SĂ-I ARĂȚI MĂICUȚEI PREȚUIREA!

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

de Preot Sorin Croitoru

Dacă-n primii zori ai dimineții
Eu mă rog cu drag la Maica mea,
Cum să mă doboare-n timpul vieții
Vreo furtună, fie cât de rea?..

Dacă-n viața asta trecătoare
Voi păși mereu cu Ea în gând,
Voi putea să cad vreodată, oare,
Și să nu fiu ridicat curând?..

Cât de bine e s-o ai aproape
Pe Măicuța noastră-a tuturor,
Gata totdeauna să îi scape
Pe acei ce-o cheamă-n ajutor..

Cât de bine-ar fi să te primească
Printre ceilalți copii ai ei..
Însă mai întâi o să privească
Dacă tu ca Mamă chiar o vrei!..

Să-i arăți iubirea cuvenită,
Dacă vrei să-ți fie Mama ta:
Orice mamă trebuie iubită,
Și la fel se-ntâmplă și cu Ea..

Să-i arăți Măicuței prețuirea,
Pomenind-o des în rugăciuni;
Să-i respecți cu grijă prăznuirea,
Să-i postești, să-i faci închinăciuni..

Dacă vrei ca Ea să te iubească,
Să iubești și tu prezența sa:
Sfânta ei icoană să-și găsească
Totdeauna loc în casa ta!

Candela să ardă liniștită,
Amintind luminile cerești..
Casa o să-ți fie ocrotită,
Dacă tu pe Maica o cinstești!

Hai să ne rugăm de dimineață
La Preasfânta Maică-a lui Iisus
Și atunci o vom avea în viață
Mamă bună, Mama cea de sus!
amin

NU E NUME MAI FRUMOS!

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

de Preot Sorin Croitoru

Nu e nume mai frumos
Decât numele "MARIA"
Al Măicuței lui Hristos
Ce aduse bucuria
Pe pământul amărât,
De când primul om căzuse
În păcatul cel urât,
După cum în cărți se spuse..

Nu e nume mai curat,
Printre-atâtea nume sfinte,
Decât cel ce ni l-a dat
Al întregii lumi Părinte
Să-l chemăm în ajutor
Când suntem cuprinși de teamă,
De durere sau de dor,
Invocând cereasca Mamă..

Nu e nume pe pământ,
Să aducă alinare
Precum numele cel sfânt
Al Preasfintei Născătoare
A Preablândului Iisus
Care S-a jertfit pe Cruce
Și prin Jertfa ce-a adus,
Sus, la ceruri El ne duce..
Da, în viața de creștin,
Numai numele "Maria",
De-i rostit în taină, lin,
Răspândește bucuria,
Picură din ceruri blând
Pacea sfântă ca o rouă,
Azi și mâine și oricând,
Miere ni se face nouă!
amin

ASTĂZI ȚI-AM PRIVIT ICOANA..

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

de Preot Sorin Croitoru

Astăzi Ți-am privit icoana
Și din inimă am plâns.
Cine știe ce nădufuri,
Ce amar în ea s-au strâns..

Fiindcă biata-mi inimioară
Ne se-nmoaie-așa ușor,
Dar când jalea o cuprinde,
Plânge, plânge-ncetișor..

Astăzi Ți-am privit icoana
Și am plâns ca un copil
Căci mâhnirea și necazul
Mă făceau să fiu umil..

N-am mai fost smerit ca astăzi
Nu-mi mai amintesc de când..
Dar în fața Ta, Măicuță,
Am îngenuncheat plângând..

Azi aveam un of în suflet
Și privind icoana Ta,
M-am eliberat deodată
De tristețea mea cea grea:

Mă priveai cu multă milă
Și atunci am priceput
Că-n necazuri lângă mine
Tu ai fost de la-început.

Nu doream să-ți cer favoruri,
Eu vroiam un suflet bun,
Să asculte cu răbdare
Când mâhnirea eu mi-o spun

Și-am găsit în Tine, Maică,
Cel mai bun ascultător:
Tu priveai cu drag spre mine,
Eu plângeam încetișor..

Nicidecum nu Îți cerusem
Să mă scapi de crucea mea,
Ci doream să-mi dai putere,
Ca să nu-mi mai pară grea,

Însă Tu mi-ai dat putere,
Dar și crucea mi-ai luat,
Grabnic veselindu-mi, Maică,
Sufletul cel întristat

Și-am văzut că niciodată
Nu se roagă un creștin
Cu evlavie la Tine,
Să nu-l miluiești puțin!

FĂ O CRUCE-ASUPRA MEA!

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...





de Preot Sorin Croitoru

Fă o cruce, Maică Sfântă,
Fă o cruce-asupra mea
Ca Mântuitorul lumii
Iarăși harul să mi-l dea,

Să pogoare peste mine
Duhul Cel Mângâietor,
Să-mi prefacă mintea stearpă
Într-un nesecat izvor!

