra, adica avem gandul ca suntem in legatura cu Maica Domnului. Dar Maica Domnului e de fapt intr-un singur loc si e circumscrisa Maica Domnului, nu este cu largime de pretutindenitate, adica nu este pretutindeni. Insa Biserica noastra o considera de fata atunci cand noi vorbim. Cand zicem: "Cuvine-se cu adevarat sa te fericim pe tine" consideram ca e cumva aproape, si e de fapt aproape de simtirea noastra, de iubirea noastra, insa totusi nu este intre noi si in noi, cum este Domnul nostru Iisus Hristos care este si Dumnezeu adevarat si om adevarat si cu dumnezeirea Sa este pretutindeni, deci si in viata noastra, iar cu firea omeneasca este intr-un singur loc. Şi Domnul Hristos, dupa firea omeneasca, este intr-un singur loc, pentru ca firea omeneasca nu poate fi pretutindeni.

Important este insa pentru noi sa avem constiinta legaturii cu Maica Domnului si sa ne simtim angajati intru cinstirea Maicii Domnului ca sa fim in cultul Bisericii noastre, sa fim incadrati in cultul Bisericii noastre, nu numai la sarbatorile Maicii Domnului, ci totdeauna cand ne aducem aminte si de Maica Domnului, si sa o tinem in cinstirea care i se cuvine celeia ce este, dupa exprimarea Bisericii, "mai inalta decat cerurile si mai curata decat stralucirile soarelui", ca ceea ce este "marirea a toata lumea", ca ceea ce "din oameni a rasarit si pe Stapanul - pe Domnul Nostru Iisus Hristos - L-a nascut".

Sa avem constiinta aceasta a maretiei Maicii Domnului si sa ne simtim sub acoperamantul ei, in ocrotirea ei, in cuprinsul atentiei ei si pentru fiecare dintre noi. In cazul acesta suntem in rosturile pe care le vrea Biserica noastra si pe care Biserica noastra ni le pune in atentie.

Cat priveste pe cei care nu sunt cinstitori ai Maicii Domnului, straini de ortodoxie, eterodocsii, sa ne rugam lui Dumnezeu sa-i miluiasca si sa ne para rau ca n-au bucuriile pe care le avem noi din cinstirea Maicii Domnului, ca n-au ajutorul pe care-l avem noi din cinstirea Maicii Domnului. Cred ca Maica Domnului va fi buna si cu necinstitorii ei, sau in orice caz va fi buna cu cei care nu o cinstesc pur si simplu, nu ca au ceva impotriva Maicii Domnului, pentru ca Maica Domnului e buna si o sa-i inteleaga si pe cei care sunt cuprinsi de neputinta aceasta a mandriei sau de pacate care nu-i lasa sa inteleaga lucrurile asa cum sunt, pentru ca nu se lasa condusi de Biserica.

Parintele Arsenie Boca, Dumnezeu sa-l odihneasca, zicea ca "in mintea stramba si lucrul drept se stramba" asa ca Maica Domnului o sa-nteleaga pe cei care au avut minte stramba si noi dorim ca oamenii sa aiba macar bucuria pe care o avem noi din faptul ca suntem cinstitori ai Maicii Domnului. Dumnezeu sa ne ajute!

Parintele Teofil Paraian
21 august 1995

URARE

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

14 Noiembrie 2016 ·

de Preot Sorin Croitoru

Mâine-'ncepem Post frumos,
Postul Pruncului Hristos,
De aceea vă urez
Un post linistit , duios
Cu blândețe, cu iertare,
Cu evlavie mai mare.
Gura s-o deschideți rar,
Mâna s-o deschideți des,
Să vă umpleți de răbdare
Și de milă, mai ales..
Acușica e Crăciunul:
Îngeri vor cânta în cor
Lăudând pe Pruncușor,
Și vor binecuvânta
Toată omeneasca fire
Dăruindu-i de la Tatăl,
Pace și bunăvoire.
Iar de vom posti frumos,
Vom vedea cu ochii minții
Ce vedeau cândva și Sfinții:
O Fecioară preasmerită,
Cântând doine fericită,
Sărutând doi ochișori,
Mângâind doi obrăjori,
Alintând un Pruncușor,
Pe al nost' Mântuitor!

Icoana Maicii Domnului care alapteaza pruncul

ea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata"....Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

Maica Domnului se arată cuviosului Dositei

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE..

. Când pelerinii au ajuns în oraşul Sfânt, cuviosul Dositei care pe atunci era adolescent, s-a întors în locurile sfinte, a venit apoi în Ghetsimani. Acolo a văzut o icoană a Înfricoșătoarei Judecăți a lui Dumnezeu, unde erau prezentate diverse tipuri de tortură (muncile iadului). Când a văzut această icoană, adolescentul Dositei s-a uitat cu atenţie la ea. Nu departe de el însuşi, a văzut o Doamnă cinstită purtând veșminte împărătești; ea a început să-i explice pedeapsa fiecăruia dintre condamnaţi şi când el a întrebat, ea, i-a explicat în câteva cuvinte. Ascultându-i povestea, adolescentul a tăcut şi, pentru că, aşa cum s-a spus, nu a ascultat niciodată cuvântul lui Dumnezeu şi nu a ştiut nimic despre judecată, era în mare uimire. În cele din urmă, s-a întors către Doamnă şi a întrebat-o:
Doamnă, ce trebuie să facă cineva ca să scape de aceste torturi?
Ca răspuns, ea i-a spus:
- Postiți, nu mâncați carne, rugaţi-vă cât de des posibil şi veţi fi mântuiți de aceste chinuri.
Dându-i aceste trei învățături, Doamna s-a făcut nevăzută
Cuviosul Dositei a căutat-o mai apoi în tot locul pentru a o întâlni; El a crezut că este o femeie obişnuită, dar nicăieri nu a putut-o găsi, pentru că cea care i se arătase era însăși Maica Domnului.

Justina Popovici

DOUA MAINI CU RANI DE CUI !

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

Prea Curata Nascatoare, Maica celor in durere
In causul palmei tale, strange lacrimile mele !
Strange multa mea durere si cu ea la Cer sa urci,
De la Fiul Tau Prea Dulce, veste buna sa-mi aduci !

Ieri pierdut eram pe Cale, ratacit pe-un drum gresit
Nu stiam unde ma aflu, nici de unde am venit
Nu stiam unde mi-e casa, nici nu cunosteam Iubirea
Ce s-a Rastignit pe Cruce, sa-mi aduca Mantuirea,

Nu stiam ca locul asta, nu e locul meu pe veci
Rataceam prin intuneric...inotam in valuri reci,
Si cand sufletu-mi, sarmanul,obosit, incet murea
Am intins Maicuta mana la Milostivirea Ta !

Si-am simtit ca langa mine s-a oprit un Calator
Ce purta o Cruce-n spate si-avea lanturi la picior
Si o frunte-nsangerata,de la rana unor spini
Impletiti intr-o cununa, ce umbrea un chip senin

Si-a intins cu duiosie, doua maini cu rani de cui
Si m-a tras din valul mortii si m-a strans la pieptul Lui
Si-un suvoi de apa vie, am simtit ca se revarsa
Dintr-o rana mai adanca, dintr-a Lui strapunsa coasta,

Ma inunda si pe mine si ma spala si ma-nvie
Si-mi sadeste-n suflet pace si o sfanta bucurie,
Si m-aseaza si pe mine, sa pasesc in urma Lui
Si Golgota vietii mele cu nadejde sa o sui..

Si-am vazut ca unde calca si ramane urma Sa
Odrasleste si se-nalta,floarea de ,,nu ma uita"
Si in locul unde cad, picaturi din sfantul sange
Crini rasar si Îl imbraca cu parfumul cel mai dulce !

Iar in urma Sa, Maicuta ii aduna si-i aseaza
In cununi preaminunate, pentru cei ce Îl urmeaza,
Pentru fiecare suflet ce paseste-n urma Lui
Pentru tine cel ce astazi, drumul Crucii vrei sa-l sui !

Eliana

DULCEA SĂRUTARE

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...