Fă o cruce, Maică bună,
Fă o cruce-asupra mea
Și din pană îmi va curge
Iarăși vers spre slava Ta

Căci și-n postul ăsta, Maică,
Da, Măicuță, îmi doresc
Și-n biserică, și-n versuri
Cu mult zel să te slăvesc!

Fă o cruce peste mine,
Maica Domnului Hristos,
Și-o să-Ți scriu spre pomenire
Iarăși vreun poem frumos

Cum ți-am scris și-n alte vremuri
Când mă binecuvântai
Și din cerurile sfinte
Cruce-asupra mea făceai..

CĂNDELUȚA MAICII SFINTE

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...



de Preot Sorin Croitoru

Mai demult, în vremuri grele măcinate de război,
O familie săracă, ortodoxă ca și noi,
Se târa de azi pe mâine, viețuind cu ce putea,
Încercând ca să reziste cu puținul ce-l avea..

Pentru ei cuvântul "carne" nu era în dicționar.
Se hrăneau mai mult cu turte și cartofi făcuți în jar,
Dar și-aceștia cu măsură, rupți în bucățele mici,
Ca să ia o bucățică fiecare din pitici.

Noi acum nu știm ce-i foamea, grași cum suntem și sătui.
Cu dulapurile pline, nici nu știm ce-nseamnă "nu-i" ..
Ne-a ferit de-aceste vremuri Domnul Iisus Hristos,
Însă noi, drept mulțumire, nici nu-I mulțumim frumos..

Deci în casa cu pricina, copilașii-aceia mulți,
Ca în vreme de restriște, umblau jerpeliți, desculți,
Însă buna lor măicuță avea sfântul obicei
De a nu lăsa lipsită candeluța de ulei..

Fiindcă pe Preasfânta Maică tare mult o mai iubea,
Căndeluța la icoană zi și noapte îi ardea.
Știu, în mințile vioaie v-a-ncolțit deja un gând:
Dar de unde-avea femeia untdelemnul scump oricând?..

Ei.. pe coastele-nsorite de pe insule grecești
N-o să vezi porumb și sfeclă, dar măslini o să găsești.
Și deși măslinii ăștia nu sunt nu știu ce copaci,
Cu vreo doi sau trei în curte, untdelemnul tu ți-l faci.

Însă draga de femeie, consumând neîncetat
Cu icoana Maicii noastre, pân' la urmă s-a gătat..
Și era pe cinșpe august Sfânta Adormire-a ei,
Iar femeia printre lacrimi a văzut că nu-i ulei!

Mai avea puțin, acolo, ca să facă doi gogoși
Și să-și sature copiii, puradeii ei mucoși..
Deci se duce la icoană, chinuită de-acest gând
Și întreabă Născătoarea, toată tristă, lăcrimând:

"Cum să fac, Măicuță Sfântă, ca să pot să te cinstesc?
Iată, mâine-i Adormirea, iar ulei nu mai găsesc..
Dacă-ți pun în căndeluță picătura de ulei,
Mâine, când o fi la masă, ce le dau la puii mei"?..

Când privește spre icoană, ochii Maicii strălucesc,
Deci din ochii celeilalte, lacrimile șiroiesc..
"Nu, Măicuța mea Preasfântă, chiar de-o fi să și murim,
De cinstita-ți Adormire cum putem, noi te slăvim"!

Și cu mâna tremurândă varsă ultimul ulei
Peste cel din căndeluță, după sfântul obicei..
Noaptea trece liniștită, dar în zorii încă reci
Se trezește de strigarea: "SLAVĂ DOMNULUI ÎN VECI"!

"Ce să fie, se întreabă, ce-au pățit ai mei copii?..
Ce sunt strigătele astea, râsete și bucurii"?..
Când se duce ca să vadă, de emoții cade jos..
Ea o laudă cu lacrimi pe Măicuța lui Hristos!

Toată pivnița e plină de mâncăruri fel de fel,
De pastramă afumată din cărniță de vițel,
De scrumbie pusă-n sare, care ține ani întregi,
De brânzeturi ce mănâncă numai împărați și regi..

Plin e beciul cu făină, cu butoaie de ulei,
Bogăție de bucate, abundență.. câtă vrei!
Să continui? Nu e cazul. Sper c-ați înțeles și voi
Că Iisus și Maica Sfântă nu rămân datori la noi!

Risipiți, când este vorba despre Bunul Dumnezeu,
Dați în stânga și în dreapta, cum vă dă și El mereu!
La icoană căndeluța să vă ardă ne'ncetat,
Cum se-ntâmplă în minunea despre care ați aflat..