                                          de Preot Sorin Croitoru
Dulce sărutare a Pruncului Hristos,
Blândă gângurire a Puiului frumos..
Ochii Maicii negri privesc cu duioșie
Pe Cel născut dintr-însa, dar Fiu din veșnicie.


O, Preacurată Maică, tu ai născut Iubirea,
Acum O strângi în brațe și Îi mănânci privirea!
Nici Cerul, nici pământul nu au văzut vreodată
O dulce sărutare atât de minunată!

Din ochii tăi coboară o rază de iubire
Ce încălzește Pruncul flămând de-a ta privire..
O muzică divină ți-e vocea de Fecioară:
Atunci când Îl alintă, e-o veselă vioară!

Ce prunc mai înțelege cântarea maicii sale,
Cum înțelege Pruncul refrenurile tale?
Ce prunc din lumea asta își ocrotește mama,
În timp ce ea veghează să nu-l cuprindă teama?..

E mult prea mare taina, să poată fi pătrunsă,
(De îngerii din ceruri a fost în veci ascunsă)!
Plecându-ne în fața icoanei "Sărutării",
Vom înțelege multe din tainele-Întrupării..
amin

TE CÂNT, PREA CURATĂ !

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

Te cânt Prea Curată, Fecioară Marie
Dar limba-i săracă si glasul mi-e stins
Căci stiu ca in cer, toți ingerii, ție
Iti cânta un cântec de minti, necuprins !


Te cânt Bucurie ce treci peste vremuri
Te cântă Pamântul si cele ceresti
Cu numele tău tot iadul cutremuri
Mai Sfântă ca Sfintii de-a Pururi Tu esti !

Te cânt, Maica Vietii, Cămara Luminii
Nevrednica sunt să iti glăsuiesc,
Eu biata făptură, Tu Crinul Grădinii
Din care se varsă tot Mirul Ceresc !

Te cânt Nestemată, Comoară cerească
Si tie ma plec si vreau să-ti vorbesc
Căci tu mi-ai deschis in suflet fereastră
Să intre Lumina in care traiesc !

Te cânt Prea Mărită, de-a Pururi Fecioara
Pe care prooroci te-au binevestit
Mi-as face din suflet arcus de vioara
De n-as fi doar tină si lut amortit !

Eliana Popa

Icoana făcătoare de minuni de la Mănăstirea Călugăra

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...