Și să nu uitați un lucru: numai oamenii cei buni
Pot să aibă bucuria de-a vedea chiar și minuni.
Dumnezeu să vă ajute fapta bună s-o-mpliniți
Și cu inima la Ceruri toată viața să trăiți!
amin

TRĂIEȘTE CLIPA, FRATE!

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

de Preot Sorin Croitoru

Trăiește clipa, frate, căci mâine, cine știe,
La ordine precise mai vine-o "pandemie",
Căci virușii aceștia ascultă de stăpâni
Ce-i lasă fără drepturi pe bieții de români!..

Trăiește clipa, frate, și lasă viitorul,
Căci bogătașii lumii urăsc nespus poporul
Și vor să ne transforme curând în sclavii lor,
Iar sclavii niciodată nu au un viitor!

Trăiește clipa, frate, și lasă-te de planuri,
Chiar dacă tinerețea te umple de elanuri,
Căci oameni fără suflet vor face în curând
Ca planurile noastre să cadă rând pe rând!

Trăiește clipa, frate, și veșnic mulțumește
Că Dumnezeu din ceruri de rele te păzește,
Căci vai și-amar de lume când n-o va mai păzi:
În zilele acelea sfârșitul va veni!

MEREU CU NOI - de Preot Sorin Croitoru

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

Ai plecat, dar ai rămas
Și Te-ai dus, nicicând plecând.
Tu ne ești cu toată slava
Domn în inimă și-n gând.

Ai șezut pe tron în ceruri
Și-n Altare pe pământ.
Te chemăm cu dor la slujbe
Și cobori prin Duhul Sfânt.

Noi Ți-am zugrăvit icoane
Ca să Te privim mereu.
Nici o clipă fără Tine,
Om și Fiu de Dumnezeu...

Te au îngerii și sfinții,
Te avem și noi acum.
Cum să mergem fără Tine
Pe anevoiosul drum?..

Tot râvnind la mântuire,
În final am priceput:
Raiul l-au văzut aceia
Ce în suflet Te-au avut.

Pentru cei ce cred în Tine,
Cer, pământ, nu mai contează..
Inima devine Cerul
Dacă Duhul Tău lucrează!

Deci în ziua prăznuirii
Înălțării în văzduh,
Te rugăm, Iisuse Sfinte,
Să-L trimiți pe Sfântul Duh,

Astfel sufletele noastre
O să se prefacă-n Rai,
Iar Tu vei avea plăcere
Ca în noi mereu să stai!
amin

NE AȘTEAPTĂ CLIPE GRELE..

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

de Preot Sorin Croitoru

Toți greșim, greșim mereu..
A greși e omenește,
De aceea Dumnezeu
Rareori ne dojenește,

Căci El știe că greșim,
Dar Îl biruie iubirea
Și Se uită cum pierim,
Urâțindu-ne noi firea..

De când Fiul S-a-ntrupat,
Lumea-I este și mai dragă
Însă, cu adevărat
Cu păcatul nu-i de șagă..

Viața după legea Lui
Ne preface-ncet în îngeri..
Unde viață sfântă nu-i,
Să ne pregătim de plângeri

Căci păcatul, dragii mei,
Străduindu-se să placă,
Pune gheara pe acei
Ce nu s-au temut să-l facă

Și apoi ca un tiran
Îi silește să-l repete
Zi de zi și an de an,
Până-ncărunțesc la plete..

Cât va fi de dureros,
La o ultimă spovadă,
Pentru omul păcătos
Ce va-ncepe-atunci să vadă

Diavoli negri ca un scrum,
Chiuind de bucurie
Și strigându-i că de-acum
E al lor pe veșnicie..

Poți să ți-l imaginezi
Cum păcatele-și îngaimă?..
Ia să-mi zici acum, ce crezi,
Tu vei rezista la spaimă?..

Căci tu duh întunecat
N-ai văzut nici în coșmare,
Însă pe al morții pat
Vei vedea în număr mare..

Da, iubiții mei, e greu..
Ne așteaptă clipe grele..
Are ceruri Dumnezeu,
Însă pân-ajungi la ele..

De acea iar vă spun:
Cu păcatul nu-i de șagă,
Chiar de Domnul este bun,
Chiar de lumea Lui i-e dragă..

PENTRU MINE!

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...



de Preot Sorin Croitoru

Ce dar mai mare-aș fi putut
Vreodată-'n viață să primesc
Decât pe Însuși Dumnezeu,
Trimis de Tatăl Său Ceresc?..

Să-mi zică mie cineva
Că-'n viața asta nu contez?..
Dar PENTRU MINE-a coborât
Hristos, așa cum zice-'n Crez!

Cum aș putea să cred că sunt
Neînsemnat, atunci când știu
Că PENTRU MINE Dumnezeu
Jertfitu-L-a pe al Său Fiu?..

Cum aș putea să mă-'ndoiesc
Că sunt iubit de Dumnezeu,
Când lui Iisus I-a dat să bea
Pahar amar, de dragul meu?..

Da, sunt iubit de Dumnezeu
Și de pe Crucea Sa, Hristos
Mă cheamă pururea spre El,
Oricât aș fi de păcătos!

Să creadă alții ce vor vrea,
Eu dorm pe pernă liniștit
rivind spre Sfântul Crucifix,
Dovada mea că sunt iubit!

amin

DOI GENUNCHI LA RUGĂCIUNE

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...



de Preot Sorin Croitoru

Doi genunchi la rugăciune,
Două mâini împreunate,
Gura murmurând cuvinte,
Inima bătând fierbinte,
Plânsuri tainice în șoapte
Rugăciuni în miez de noapte..

Amintiri de mari păcate,
Ochi privind în sus cu teamă
La Preasfânta noastră Mamă..
Numai Ea de-acum mai poate,
Cu puterile iubirii,
Să ne scoată din talazuri
La limanul mântuirii..

Picură din ceruri harul
Ca o ploaie, ca o rouă,
Milă dăruită nouă
De la Domnul din tărie,
Căci la rugăciunea Maicii
El a zis “Așa să fie.. “

Doi genunchi la rugăciune,
Fruntea atingând pământul
Înaintea sfintei slave
A lui Dumnezeu Cuvântul,
Lacrimi calde de iubire
Izvorâte din credință..
Început de mântuire
A rodit din pocăință!

CURAJUL DE A FI CREȘTIN

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...



de Preot Sorin Croitoru

Îți trebuie curaj de vrei să fii creștin,
Căci Însuși Domnul nostru zicea că-i drum de chin.
Tot El spunea că-n Rai nu-i loc pentru fricoși,
Ci "locul cel de veci" e-un loc de curajoși!

Curajul de a zice: "Iisuse, am greșit!",
Curajul de a plânge în colțul tău smerit,
Curajul de a face, curajul de a cere,
Curajul de-a răbda în foame și-n durere.

Curajul de-a avea mărețe idealuri,
Curajul de-a pluti pe ale vieții valuri,
Curajul de a merge și singur înainte,
Curajul de-a nu crede în tot ce-ți vine-n minte,

Curajul de-a ierta, chiar dacă "n-ai pe cine",
Curajul de a face din când în când și bine,
Curajul de a spune: "Nu merit nici ce am!",
Curajul de a-i pune acestui trup un ham,

Curajul de-a-nfrâna pornirile trupești,
Curajul de-a respinge iubirile prostești,
Curajul de a-ți spune cu hotărâre: "Nu!",
De-a accepta că lumii nu-i ești buricul tu!

Curajul de-a-mpărți din codrul tău de pâine,
Știind că Tatăl nostru te va hrăni și mâine,
Curajul de a spune când altul nu mai poate,
Căci îl zdrobește crucea: "Tu nu ești singur, frate!",

(Ce bucurie, frate, când vei putea să duci
De vei avea curajul, deodată.. două cruci!),
Curajul de a râde, curajul de a plânge,
Curajul de-a-L iubi pe Domnul pân' la sânge,

Curajul ca-n pustiul de ură și-mpietrire
Tu să rămâi o oază de pace și iubire,
Curajul ca în marea de neagră neștiință,
Ca farul cel din noapte să răspândești credință!

Curajul de-a iubi când mulți nu mai iubesc,
Curajul de-a fi înger când mulți se îndrăcesc,
Curajul de-a fi tare, când mulți de frică pier,
Curajul de-a privi în liniște spre cer,

De-a fi al lui Hristos când nimeni nu mai crede,
Curajul de-a vedea când nimeni nu mai vede,
De-a fi curat în viață când lumea e murdară,
De-a face Rai în tine, chiar dacă-i iad afară..

Curajul de-a-nțelege Divina Rațiune
În binele din lume, în lucrurile bune,
În Universul mare, cu legile-i nescrise,
În pâinea ce hrănește atâtea guri deschise..

Această viață scurtă ni-i dată ca să fie
O luptă curajoasă în drum spre veșnicie.
La Dumnezeu în ceruri cununile-s gătite,
De Însuși Creatorul au fost împodobite!

Cel ce a zis: "Să fie!" și toate s-au făcut,
Iar pe Adam și Eva i-a plăsmuit din lut,
Acela ne așteaptă cu bunătăți cerești
În Raiul desfătării, cu cetele-ngerești!
amin

TREI CRUCI AU FOST PE DEALUL CĂPĂȚÂNII..

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...




de Preot Sorin Croitoru

Trei cruci au fost pe Dealul Căpățânii,
Dar numai Crucea Ta ne-a mântuit..
De-ar fi știut atunci ce fac, păgânii
În veci pe ea nu Te-ar fi răstignit!