La doi kilometri de comuna Ciclova Montană, judeţul Caraş-Severin, în inima codrilor seculari ai Banatului de munte, la poalele unei stânci de aproape 1.000 de metri (stânca Rolului), se află Mănăstirea Călugăra. Comoara cea nepreţuită a mănăstirii este icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului.
Această mănăstire a reprezentat de-a lungul vremii un loc de închinare şi bucurie duhovnicească pentru foarte mulţi credincioşi din Episcopia Caransebeşului, fiind considerat cel mai vechi aşezământ monahal din cuprinsul acestei eparhii.
Preotul şi istoricul Nicolae Tincu Velia (1816-1867), în lucrarea sa "Istoria bisericească politico-naţională" scrisă în 1865, compusă după "tradiţiuni, monumente şi documente istorice", bazându-se pe tradiţia locală şi pe informaţiile rămase de la Petru, protopop al Vărădiei între anii 1776-1801, susţine că mănăstirea care a existat la Ciclova Montană "către răsărit, pe dealul păduros numit Călugăru, ar avea aceeaşi etate şi viaţă ca şi cele mai vechi mănăstiri româneşti... mai bine de 600 de ani".
Tradiţia locală consemnează că de pe valea unde se ştia că a fost demult o aşezare monahală se auzeau adesea cântări îngereşti. În ziua de 8 iunie 1859, cântările sfinte s-au auzit atât de tare din interiorul stâncii, încât credincioşii prezenţi, între care şi un tânăr teolog pe nume Alexie Nedici, au ascultat îngenuncheaţi aceste cântări dumnezeieşti. În acest chip, locul a devenit foarte venerat. În duminici şi la marile sărbători aici veneau mulţimi mari de credincioşi.
Chilia din inima muntelui
Din tradiţia locală aflăm că doi credincioşi din Oraviţa, Mihail Nafir şi Ilie Strâmbei, ascultând cele povestite de teologul Alexie, au început să cerceteze mai cu de-amănuntul locul. Au observat că dintr-o piatră curgea apă, izvorâtă parcă din interiorul stâncii. Făcându-se săpături în acel loc, au descoperit un altar de piatră moale, o icoană a Maicii Domnului cu pruncul în braţe, câteva obiecte bisericeşti şi osemintele pustnicului care s-a nevoit în acel loc. Era evident că fusese chilia unui pustnic care în decursul anilor s-a umplut cu pământ.
Ctitorul actualei mănăstiri a fost Alexie Nedici, care la terminarea studiilor teologice a intrat în monahism şi a zidit în apropierea peşterii o biserică. Mănăstirea Călugăra, astăzi monument istoric, este construită din piatră şi cărămidă, având acoperiş de tablă, are plan dreptunghiular, împărţit în altar semicircular spre răsărit, naos şi pronaos, având 17,30 m lungime şi 7 m lăţime. Turnul, în plan patrulater, are acoperiş de tablă în stil baroc, având o înălţime de 12 m. În naosul mănăstirii sunt păstrate într-o raclă moaştele pustnicului, descoperite în peşteră în anul 1859, şi icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului. În decursul anilor, lăcaşului mănăstiresc i s-au făcut câteva reparaţii şi îmbunătăţiri: în anul 1862 s-au construit chiliile mănăstirii, cărora în 1907 li s-a adăugat veranda; în anul 1942 s-a renovat biserica după planul arhitectului Dimitrie Boitor din Oraviţa şi s-a pictat interiorul în stil bizantin, în tempera, de pictorul Nicolae Popovici, preot la Cacova; s-au sculptat iconostasul şi strănile de către sculptorul Aurel Cocârlă din Oraviţa. Un sculptor talentat a lucrat în lemn tronul Maicii Domnului din naosul mănăstirii. Mănăstirea astfel împodobită a fost sfinţită în data de 3 octombrie 1943 de episcopul Veniamin Nistor al Caransebeşului, în prezenţa unei mari mulţimi de credincioşi din împrejurimi.
Comoara mănăstirii, icoana Maicii Domnului
Comoara cea nepreţuită a mănăstirii este icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, care ascultă neputinţele şi necazurile oamenilor, revărsând asupra celor care vin mângâiere, alinare şi binecuvântare. Cele mai multe date despre minunile săvârşite la icoana Maicii Domnului le avem din tradiţia orală, foarte puţine dintre ele fiind consemnate în scris. Se spune despre icoană că ar fi o copie a icoanei Maicii Domnului Prodomita, care se află în Sfântul Munte. O întâmplare minunată legată de această icoană a fost consemnată într-o cronică veche. Icoana, spune cronica, a fost luată de credincioşi şi dusă în biserica din Oraviţa, dar după două zile icoana dispăruse din locul de unde fusese pusă spre închinare, întorcându-se în peşteră fără ca mâna omenească să o fi atins. Această minune l-a determinat pe tânărul teolog Alexie să intre în cinul monahal fără acordul părinţilor lui.
Odată cu trecerea timpului s-au remarcat numeroase minuni, dintre care amintim: o femeie oarbă din naştere şi-a recăpătat vederea complet. Prima ei rugăminte adresată celor din jur a fost să-i aducă copilul să-l vadă întâia oară.
Un om care era paralizat s-a vindecat pe când dormea lângă biserică. În vis a auzit-o pe Maica Domnului poruncindu-i să înconjoare biserica de trei ori, iar el trezindu-se, a constatat sub privirile mirate ale tuturor că putea merge. Astăzi, Mănăstirea Călugăra este aşezământ monahal de călugări.

Adam cazut din rai...

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

Mi-e dor de Tine, Doamne, de maretia Ta,

 De prima mea zidire fara prihana-n ea, 

Mi-e dor de armonia Creatiei de sus, 

De prima zi de viata, cand Tu in Rai m-ai dus. 