Ei au crezut că Te învață minte
De a mai spune că ești "împărat",
Dar nu știau că bunul Tău Părinte
Puterea de-a Te răstigni le-a dat..

Cândva era un șarpe de aramă
Considerat al vindecării semn;
Acum, trimis de Tatăl, fără teamă
Te-ai înălțat, Iisuse-al meu, pe Lemn.

Trei cruci au fost pe Dealul Căpățânii..
Pe cea din mijloc, Doamne, Tu erai,
Căci nu veniseși pe pământ ca să Te mânii,
Ci ca să mori, ducându-ne în Rai..

DRAGUL MEU, ACUMA PLÂNGI?..

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...



de Preot Sorin Croitoru

Dragul meu, acuma plângi
După Sfânta Liturghie?..
Ai uitat de câte ori
Îți ziceam, creștine, ție

Ca din moleșeala ta
Să te fi trezit odată,
Fiindcă într-o bună zi
Poate n-o să se mai poată?..

Deseori te-am învățat
Că nu-i timp de dat la pește
Chiar atunci când la Altar
Taica preotul slujește,

Că-L jignești pe Dumnezeu,
Care vine pentru tine
Și te află dus pe lac,
Pescuind fără rușine..

Mi-amintesc și când ți-am zis
Că nu este bine, dragă,
Tu să faci cumpărături
Când Biserica se roagă,

Sau să dormi pe perna ta
Când din turle se vestește
Cu un dangăt prelungit
Că-n Altare se slujește..

Iar acum, în timp de post,
Parc-ar merge-o Liturghie,
Însă chiar când vrei și tu,
Slujba, uite, n-o să fie,

Fiindcă Bunul Dumnezeu
S-a cam supărat pe tine
Și de data asta El
În Altare nu mai vine..

PÂINEA CEA SPRE FIINȚĂ

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...



de Preot Sorin Croitoru

Doamne, cum Te-mparți Tu, oare,
Rămânând mereu întreg,
De Te-nghite fiecare?..
Fă-mă, Doamne, să-nțeleg..

Cum lași corurile Tale,
Serafimii Tăi din Rai,
Și cobori în pâinea moale,
Spre mâncare să Te dai?..

Mare-i taina, mult misterul..
Să pricep cum voi putea?..
Tu, ce nu Te-ncape cerul,
Să încapi în gura mea?..

În fărâma minunată
Ești Tu Însuți, Domnul meu!
De crezut, se crede-ndată,
Dar de înțeles e greu..

Taină-n veci de veci rămâne,
Slavă Ție pentru ea!
Câte nu faci Tu, Stăpâne,
Pentru mântuirea mea..

Tu ești Pâinea spre ființă
Ce coboară în Altar
Și pe cei ce au credință
Îi faci dumnezei prin har

Căci mireasma Ta divină
Se împrăștie în noi,
Și a Binelui lumină
Răspândim în jur apoi!

ÎNCEPE POST DE POCĂINȚĂ!

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

de Preot Sorin Croitoru

Cu cât mai mult în mreaja lumii
În viața asta te încurci,
Cu-atât mai greu va fi, creștine,
La moartea ta spre cer să urci!

Tu crezi că-i glumă, dar în clipa
Când sufletul îți va ieși,
Din toate părțile spre tine
Vrăjmașii diavoli vor veni

Și fiecare va începe:
"Acesta e al meu, al meu,
Că-n viață m-a slujit pe mine,
Nu L-a slujit pe Dumnezeu!"

Și cu o spaimă necuprinsă,
Atunci tu îți vei aminti
De mreaja lumii cea întinsă
Din care n-ai putut ieși..

Dar îți vei aminti și șoapta
Ce-n viață te-nsoțea mereu
Când prea urâtă ți-a fost fapta:
"Întoarce-te la Dumnezeu!"

Atunci îți vei aduce-aminte
De orice vorbă, orice gând
Ce ți-a trecut cândva prin minte,
Pe care l-ai respins, râzând:

"De ce n-am ascultat povața
Pe care mi-o dădea de zor,
Dorind să îmi salveze viața,
Preablândul înger păzitor?

De ce zâmbeam făcând păcate,
Văzându-mi liniștit de drum,
Când el striga la mine: "Frate,
Te rog, oprește-te acum!"?..

Da, înfiorătoare vreme
Cândva te-așteaptă, dragul meu,
Și-ar fi mai bine a te teme
De drumul către Dumnezeu,

Căci s-ar putea să te oprească
Cei răi 'nainte ca să-L vezi
Și s-ar putea să te răpească
În iadu-n care azi nu crezi..

Să fugi cât poți de-a lumii mreajă
Căci nu vei mai putea ieși,
Atras de-a demonilor vrajă,
Atunci când poate vei dori..

Ascultă glasul ce te ceartă,
Că-i sfântul înger păzitor,
Iar el e milostiv și iartă,
E bun și-i tare răbdător,

Dar fii atent la ce te-ndeamnă,
Căci el nu ceartă în zadar,
Iar dacă-i supărat, înseamnă
Că te-ai îndepărtat de Har.

Începe Post de pocăință,
O altă șansă-n viață ai
Ca, întărindu-te-n credință,
Să faci un pas micuț spre Rai!

NUMAI FAPTA MÂNTUIEȘTE!

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...



De Preot Sorin Croitoru
"Calea către iad este pardosită cu bune intenții" (proverb)

Fapta bună mântuiește,
Nu intenția de-a face;
Nu primește loc în ceruri
Cel ce în visare zace..

Nu se cucerește Raiul
Cu "Aș vrea, dar azi nu pot..",
Gândul nu se socotește
Faptă, după cum socot!

Da, intenția-i motivul
Ce urnește spre lucrare,
Însă de lipsește fapta..
Nici o importanță n-are.

Toți am auzit zicala
Că "intenția contează",
Dar aceasta-i pentru omul
Care fapta o lucrează

Și dorind să se implice,
Se întâmplă să nu poată,
Nu e pentru omul care
Nu ajută niciodată!

Fiți atenți, deci, la proverbe,
Căci sunt toate foarte bune,
De vom căuta în ele
Miezul plin de-nțelepciune..

Dacă ne ascundem lenea
Și greșit le folosim,
Nu scăpăm de chinul veșnic..
Oricâte proverbe știm!

FIII LUMINII

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

de Preot Sorin Croitoru

Prefer să spun că lumea-i bună, deși eu știu că lumea-i rea,
Dar nu mi-e dat ca să o judec, ci să mă mântuiesc în ea,
Căci și Stăpânul vieții mele, în anii Lui de pe pământ,
N-a vrut să judece pe nimeni, plinindu-Și scopul Său cel sfânt.

Prefer să spun că lumea-i bună, deși eu știu că nu-i așa,
Dar dacă mintea mea-i curată, pe toate bune le-oi vedea,
Căci dacă inima din mine se face tron lui Dumnezeu,
Lumina-n care El mă-mbracă va străluci și-n jurul meu..

Da, noi suntem lumina lumii, prin harul Domnului Hristos,
Și rostul nostru pe pământ e să îl facem mai frumos,
Acolo unde e-ntuneric, să încercăm să luminăm,
Acolo unde e durere, să încercăm s-o alinăm,

Acolo unde e furtună, noi să aducem timp senin,
Acolo unde e răceală, să încălzim măcar puțin,
Acolo unde nu e zâmbet, să încercăm să-l ducem noi
Și pajiște de flori să facem acolo unde-i doar noroi!

De-aceea, chiar de lumea asta e egoistă și e rea,
Nu-mi place mie să o judec și nici să mă feresc de ea,
Ci unde-mi poartă pașii viața, de stau pe loc ori de mă plimb,
Îmi place să-L imit pe Domnul și lumea-n bine să o schimb!

ÎN POSTUL SFÂNTULUI CRĂCIUN..

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...Sorin Croitoru

de Preot Sorin Croitoru

În postul Sfântului Crăciun,
Voi știți ce-aș vrea să vă propun?..
Să ne-mpăcăm cu Dumnezeu,
Cum a făcut acel Zaheu..

Și dacă am nedreptățit,
Să-ntoarcem totul împătrit,
Apoi să plângem la Hristos,
Udând covorul de pe jos

Precum femeia cea cu mir,
Încovoiați sub patrafir..
Să zicem: "Doamne, nu mai fac
Acele lucruri ce nu-Ți plac

Și o să-ncerc să nu mai zic
De rău de alții, chiar nimic,
Ba nici urât n-o să gândesc,
Ci cum vrei Tu o să trăiesc"!

Apoi, de patimi dezlegați
Și de păcat fiind iertați,
Să mergem să ne-mpărtășim
Și Betleem să devenim!

Căci iată, Bunul Dumnezeu,
Așa cum face El mereu,
Va coborî din nou din cer
În doină blândă de oier

Și iarăși îngeri vor veni
Și Nașterea i-o vor vesti
Păstorilor înmărmuriți,
De slava Cerului uimiți..

Iar craii de la Răsărit,
Ajunși la staul, în sfârșit,
După călătoria grea,
Conduși de minunata stea,

Vor adora Pruncuțul Sfânt,
Punându-și frunțile-n pământ
Și daruri iar I-or dărui,
Și Pruncul iar va gânguri..

În Postul Sfântului Crăciun,
Voi știți ce-aș vrea să vă propun?..
Un dram de omenie-n plus,
CĂ-I POSTUL PRUNCULUI IISUS!

TOȚI SUNTEȚI AI NOȘTRI!