Nu cunosteam durerea, eram nemuritor, in Raiul Tau, 

O, Doamne, eram stapanitor

 dar sarpele prin Eva, osanda mi-a adus,

 Si am cazut cu groaza, din Raiul cel de sus. 

Pamantul mi-a fost casa si trupul inchisoare, 

Am castigat merinde cu truda si studoare, 

Am fost strain de Tine, am fost pribeag in lume, 

Traita-am tineretea cu visele-mi nebune! 

Am socotit ca timpul ce-l am nu se sfarseste ,

 Am socotit ca viata de rele ma fereste, 

Nu am stiut ce-amar si Crud este tributul, 

Placerilor ascunse ce imi sapau mormantul. 

Nu am stiut ca-n varful placerilor desarte, 

Pandeste-ntunecata si sta vicleana moarte,

 Strigat-am catre Tine, Lumina mea sa fii, 

Sa ma ridici din bezna, sa-mi faci din noapte zi.

Intorsu-m-am la Tine, eu fiul ratacit,

 Ca Sfanta-Ti mostenire in van am risipit, 

Sa schimbi a mea zdreanta in haina de lumina,

 Si sa-m-asezi iar Doamne, in Sfanta Ta gradina.

Preot Ioan

DRUMUL CRUCII

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...
 

 Drumul crucii, drumul crucii, fiecare sa-l urmam,
Si in haina patimirii, trupul sa ni-l imbracam,
 Cum şi Domnul spre Golgota, drumul Crucii a urcat,
A purtat Neprihanitul, Crucea lumii de pacat!


  Fiecare poarta-n spate o povara, crucea sa,
Pentru unii mai usoara, pentru altii mult mai grea,
Dar priveste catre Domnul, spatele si-a aplecat,
 Si pe umerii raniti, toate crucile-a purtat.
 

 Iar in gloata care-si poarta ale sale grele cruci,
Se-aud bocete de mame, se-aud scancete de prunci,
Fiecaruia ii pare, ca povara sa-i mai grea,
Unora li-i draga crucea, altii n-o vor a purta.
 

 Te-ai nascut ca sa-ti porti crucea, ce ti s-a harazit tie,
Ea e podul peste care, o sa treci in vesnicie,
Caci in viata fiecare, urca cu povara-i grea,
 Dar de striga catre Domnul, El purta-va Crucea sa!


  Nu-ti porti singur neputinta, pe-a Golgotei grea colina,
Azi alaturea de tine, merge Maica Sa divina,
Urca iar indurerata langa noi pe drumul crucii,
Si ne plange neputinta, cum isi plange maica pruncii.


  Langa tine sta si plange, plange iar ca si atunci,
Cand Iisus purta pe umeri ale noastre grele cruci,
Nu esti singur, poarta-ti crucea, ce te mantuie de moarte,
Chiar de cazi El se apleaca, din nou crucea ta sa poarte.
                                                                                                             Preot Ioan.

PE 6 OCTOMBRIE PRAZNUIM:

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „Cea de toți fericită"
Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „Odighitria” de la Xenofont.

Maica Domnului este reprezentată purtând coroană și strângând la piept Pruncul Sfânt cu ambele mâini. Iisus Hristos este ținut în brațul stâng și se sprijină pe umărul Maicii Sale. El privește spre Maică și își îndreaptă mâinile spre gâtul Ei.

În loc de cele trei stele care apar în mod normal pe mantia Preasfintei Născătoare de Dumnezeu (care semnifică pururea fecioria Maicii Domnului), pe veșmânt apar trei medalioane cu reprezentările a trei chipuri de îngeri. De asemenea, pe mantie sunt pictați nori.

Icoana Maicii Domnului „Cea de toți fericită” (Ovsepetaia) este o reprezentare a Împărătesei cerurilor pornind de la condacul al XIII-lea din Acatistul Buneivestiri: „O, Maică prealăudată, care ai născut pe Cuvântul, Cel ce este mai sfânt decât toţi sfinţii…” și este prăznuită pe 6 octombrie.