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

Se uitau ortodocșii la catolici cu un aer de superioritate și, plini de trufie, vorbeau între ei: "Ce, ăștia îndrăznesc să creadă că Maria este Maica lor?? A noastră este, a ortodocșilor, pentru că noi ne-am ocupat de vrednicia ei dumnezeiască în istorie! Dacă nu organizam NOI al treilea Sinod ecumenic de la Efes, cine ar mai fi știut azi că Fecioara Maria este "Născătoare de Dumnezeu", Theotokos?.. Noi am preacinstit-o încă din primele veacuri și ne-am îngrijit de dogmele cele adevărate, propovăduind întregii lumi că Maria este PURUREA FECIOARĂ, înainte de naștere, în timpul nașterii și după momentul nașterii Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu! Oare cine o mai zugrăvește pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu ca noi, ortodocșii, în minunatele noastre icoane?.. Noi i-am învățat pe toți să picteze cele trei steluțe pe veșmântul Maicii Domnului, ca simbol al întreitei sale feciorii! Noi i-am compus paraclise și acatiste pe care i le cântăm în biserici și i le citim acasă cu smerenie.. Fără îndoială, Maria este Maica noastră, a ortodocșilor, nu a catolicilor"!
În grupul celălalt, al catolicilor, se vorbea cu voci la fel de iritate: "Ce, ortodocșii aceștia primitivi cred că Fecioara Maria este Maica lor?? Nu merită cinstea aceasta nici în ruptul capului! Noi o numim pe Mama lui Cristos "Regina cerului", noi îi facem statui și îi punem rozariul în mâini! Ba chiar îi așezăm pe frunte coronițe cu steluțe colorate, care îi pun în evidență și mai mult chipul divin.. Noi i-am dedicat atâtea momente de sărbătoare în timpul anului și îi purtăm statuia în procesiuni lungi prin sate și prin orașe! Noi i-am închinat biserici minunate! Atât de mult o cinstim noi pe Maria, că i-am atribuit o concepere imaculată, lipsită de unirea trupească a părinților ei. Tot noi i-am atribuit o triumfală înălțare la cer, scutind-o de moarte! Cine o mai iubește pe Fecioara Maria ca noi?.. Este Maica noastră, nu a ortodocșilor"!
Din ceruri Fecioara Maria îi privea pe toți.. În ochii ei se puteau citi încântarea și tristețea, în același timp. Încântarea, pentru că vedea cât de mult era iubită de ortodocși și de catolici, în același timp.. Tristețea, pentru că vedea cum copiii săi iubiți se ceartă între ei la nesfârșit.. Și deodată, de pe tronul ei ceresc strigă atât de puternic, încât se clătinară cerurile și se zguduiră galaxiile Universului: "Opriți-vă din ceartă! Terminați cu ura! TOȚI SUNTEȚI AI MEI! Toți cei care mă cinstiți pe mine și Îl iubiți pe Fiul meu Cel dumnezeiesc"..
Dragii mei, bineînțeles că rândurile de mai sus nu sunt decât o simplă ficțiune născută din imaginația mea cea bogată.. M-am gândit că așa ar putea reacționa Fecioara Maria, Maica lui Dumnezeu, văzând acest dispreț perpetuu care dăinuie și astăzi între creștinii celor două emisfere ale credinței, cea apuseană și cea răsăriteană.. Ortodox convins fiind, dar trăind în contact direct cu creștinismul catolic occidental de șaisprezece ani, am descoperit cu surprindere în decursul acestui timp că și în Occident este iubit Iisus Hristos, Dumnezeul nostru, că și în Occident este iubită și preacinstită Maica Domnului. Am descoperit un univers duhovnicesc într-adevăr, destul de diferit de cel ortodox, dar nu suficient de diferit de al nostru încât să îl considerăm noi ne-creștin, sau străin de duhul Evangheliei.. Am descoperit în Occident la catolicii cu adevărat practicanți - pentru că au și ei ne-practicanții lor, așa cum îi avem și noi pe ai noștri, din păcate - o luptă plină de tristețe pentru păstrarea credinței creștine.. Când vezi în jurul tău cum se răcește credința tuturor, cum scade în fiecare zi numărul celor care mai cred în Fiul lui Dumnezeu și în Maica Lui, oare cum te poți simți, decât trist și dezamăgit?.. Și totuși tu lupți mai departe, nu vrei să fii absorbit de acest vârtej al idolatriilor moderne! Tu vrei să Îl mărturisești în continuare pe Iisus Hristos, Mântuitorul tău!..
Cât de superficiali suntem noi, ortodocșii.. Nu știm altceva decât să condamnăm la veșnică repudiere de la fața Domnului Hristos pe cei care nu s-au născut în spațiul Ortodoxiei.. Dar nu știm nimic despre lupta săracului occidental CARE ÎNCĂ MAI CREDE de a-și menține această fărâmă de credință.. Și cât de mult mai prețuiește în ochii lui Dumnezeu firmitura de credință într-un ocean de necredință!..
Anul acesta eram în Săptămâna Patimilor Bisericii Catolice, cu o săptămâna înaintea celei ortodoxe.. Și vizitând eu un orășel italian, chiar în Vinerea Patimilor la ei ("Venerdi Santo"), mi s-a întâmplat să intru într-o biserică catolică. Așa facem noi pe-aici, intrăm în bisericile italiene, facem crucea ortodoxă și câteva închinăciuni înaintea Sfintelor lor Altare, privim iconografia lor bi sau tri-dimensională, iar atunci când recunoaștem pe pereți personajele biblice cunoscute sau sfinții perioadei creștine dinaintea Schismei, murmurăm câte o scurtă rugăciune. Apoi "cu pace ieșim", ca să parafrazez îndemnul Sfintei noastre Liturghii de dinaintea Rugăciunii amvonului. Așadar am intrat în ziua aceea în biserica despre care vă spuneam. Când colo, ce mi-e dat să văd?.. După tradiția catolică, crucifixul, adică Hristos mort pe Cruce, era așezat pe pardoseala bisericii, spre a fi plâns de credincioși. Acest ritual seamănă foarte mult cu sărutarea Sfântului Epitaf de la noi. Iar noaptea și ei la fel ca noi Îl îngroapă pe Domnul. Ei bine, ceea ce m-a mișcat foarte mult nu era faptul că Domnul era acolo, mort, ci faptul că Îl plângeau numai trei persoane!.. Trei creștini se aflau acolo, lângă El, și își spuneau rugăciunile lor cu inima frântă.. Mi-a venit atunci în minte întrebarea pe care Domnul a pus-o leprosului samarinean vindecat de El: "Dar CEILALȚI UNDE SUNT"?.. Pentru prima dată în viața mea am simțit un sentiment de jale, mă durea inima că Domnul nostru era părăsit în halul acela.. Aș fi vrut să fie mulți în biserică, să-L plângă sute de persoane, dar nu erau.. Și atunci am privit cu lacrimi în ochi spre cei trei creștini catolici care, iată, erau acolo, la datorie, și i-am iubit foarte mult în inima mea.. I-am iubit, pentru că în acel ocean de ne-iubire, ei Îl iubeau pe Fiul lui Dumnezeu! Și am înțeles că și aceasta este tot o ortodoxie, chiar dacă nu se exprimă în forme bizantine, este ortodoxia iubirii de Hristos în mijlocul celor care nu Îl iubesc! Ortodoxia celor care Îl mărturisesc pe Fiul lui Dumnezeu în fața celor care s-au lepădat de mult timp de El..
De aceea mi-au venit acele idei de la începutul acestei meditații. Noi nu ar trebui să prigonim credința cea slabă și puțină, ci ar trebui să o premiem, deoarece această palidă credință este o pâlpâire în mijlocul unei bezne adânci, o pâlpâire care le arată calea spre Dumnezeu celor care au pierdut-o cu totul. Sunt convins că dacă noi nu vrem să premiem această credință, Domnul Hristos și Maica Sa din ceruri o vor premia cu prisosință! Și sunt convins că din ceruri ei ne privesc cu blândețe pe toți cei care încă mai credem, murmurând în sinea lor: "TOȚI SUNTEȚI AI NOȘTRI"! (Preotul Sorin Croitoru de la Mantova - Italia)