Maica Domnului Indrumatoarea "Hodeghetria / Odighitria" - Manastirea Xenofont (Icoana Sora cu cea de la Manastirea „Mihai Voda-Bucuresti”):
Aceasta icoana a stat mult timp in biserica centrala din Manastirea Vatoped, pe o coloana din strana stanga. In anul 1730, in orice caz, aceasta a disparut brusc de la locul sau, cu toate ca portile manastirii erau incuiate, si a aparut in chip minunat la Manastirea Xenofont. Toata lumea a crezut ca icoana a fost furata si dusa in Manastirea Xenofont. Drept aceea, calugarii au luat icoana inapoi si au pus-o sub o mare purtare de grija. La scurta vreme, icoana a disparut din nou din Lavra Vatoped si a aparut in cea de la Xenofont. Calugarii au inteles ca aceasta este o lucrare a Maicii Domnului si au lasat-o acolo. Ei au trimis multa vreme ulei si ceara la Manastirea Xenofont, pentru cinstirea Maicii Domnului.

Icoana [facatoare de minuni] "Odighitria" originala, pictata de Sf Ap Luca se afla la Biserica "Sf Irina" din Constantinopol.
Pt a multumi Maicii Domnului [sub/in acest aspect al Ei] pt ajutorul dat in imprejurari ingrozitoare pt cetatea Constantinopolului [i-a scapat de o navalire ucigasa], s-a compus Imnul Acatist "Aparatoare Doamna" (din Acatistul "Bunei Vestiri" de ex.).
O copie (si ea facatoare de minuni) a ajuns la Manastirea Vatoped Mt Athos, de aici la Manastirea Sf Xenofont Mt Athos, iar o copie (facatoare de minuni si ea) dupa aceasta copie (de la Vatoped, apoi Xenofont) a ajuns, prin Minastirea Rusicon/Sf Pantelimon Mt Athos in Romania, fiind icoana de la Minastirea Mihai Voda (cca 1666).
Unii specialisti spun ca dateaza de la cca1450, fiind, de fapt, prima copie dupa originalul Sf Luca.

Cele 2 icoane, cea de la Man. Xenofont Mt Athos si cea de la Man. Mihai Voda Bucuresti sunt icoane surori.

http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/sarbatoarea-icoanei-facatoare
http://bdi2.wordpress.com/2010/11/30/manastirea-mihai-voda-din-bucu...

DE CE NU AVEM LACRIMI DE POCĂINȚĂ?

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

Creștinii nu au lacrimi de pocăință pentru că.. nu au pocăință! Dar de ce nu au pocăință? Pentru că nu au credință! Căci dacă ar avea credință ar începe să Îl cunoască pe Dumnezeu, L-ar iubi și le-ar părea rău pentru că Îl supără atât de mult. Din această părere de rău se nasc lacrimile. Însă creștinul de azi, absorbit de lume cu poftele ei, nu mai este al lui Hristos, chiar dacă Îi poartă numele.
Primind Botezul la vârsta la care el nu își poate dori nimic, creștinul se numește așa din pură inerție, nu dintr-o convingere interioară profundă. Nașii au mărturisit în locul său Crezul la Botez. Ar fi trebuit ca el, crescând, să mărturisească EL ÎNSUȘI ce au afirmat alții în locul lui la Botez: "Mă lepăd de satana, de toată trufia lui și de toată slujirea lui și de toți slujitorii lui. Mă unesc cu Hristos și cred în El ca într-un Împărat și Dumnezeu. Mă închin Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, Treimii Celei deoființă și nedespărțite". Ei da, dragii mei, așa au rostit nașii ÎN LOCUL NOSTRU la Botez, dar acum ar fi trebuit să rostim noi înșine aceste cuvinte nu cu gura, ci cu inima. În schimb noi ne-am pierdut în banalitatea lumii păcătoase, fiind înghițiți cu totul de ea, și am uitat rostul nostru de creștini pe pământ. De unde mai vrem acum lacrimi de pocăință?..
Haideți, la treabă cu toții, trebuie să ne dobândim credința de creștini!
Domnul să ne lumineze! Preotul Sorin Croitoru de la Mantova (Italia)