SFÂNTUL ACOPERĂMÂNT

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

de Preot Sorin Croitoru

De câte ori în tulburări,
În întristări și în dureri
Eu te-am chemat, Măicuța mea,
Tu m-ai umplut de mângâieri
Și am uitat că viața-i grea
Și că această lume-i rea..

De câte ori eram mâhnit,
Strivit de-al vieții mult necaz
Și ale inimii dureri
Înlăcrimau al meu obraz,
M-ai alinat cu mângâieri
În adieri de primăveri..

Iar când eram nepăsător,
Lăsând păcatul cel viclean
Să muște rău din trupul meu,
Apoi plângeam fără alean,
Tot tu mă întăreai mereu
Cu harul de la Dumnezeu..

De câte ori eu te-am rugat,
Plângându-mă că nu mai pot
Din ape tulburi să mai ies
Și din mocirlă să mă scot
(Căci am căzut atât de des..)
Tu, Maica mea, m-ai înțeles..

Și n-au fost zile să mă simt
De tine, Maică, nepăzit
Decât atunci când uneori
Prea tare eu m-am lenevit
Și parcă niște reci fiori
Mă înghețau adeseori..

Am înțeles când mă rugam
În întristări și-n mari nevoi
Că Domnul, Fiul tău Cel Sfânt,
Te-a pus Stăpână peste noi,
Să ocrotești acest pământ
Cu Sfântul Acoperământ..
amin